Administrarea polenului: regulile administrarii polenului

Administrarea polenului

Polenul, fiind mai ales un supliment nutritional, poate fi administrat prin sistemul digestiv: gura, esofag, stomac, intestin subtire, intestin gros, rect si anus. Afara de cateva exceptii (alimentatia legata de chirurgie ca in cazul cancerului de esofag, supozitoare cu polen), polenul este addministrat pe cale orala.

Tinand minte ca principalul scop in apiterapie este trimiterea nutrientilor si/sau compusilor farmacologici activi catre 'tinte' (celule, tesuturi, organe, sisteme bolnave sau sanatoase), urmatorii factori trebuie luati cel putin in considerare:

1. Prospetimea, calitatea si cantitatea polenului de albine
2. Metoda de administrare
3. Durata
4. Posibila prezenta a reactiilor adverse

Prospetimea:

Polenul proaspat de albine contine cantitati mari de vitamine, enzime, este o sursa de bioenergie.
Este important sa administram acest tip de polen persoanelor care prezinta risc de deces nu din cauze naturale ci ca urmare unor situatii anormale: infarct, accidente vasculare, pre si post-operatii chirurgicale de amploare, meningite, accidente rutiere etc. Aceste persoane necesita energie si mari cantitati de nutrienti pentru a supravietui si nu-si pot pierde 'puterea' , fiind deja slabiti prin procesele digestive complexe. Polenul fiind, ca si mierea, foarte usor digerabil, poate fi un aliment  si

un supliment energetic extraordinar pentru asemenea situatii dificile.

Cum vom administra polenul de albine in asemenea situatii ?
In cantitati foarte, foarte mici, proaspat, tinut sub limba cel putin 2-4 minute inainte de a fi inghitit.
Daca persoana este in coma sau in pre-coma, aproape fara controlul deglutitiei, polenul poate fi administrat granula cu granula, sau mai bine, amestecat cu apa minerala pura, naturala si administrat in picaturi, ca o perfuzie; singura diferenta va fi ca in acest caz polenul nu este administrat prin vene, ca in cazul perfuziei clasice (polenul contine proteine; aceste proteine fiind 'non-self', sunt foarte periculoase daca sunt administrate direct intravenos, avand risc potential de soc anafilactic, ci prin gura, ajungand in mod ideal la venele sublinguale, ca in cazul administrarii nitroglicerinei in infarct.) In acest caz (administrare sublinguala), numai compusii foarte mici dar importanti (aminoacizi, glucoza, fructoza, vitamine, urme de elemente, bioenergie) din polen vor patrunde in fluxul sanguin, iar moleculele mai mari ca proteinele sau carbohidratii complecsi sau grasimile nu vor patrunde.

Cantitatea ce se administreaza este de 1-6 lingurite pe zi, in functie de specificitatile persoanei (varsta, greutate, starea generala de nutritie). Varsta mica si greutatea scazuta necesita mai putin polen (1-2 lingurite pe zi, administrate in mai multe reprize; starea generala de nutritie proasta necesita mai mult polen.

Desigur, polenul proaspat este foarte bun pentru oricine, chiar si pentru persoane perfect sanatoase care vor sa-si mareasca performantele fizice si mentale, ca in cazul sportivilor.

Calitatea:

Eficienta apiterapiei, ca multe alte terapii, depinde, bineanteles, de calitatea 'medicamentelor'.
In principiu, este foarte important sa oferim celulelor noastre (bolnave sau nu) nutrienti de inalta calitate si/sau compusi activi pe cat posibil foarte diversificati. Polenul contine mii de astfel de componenti, gata de a fi administrati si de a sustine viata.

Ce tipuri de polen au calitatea cea mai mare ?
Cele care sunt proaspat colectate (ideal in aceeasi zi), specifice 'tintelor' (polen de paducel pentru probleme cardiace, polen de papadie pentru probleme ale ficatului sau rinichilor etc.), nepoluat si avand ca origine te fara potential toxic sau periculos (Digitalis purpurea, specii de Rhododendron).

Daca vrem sa tratam intreg organismul este bine sa folosim polen din surse botanice diferite (avand obisnuit culori diferite) pentru a creste variabilitatea compozitiei polenului, astel crescand posibilitatea de a satisface miliarde de celule 'flamande' diferite care au diverse necesitati.

Cantitatea

Atat de mult cat este  necesar.
Un atlet ce se pregateste pentru maraton, sau un luptator de Sumo pot consuma peste 100 de grame pe zi.

De asemenea, persoanele care nu consuma, din diverse motive, hrana obisnuita (chirurgie, cancere ale cavitatii bucale sau esofagului, sau in timp ce postesc) pot consuma mari cantitati de polen.

Exista relatari anecdotice despre persoane care au trait timp de 6 luni numai cu polen si apa !

Un copil de 6 luni va folosi numai aproximativ un sfert de lingurita de polen pe zi.

Cum vom sti daca este suficienta cantitatea administrata corpului nostru ?
Simplu ! Prin felul in care ne simtim si prin observarea apetitului, in fiecare zi. Cand apetitul pentru polen scade, vom reduce sau chiar opri pentru un timp administrarea polenului.

Caile de administrare

Interna
Pe gura, inghitind polenul brut sau amestecul de polen cu miere sau cu alte alimente ca iaurt, cereale, paine etc.
Sublinguala (cazurile de cancere sau chirurgicale)
Alimentatie chirurgicala sau artificiala, cand polenul, mierea, laptisorul de matca, propolisul si alte alimente usor de digerat pot fi administrate direct in stomac sau in intestinul subtire.
Supozitoare rectale, in cazul pacientilor cu adenom de prostata.
Supozitoare vaginale, pentru diferite afectiuni genitale la femei

Externa
In masti cosmetice, amestecat cu miere sau/si laptisor de matca, extracte florale etc.
In dermatologie, ca adjuvant nutritional pentru celulele pielii.

Durata

Daca nu exista alergie sau reactii adverse, polenul poate fi administrat continuu (zilnic).

Unii autori recomanda cure pentru anumite perioade de timp cum ar fi o saptamana pe luna, sau doua luni la rand, apoi 3 luni pauza, etc.

Durata, ca si ceilalti factori (cantitatea, modul de administrare etc.) trebuie sa fie strict individualizate, de la caz la caz. Suntem fiinte unice in aceasta lume si avem nevoie de tratamente unice, specifice.

Exista totusi un factor important care poate limita durata administrari polenului: apetitul.
Polenul contine, in afara de inhibitori ai cresterii, cativa asa numiti 'reglatori ai cresterii' ca auxine, brassine, gibberelline, kinine.
Acesti factori de crestere cresc de obicei apetitul, uneori prea mult.
Unele femei sunt preocupate de mentinea greutatii, astfel ca vor opri uneori administrarea polenului, chiar daca medicul (apiterapeutul) continua sa-l prescrie.
Ceea ce le puteti spune unor astfel de persoane este ca daca vor evita alimentele cu continut caloric ridicat (carne de porc, grasimi, branza, oua, zahar etc.), nu vor mai apare probleme legate de greutate.

 

Posibila prezenta a reactiilor adverse

Unii oameni pot dezvolta alergii la polen sau pur si simplu nu-l pot suporta foarte bine in stomac sau in sistemul digestiv, gandu-se de 'greutate' in stomac, balonari, diaree etc.
Pentru a evita multe dintre aceste cazuri, este intotdeauna o idee buna sa-I sfatuim pe pacienti sa inceapa sa consume polen in cantitati foarte mici, chiar granula cu granula.
Daca astfel de persoane vor sa foloseasca polen pentru necesitati cosmetice sau dermatologice, concentratia initiala de polen in amestecul folosit trebuie sa fie de asemenea foarte mica.
Luandu-ne aceste masuri de siguranta, intr-un mod intelept, vom fi capabili sa detectam problemele potentiale legate de administrarea polenului de la bun inceput (dupa ce au luat polen unele persoane pot dezvolta simptome alergice legate de poarta de intrare: mancarime, eczeme etc.).
In cele mai multe cazuri, diminuarea dozei sau oprirea administrarii polenului va readuce curand persoana la statusul anterior (cel mult 1-2 zile). Ei pot incerca din nou dupa o pauza de cateva zile, incepand tot cu aceleasi doze foarte mici.

Acele persoane care se g ca polenul este dificil de digerat, fiind prea 'greu' sau prea 'aspru' pentru ele, cu stomacuri sensibile, pot primi de la dumneavoastra urmatoarele sfaturi:

Pentru prima oara sa faca testul de alergie la polen (1-2 granule in prima zi, 3-5 granule a doua zi)
Sa amestece polenul cu miere, pentru 1-2 saptamani, la inceput in proportie de 1 : 3.

Sa ia un sfert de lingurita din amestecul de mai sus, bine diluata intr-o cantitate mare de lichid (ceai de te, apa, sucuri).
Sa tina acest amestec (polen-miere-lichid) cateva secunde in gura, inainte de a-l inghiti
Sa bea amestecul de mai sus, in cantitati mici, initial dupa mese, apoi inaintea meselor, iar in final (pentru tot restul vietii), intre mese, ca in cazul multor altor medicamente naturale.

 In administrarea polenului trebuie sa se tina cont de anumite reguli.

 

Regulile administrarii polenului:

 Se incepe intotdeauna cu mici cantitati sau concentratii mici de polen.
Polenul nu se incalzeste (multi oameni, din pacate, adauga inca polen la ceaiul fierbinte, asa cum procedeaza si cu mierea), prin incalzire se vor distruge cele mai multe dintre enzimele, vitaminele si bioenergia continuta; mai putine enzime, vitamine si energie inseamna un polen mai putin eficient/nutritiv/energetic.
Nu se pastreaza polenul expus luminii soarelui; bioflavonoidele, apoi enzimele, vitaminele si bioenergia vor fi distruse ca mai sus.
Colectati si folositi polenul zilnic daca este posibil. Daca recolta de polen este prea mare, congelati cantitatea in exces.
Nu permiteti o umezeala excesiva sa fie prezenta in containerele cu polen; apa in exces va permite mucegairea si chiar dezvoltarea altor insecte mai mici decat albinele sa se dezvolte, mai ales daca polenul este pastrat la temperatura camerei; amintiti-va ca polenul este un aliment excelent pentru aproape toate formele de viata.
Congelati-va polenul (la sau sub 0 C).
Pastrati polenul, daca este posibil, in saculeti de plastic, in vacuum (aer foarte putin sau deloc). Absenta oxigenului va prelungi viata si calitatea polenului, nepermitand sa apara procesele de oxidare ale polenului.
Folositi diferite tipuri de polen, pentru a hrani sau stimula intregul organism.
Folositi tipuri speciale de polen daca doriti sa vindecati anumite tesuturi, organe sau functii.
Combinati polenul cu mierea, mierea este un 'caraus' excelent spre 'tinte' sau, mai bine spus, spre 'destinatii'.
Tineti polenul (brut sau combinat) cat mai mult timp posibil sub limba, inainte de a-l inghiti; incercati sa-I simtiti aroma, gustul, originea. Incercati de asemenea sa simtiti, chiar inainte de a-l inghiti, ce parti ale corpului sunt activate de acel tip de polen.