Datorita continutului lor in diferite principii active biologice (biochimice, imunologice, hormonale etc.)
produsele stupului sau o parte din ele, detin o multitudine de posibilitati farmacologice capabile de bioefecte, mergand de la cel de aliment semicomplet (aport de substante energetice pentru organism) pana la cel farmacologic propriu-zis (specific medicamentos, selectiv, sensibil etc.) cu actiuni secundare reduse. /
/Componentele glucidice, proteice, enzimatice,
minerale sau hormonale din aceste produse pot oferi organismului parametrii biochimici, nu numai cantitativ, dar mai ales calitativ, deosebiti, deoarece nu trebuie sa uitam calitatea de produs natural, care este pentru organismul nostru un argument sustinator/al unui randament biologic major, acesta pastrand ancestrala sa origine evolutiva a naturii din care provine.
Experienta empirica si cea medicala a aratat ca pentru organismul uman, mai ales, exista o neta diferenta in ceea ce priveste "eficienta" farmacologica a unor principii active in raport cu forma lor de administrare: ca produs natural direct sau ca produs prelucrat (preparat in laborator sau extras din produsul natural). Un exemplu evident il constituie mineralele simple sau asociate in forme complexe. Se pare ca formele asociate din natura confera randamente biologice superioare, fapt datorat, dupa multi autori, formelor asociative spatiale stoechiometrice, legaturilor covalente sau chelatoare posibile, ce ar asigura aceste calitati superioare. in plus probabilitatea de receptionare biologica a acestora de catre structurile specializate in celulele organismului (receptorii) este facilitata de aceste prezentari bioenergoformatoare naturale.
O alta problema pe care o consideram necesar a fi amintita ar fi aceea referitoare la transportul principiilor farmacologice din cadrul medicamentelor, implicit si al celor din arsenalul terapeutic. Transportul substantelor active biologic in dinamica proceselor fiziologice in general si al celor farmacologice in special, constituie un modul intens cercetat si in mare masura elucidat, astazi fiind cunoscut modulul "patologiei de transport" in biomedicina curenta. Componentele sanguine detin pe langa alte roluri biochimice si fiziologice de baza si pe acela - sau mai ales - de "transportori" activi ai diferitelor componente fundamentale in mentinerea homeo-staziei organismului in activitatea sa normala sau in conditii deosebite, la un moment dat. Rolul albuminei in transportul lipidelor, hormonilor sau complexelor lipo- sau glicoproteice este in prezent bine cunoscut si intens studiat.
Majoritatea medicamentelor sunt transportate la organele sau celulele tinta de catre fractiunile sanguine definite, precum
albumina sau globulinele. In conditiile medicamentelor compuse - cum este cazul multor preparate medicamentoase apicole - asocierea cu alte componente de origini diferite ofera randamente biologice superioare. Multe produse naturale constituie in prezent componente "eficiente" pentru actiunea unor medicamente, unele din ele avand rolul de potentator in actiunea farmacologica.
Combinatiile dintre
miere sau alte derivate ale acesteia si alte substante active, ca de exemplu, saruri de fier, de calciu, lecitina etc, reprezinta un exemplu semnificativ, atestand ideea ca diferitele activitati pozitive ale unor produse apiterapice asupra organismului le consacra pentru obtinerea de medicamente complexe.
In privinta modalitatilor de actiune ale medicamentului apiterapic trebuie sustinuta si ideea participarii acestuia la unele mecanisme "clasice" acceptate pentru clasa de substante definite "medicament", avand insa si unele particularitati care Ie confera nu numai grade de libertate sporite (sfere de influentare), dar si o eficienta mai evidenta in practica. in orice caz, actiunile farmacologice ale medicamentului apicol, cat si ale unor produse care contin principiile active ale acestuia, poarta pecetea actiunilor bioinformationale de tip meolic, celular si fiziologic. Acestea din urma sunt antrenate in mecanisme de reglare la nivelul statiilor centrale, de activare a diferitelor niveluri bioinformationale sau, de ce nu, de inhibare a unora care sunt supraactivate, sau, in sfarsit, de refacere prin aportul substrat-energetic oferit. in acest context locul de actiune a medicamentului apiterapic se poate desfasura la nivelul celulelor specializate in reglare (centre de comanda), cum ar fi neuronul sau alte celule. Modalitatea de actiune este prin elementele de meolizare oferite direct ori prin inductie (substante energoformatoare, enzime, minerale, microelemente) sau prin optimizarea activitatilor farmacologice specifice la niveluri centrale, periferice, de aparate etc.In plus, produsele apiterapeutice prezentand dubla comportare, in cazurile in care nu este prezent numai principiul activ, de aliment si de medicament, ofera randamente biologic amplificate. Actiunile specifice relevate la unele produse principale melifere prin capacitatea de a actiona si farmacodinamic complex au fost relevate si la nivelul molecular, cum este de exemplu, cel al acizilor nucleici (genom), nu numai la nivel molecular enzimatic direct, sau acel antioxidant.
modulele ce urmeaza au drept scop sustinerea prin date stiintifice relevante, prelucrate - fara pretentia de exhaustivitate de autor- din literatura a mecanismelor la care participa principalele produse ale stupului. Prezentarea acestor aspecte de interes farmacologic in primul rand in aceasta sectiune este realizata intr-o modalitate interdisciplinara si intr-o viziune sistemica a organismului uman, viziune care ofera, dupa parerea autorului o intelegere mai eficienta si mai aproape de realitatea corelaticomplexa a organismului nostru.
