Veninul de albine, prin compozitia sa, reprezinta o modalitate naturala a insectei de a se apara in conditiile unei agresiuni externe pe timpul desfasurarii vietii sale biologice. Acest "instrument" de aparare detine componente active biologic cu efect imediat si puternic asupra agresorului acestei insecte, in general pasnica (desi unele specii sunt considerate agresive).
Actiunile biologice ale VA sunt, in general, detinute si de alte specii mai mult sau mai putin apropiate de albinele melifere. De aceea studiile asupra veninurilor acestei categorii de insecte si in general asupra veninurilor unor specii care le folosesc pentru aparare sau atac, pentru mobilizarea sau omorarea victimei sunt sustinute, iar efectele lor

mai ales in raport cu omul

analizate ca mecanisme intime, alaturi de compozitia factorilor chimici constitutivi.
Interesant de relatat sunt unele lucrari realizate de unele grupuri de cercetare (Nakajima, 1986, Shipolini, 1984) privitor la studiul biochimic si biologic al veninului clasei himenopterelor, caracterizat prin detinerea acestor substante ca instrumente de "lucru" in relatiile lor biologice.
Veninurile produc durere, edeme locale, eriteme (cresterea permeabilitatii vaselor sau porilor pielii); au actiune kinetica asupra muschilor netezi (izolati), reduc tensiunea arteriala (prin administrare IV); elibereaza histamina din granulocite (mastocite si bazofile); proaca hemolizasi agregarea plachetelor; contin hidrolaze distructive ale tesuturilor (fosforilaza, hialuronidaza, Haberman, 1971, Erdely, 1985). Substantele active biologic in veninul de albina si cel de viespe sunt prezentate in elul 49, dupa Nakajima, 1987.

Substante active biologic in venin

Venin de albine Venin de viespe

Histamina Serotonina

Catecolamine Histamina

Poliamide Vespikinina

Melitina Mastoparan

Fosfolipaze Peptide chimiotactice

Apamina Proteaze

Unele tipuri de VA, chiar al trantorilor, detin aceleasi modele aminergice ca si speciile pompilide, asa cum s-a relatat si contin peptide citoloxice cu actiune pe vasele sanguine lucrand direct pe membrana celulara.


Aminoacizii componenti ai acestor peptide citotrofice cuprind grupa celor bazici si hidrofobi, avand o afinitate pentru fosfolipidele membranare (Nakamura, 1985, Levin, 1984). Spectrul peptidelor difera la extractul apos si cel metanolic. Starea structurala a peptidelor in solutie apoasa prezinta forma tipic neregulata de rulou, cele din metanol sau in prezenta de fosfolipide prezentand un varf de absorbtie spectrala negativa la 207-233 nm, ceea ce atesta o forma ordonata in spirala alfa. Aceasta inseamna ca in momentul in care polipeptida atinge membrana celulara, capata forma spiralata. Acest comportament l-a dovedit si mastoparanul, melitina si peptidele chimiotactice.
Mastoparanul determina modificari in dublul strat lipidic membranar celular interactionand (ca si melitina si peptidele chimiotactice) prin influentarea modelarii celulare a calciului. In plus melitina si mastoparanul cresc activitatea fosfolipazei, facilitand eliberarea acidului arahidonic din membrana (Argidas si Pisaro, 1983, Mallory si colab., 1974). Acesta poate proca citoliza si interfera meolismul calciului si a prostaglandinelor. Prezenta peptidelor citotrofice nu este specifica veninului de viespe sau albina.
Melitina, bombinina, mastoparanul (si cel polimerizat), peptidele chimiotactice, granuligerina, pipiorina au fost izolate si din pielea de broasca si sunt cunoscute ca peptide de degranulare si sunt filogenetic pastrate. Mastoparanul, in special, si unii derivati ai sai reprezinta secventierea endogena a bombinei - peptidul toxic al pielii de broasca bombina bombina. Derivatul bombalizina, izolat din veninul de trantor (pisano si argidas) are o secventa similara cu mastoparanul, granuliberina, pipinina si peptidele chimiotactice care apartin aceleiasi clase.
Se stie ca vespkina are aceeasi secventa structurala cu aceea a bradikininei si a kalidinei produse de sistemul kalikrein-kininica la mamifere; de asemenea, ca peptidele active din pielea de broasca sunt omoloage cu neuropeptidele hormonale din intestinul gros al mamiferelor. Ca atare, peptidele active de origine nemamifera nu sunt lipsite de relatii cu peptidele active ale mamiferelor. in anii 1980 s-a gasit in creier o peptida asemanatoare cu granuliberina, aceasta peptida citografica fiind un nou tip de peptida citotrofica existenta la mamifere, care poate avea un rol evident in procesele de tip integrator ale organismelor in general, mai ales al celor superior organizate.
Componentele veninului de albine ca certe (11 peptide, 5 enzime, 3 amine active fiziologic, carbohidrati, lipide, aminoacizi), toate impreuna acopera actiuni sistemice precum cea inflamatoare, antifungica, antibacteriana, antipiretica, stimulatoare ACTH, stimulatoare ale permeabilitatii capilare si ale sistemului imunitar, refacand unele mecanisme asupra afectiunilor influentate de cortizon (dar fara efectele secundare ale acestuia) contureaza ideea unei activitati integrale sistemice, ce pot fi folosite, in aceeasi modalitate si pentru organismul uman ca sistem integral.
R. Brooks si colab. (32/506) a studiat dozele letale (LD50) ale VA pentru soarece (1,75 mg/kg, i.v.) si 3,50 mg/kg sub cutan; pentru caine 1,75 mg/kg i.v. si 3,50 mg/kg SC; iar pentru maimuta 2,5 mg/kg i.v. si 5,0 mg/kg SC. W. Shipman (32/506) separand cromatografic 9 fractiuni, observa ca fractiunea 3 (identificata cu fosfolipaza A) produce scaderea tensiunii arteriale, a frecventei cardiace si in final paralizia respiratorie, prezinta un LD50 = 2,2 mg/kg. Fractiunea 4 produce efecte fiziologice noile prin tensiunea superficiala activa, fiind mai putin toxica (LD50 = 25 mg/kg). Fractiunea 5 (melitina) unica in VA are un LD50 de 3,5 mg/kg producand efecte fiziologice moderate, stimuland axa hipofizo-CSR, eliberand atat catecolamine cat si cortizol. Fractiunea 7 este reprezentata de cariopeptid, cu un LD50 = 2,8 mg/kg. Pe langa actiunea de stimulare a SR de eliberare de hormoni endogeni, aceasta fractiune s-a dovedit a actiona direct asupra miocardului, experimentarea sa (in vi si in vitro) aratand ca poate creste forta de contractie a inimii, insa cu o influentare redusa asupra coronarelor. Cardiopeptidul manifesta proprietati antiaritmice, iar in conditia unei EKG modificata detine proprietatea de a resili raportul normal sinusal si ritmul inimii, fara efecte secundare. Dupa autorii citati se contureaza o posibila eficienta de interferare in tratamentul deficientelor cardiovasculare, socul cardiac sau in sindroamele caracterizate printr-o scadere a eficientei miocardului.
Aplicatiile terapeutice ale VA, rezultate ca urmare a cercetarilor efectuate de diferite grupuri de apiterapeuti au conturat, in decursul timpului, o serie de recomandari (Orlov, Partheniu, -28/480):
1. Veninul de albine si in special melitina are o puternica actiune pe sistemul ners, blocand transmiterea stimulilor prin sinapsele periferice si centrale.

2. VA proaca dezltarea diferitelor reflexe protectoare.

3. VA si fractiunile sale inhiba inflamatiile si diminueaza senzatiile dureroase.
4. VA si in special melitina impiedica declansarea crampelor procate experimental.
5. in doze terapeutice determina cresterea activitatii functionale a sistemului hipofizo-suprarenal si mobilizeaza fortele de protectie ale organismului.
6. Melitina si celelalte peptide (apamina etc.) exceleaza prin actiunea lor antiaritmica si prin calitatile cardiostimulatoare.
7. Are efect hipotensor, dilata capilarele cerebrale si amelioreaza in doze terapeutice microcirculatia.
8. VA are efecte anticoagulante si creste activitatea fibrinolitica a sangelui.
9. VA este un agent imunologic activ, iar prin melitina, in special, poseda calitati protectoare contra radiatiilor radioactive.

10. Prezinta efect inhibitor in unele hipotitoidisme.

11. Are efect de stimulare a functiei foliculinice (Partheniu) prin activitatea asupra suprarenalei (Neacsu).
12. Influenteaza mecanismele din diabetul zaharat (Partheniu).In acest context farmacologic detinut de VA, lista maladiilor susceptibile de a fi tratate prin acest produs apicol, dupa datele relatate in literatura de diversi autori ar cuprinde urmatoarele entitati nosologice:
- afectiuni reumatice (poliartrite, miopatii, cardiopatii, reumatisme);

- poliartrite infectioase nespecifice;

- spoliartroza deformanta;
- afectiuni ale sistemului ners periferic (radiculite sacrolombare, inflamatii ale nervilor (sciatic, femural, facial), nevralgii intercostale, polinevrite etc;
- ulceratii trofice si plagi atone;
- vasculopatii chirurgicale (tromboflebite fara supuratie, endarterite, afectiuni aterosclerotice ale vaselor periferice;
- infiltrate inflamatorii (fara supuratii);

- astmul bronsic; -sindromul migrenos;

- hipertensiunea arteriala, stadiul I si II;

- irite si irido-ciclite;

- disfunctii tiroidiene - tireotoxicoze gradul I si II;

- sindromul meniere,

- psoriazis, eczeme.
Datorita acestei complexe a starilor patologice in care VA poate interveni (sau poate fi folosit benefic) se impune o incursiune privind unele mecanisme care sunt interferate de catre acest factor apiterapic important, respectiv actiunea asupra sistemelor integratoare generale (ners, endocrin, meolic, imunitar).