eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

APITERAPIE

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » NATURIST » apiterapie

Bolile si daunatorii albinelor

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire


Advertisements


Bolile si daunatorii albinelor

     Albinele, ca si orice organisme vii, se pot imbolnavi de diferite boli. Acestea, prin moartalitea pe care o produc in randul indivizilor coloniei, reduc numarul albinelor si prin aceasta familiile de albine se depopuleaza, devenind neproductive. In multe cazuri, se pierd familii sau chiar stupini intregi, deci se produc ube insemnate atat pentru apicultori cat si pentru economia nationala (dat fiind rolul major pe care il au albinele in polenizarea culturilor entomofile). De aceea, depistarea bolilor albinelor, prevenirea si combaterea lor au o importanta deosebita in apicultura.

.     Bolile albinelor se pot imparti in boli contagioase, necontagioase si intoxicatii.

..Bolile contagioase, la randul lor, se grupeaza in:

>virotice (puietul in sac, boala neagra);

>bacteriene (loca americana, europeana, septicemia, paratifoza);

>micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);

>parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, brauloza, varrooza, senotainioza, triunghiulinoza).

..Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:


>puietul racit;

>boala de mai;

>diareea albinelor;

>anomaliile matcilor.

..Intoxicatiile albinelor se pot produce:

>cu polen;

>cu nectar;

>cu miere de mana;

>cu medicamente;

>cu pesticide folosite pentru combaterea daunatorilor.

..Daunatorii albinelor sunt:

>gaselnita;

>fluturele 'Cap de mort';

>viespile;

>lupul albinelor;

>furnicile;

>prigoriile;

>ciocanitorile;

>soarecii.

Bolile contagioase

Acest modul din intretinerea albinelor este ca o Cenusareasa : intotdeauna lasat de izbeliste,tratat cu indiferenta,urat,dar foarte frumos si mai ales necesar.Daca in alte directii se mai poate face rabat de calitate,aici nu exista jumatati de masura ci doar lucruri bine facute.Un sfat:nu ocoliti si nu tratati cu indiferenta problema,pentru ca in definitiv este o situatie de 'a fi sau a nu fi'.Aici va vom prezenta principalele boli care apar in stupina si modul lor de prevenire si tratament.Pentru a nu incarca cititorul cu prea multa informatie,aceste boli au fost selectate dupa doua criterii : frecventa aparitiei lor si virulenta cu care se manifesta.

       Nosemoza - o boala ce poate fi prevenita
    Denumita de multi si 'boala mizeriei', este o boala parazitara care apare in urma existentei factorilor favorizanti in stup :lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab calitativa (miere de mana,necapacita) ;adaosuri proteice necorespunzatoare ; lipsa curateniei si nedezinfectarea stupilor ; umiditatea crescuta ; iernarea grea si neconfortabila.Boala este cauzata de un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare latenta si se activeaza la aparitia conditiilor prielnice.
    La o infestare incipienta cu nosema,semnele clinice sunt mascate,fiind vizibile numai cand incarcatura per individ de paraziti ajunge la o anumita limita.Practic nosemoza netratata la timp scurteaza viata albinelor,reduce drastic capacitatea de productie.In final se ajunge pana la disparitia definitiva a familiilor,printr-o decimare rapida.Semnele clinice sunt :urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite cu pete diareice de forma unor mici cordoane intrerupte ; albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare de slabiciune a intregii familii ; neingrijirea adecvata a puietului.
    Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte boli( diareea),punerea unui diagnostic sigur este mai complicata,necesitand examinarea probelor de catre un laborator specializat.Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune un diagnostic corect,prin cercetarea catorva albine moarte.Se procedeaza in felul urmator : se ia albina,separam capul de corp si cu o penseta fina,scoatem intestinele.La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu,pe cand la cea bolnava culoarea este alb-laptoasa.Masuri igienico-sanitare de preventie si combatere a nosemozei :
  - inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista metode de inlocuire anuala a fagurilor,dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou,este perfect.
  - distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care nu mai pot fi dezinfectate corect,se distrug.
  - colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
  - in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile,indiferent de varsta si calitati.
  - curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv),sau de cate ori este nevoie(dupa constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele metalice,se fac fumigatii cu formol 3% ; aceste dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
   - supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara intarzieri sau amanari.
  - folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau pastura in miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului si miere.

    TRATAMENT NOSEMOZA - PROTOFIL : In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul 'Protofil'.Este un extract din ingrediente naturale care nu creaza prejudicii,nici albinelor,nici produselor stupului.Prin continutul de principii active(vitamine si microelemente),stimuleaza secretia enzimatica digestiva a albinelor si larvelor,inhiband parazitul.Mod de administrare :
    Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar,miere si zahar,cate 34 ml/kg.Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare sau primavara in pasta sau siropul de stimulare.Tratamentul se executa de cate ori este nevoie,cu o singura conditie :cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80 ml/familie/an.Pentru o reusita deplina cititi cu atentie prospectul producatorului si respectati dozele de administrare.

    TRATAMENT NOSEMOZA - FUMIDIL B : Un alt preparat,mai vechi,adus din import si din pacate nu prea folosit de stuparii romani este Fumidil B.In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru tratamentul nosemozei.Ca principiu activ,Fumidil B,are la baza antibioticul fumagilina.Administrare :
    Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g principiu activ la 1litru sirop,la una medie 18 g/0,750 litri sirop,iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop.Aceste cantitati se administreaza saptamanal.Sunt doua moduri de administrare : in hrana albinelor,cu preparatul livrat in hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii stupului iar siropul ramas ,livrat ca hrana.In total se fac 8 administrari la interval de 7 zile,intre administrare.Dupa cum vedeti tratamentul este de durata,iar prin faptul ca principiul activ este un antibiotic,exista riscul de contaminare a mierii daca este facut in plin sezon activ.Recomandam mare precautie.

    TRATAMENT NOSEMOZA - NECONVENTIONAL :Unii stupari romani mai folosesc un ceai de te(cimbru,coada soricelului etc) la care adauga o mica cantitate de macerat de usturoi.Componentele se amesteca cu 750 g sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200 g.Conform celor spuse in multe cazuri s-au obtinut rezultate bune.
    Concluzii : orice tratament folositi,respectati dozele ,modul de administrare recomandat,perioada etc.Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare draconice,pentru ca altfel rezultatele vor fi minime.

       Varrooza - o lupta de durata
    Despre varrooza s-au scris teancuri de carti si articole.Aparuta pe la noi,la sfarsitul deceniului 7, este poate cea mai raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza de speranta pentru eradicarea ei.Boala este produsa de un acarian,Varroa Jacobsoni,care ataca albinele in toate fazele vietii.Infestarea coloniilor are loc treptat,pe o perioada de 2-3 ani,ducand in final la distrugerea acestora.In apicultura varrooza a devenit prioritatea nr 1,fiind imaginate tot felul de tratamente pentru a-i limita efectele nefaste.
    Manifestarea clinica :albinele si trantorii prezinta malformatii,puietul este pestrit,larvele mor in pozitii nefiresti,albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar parasesc stupul,mortalitate mare in faze avansate.Raspandirea bolii se face prin ratacirea albinelor infestate,furtisag,patrunderea in stupina a materialului genetic fara certificat sanitar etc.
     Depistarea bolii :la inceputul infestarii prezenta acarianului nu se face remarcata.Pentru a depista la timp boala si a stabili gradul de infestare procedam in mai multe feluri:o metoda ar fi examinarea foii de control si constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea;daca in lunile iunie si iulie cad intre 5-l0 bucati/zi,trebuie sa stim ca albinele sunt in suferinta.O alta metoda este examinarea celulelor ce contin puiet de trantor;acarianul are o predilectie pentru acest puiet si apicultorul desfacand cateva celule poate constata cu usurinta cat de grava e situatia.In ultima faza de infestare,acarienii pot fi observati si cu ochiul liber pe albine si trantori daca privim cu atentie.
    Un lucru trebuie inteles de la inceput : cand ne tratam albinele obtinem numai o reducere masiva a numarului de acarieni,aflata la limita inlaturarii pericolului.In principiu,stupina ar trebui sa fie un 'spatiu inchis',insa circulatia facila a albinelor(pastoral,vecinatati)nu favorizeaza aceasta stare.

    TRATAMENT VARROOZA -VARACHET : Substanta activa,raspandita prin fumigatii,actioneaza asupra parazitilor prin contact molecular.Este un medicament de sinteza,cu un bun randament,care administrat corect duce la reducerea masiva a parazitilor.Un dezavantaj : Prin modul de administrare(fumigatii),nu actioneaza si asupra puietului capacit.De aceea cele mai eficiente tratamente sunt cele de toamna,cand in stupi nu mai exista acest puiet capacit.Retineti acest lucru pentru ca este foarte important.
    Modul de administrare :Toamna,la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme),cand puietul capacit a disparut se fac 3 tratamente.Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la primele doua tratamente,insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta acestuia.Intervalul intre tratamente este de 7 zile,iar temperatura exterioara sa fie peste 12 grade C.
    Prin urdinis,asezata pe o tablita,se introduce o banda speciala,aprinsa,pe care picuram substanta activa : 2 picaturi pentru un corp multietajat,3 picaturi pentru un corp Dadant si 4 picaturi pentru un stup orizontal. Atentie la aprinderea benzii : nu inhalati fumul si mai ales supravegheati stupii,pentru ca este pericol de incendiu.Tratamentele se fac dimineata devreme sau seara cand majoritatea albinelor sunt in stup.Nu mariti doza de substanta activa pentru a nu intoxica albinele.
    Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor familiile vor ierna in bune conditii.In primavara se mai face un tratament(o singura administrare),profitand de faptul ca puietul este putin extins.Unii autori mai indica si un al treilea tratament dupa extragerea mierii de salcam,insa avand in vedere eficienta scazuta,si pericolul mare de contaminare,ramane la latitudinea fiecaruia daca e bine sau nu.

    TRATAMENT VARROOZA - MAVRIROL : Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si a braulozei la albine.Substanta activa este 'mavrik' si se administreaza sub forma de benzi textile impregnate,actionand prin contact.Prezentarea este in role de 5 m,o cutie fiind folosita la 10 familii.
    Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor in ghemul de iernare,se introduc fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca acestea sa nu intre in contact cu fagurii(pe cat posibil).Acestea vor ramane 3-4 luni in cuib,actionand latent prin contact.Mare atentie insa la inceputul primaverii sa scoateti benzile(si pe cele cazute pe fundul stupului),pentru ca riscati sa contaminati mierea.Se poate afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o prelungire fericita a celui cu Varachet,astfel fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat in toamna.

    TRATAMENT VARROOZA - ACID FORMIC : In Occident pentru a limita cat mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteza asupra produselor stupului se practica asa numita 'chimie biologica'.Acidul formic fiind o componenta care se gaseste in multe alimente a devenit un produs preferat.Folosirea lui de catre stuparii romani este insa la scara redusa.Tratamentul cu acid formic nu se face inainte sau in timpul culesului,cea mai buna perioada de aplicare fiind la sfarsitul verii dupa ce ridicam mierea din stupi.Conform literaturii de specialitate si tratamentele de primavara duc la cresterea procentului de reziduri din miere si ceara.
    Modul de administrare :O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime,se imbiba cu acid formic in concentratie de 60%.Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat,deci pentru un corp Dadant aprox. 20 ml.Este recomandat ca placuta de carton sa fie asezata pe fundul stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici,pentru ca albinele sa nu intre in contact cu substanta activa.Tinem placuta in stup 5-7 zile,facem o pauza de alte 7 zile,si apoi repetam operatiunea de 3 ori,in total fiind facute 4 tratamente.Temperatura la care se face tratamentul este de 12-25 grade C.Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a mari efectul si fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv.
    In urma folosirii acestui tratament se obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din celulele capacite.Asezarea placutei pe fundul stupului si nu pe partea superioara a ramelor protejeaza matca.

    TRATAMENT VARROOZA - METODA BIO : Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare preferinta,puietul de trantor ;apicultorii trebuie sa profite de aceasta 'slabiciune' a parazitului si sa procedeze astfel pentru a-l inlatura ; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe tot parcursul anului si dupa ce fagurii cu celule de trantor sunt construiti,insamantati si capaciti sa fie recoltati.Cealalta varianta consta in introducerea unei rame cu celule de trantor in toamna, la marginea cuibului si ridicarea acesteia in primavara dupa ce a fost insamantata si capacita.Trebuie spus ca aceste metode nu ne scapa de acarieni insa pot fi un mijloc eficient de a mai reduce din ei.

    Concluzii : lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata.Bineinteles ca mijloacele de combatere in lume sunt mult mai largi.Sunt o serie de medicamente si metode de care romanii doar au citit.Simpla lor enumerare nu ar ajuta cu nimic.Ceea ce trebuie sa stim este ca aplicand cu discernamant si la timp ceea ce avem,putem obtine rezultate bune.

Loca americana - o boala care starneste controverse

    Loca americana este o boala bacteriana,foarte contagioasa,produsa de agentul patogen Bacillus larvae.Boala apare catre sfarsitul primaverii sau pe tot parcursul verii si afecteaza numai puietul, a carei moarte survine dupa capacire.Putem afirma ca loca americana este boala puietului capacit,iar prin efectele nefaste pe care le are asupra familiilor,este una dintre cele mai periculoase si de temut.Contaminarea se face prin circulatia albinelor de la un stup la altul(sau stupina),unelte ,miere sau polen infestat,achizitii de roiuri si familii afectate de boala.

    Manifestare clinica : aspect imprastiat al puietului,moartea larvelor (numai a celor capacite),miros de clei de tamplarie a larvelor moarte,aderenta la celule a larvelor,prezenta solzisorilor uscati.

    Diagnosticare :cea mai sigura diagnosticare se face de catre un laborator specializat.O diagnosticare destul de sigura (in faza mai avansata a bolii) se poate face si de catre stupar prin interpretarea semnelor clinice si prin asa numita 'metoda a betigasului' ; se ia un betigas,chibrit sau scobitoare si se introduce in celulele cu puiet mort ; daca lichidul (larva moarta) se intinde intr-un filament lung,sigur este loca americana ; lichidul dens (larva moarta) are culoarea galben-cafenie,mergand pana la culoarea cafelei cu lapte.

    TRATAMENT LOCA AMERICANA - Fiind o boala intalnita in toata lumea tratamentul locii americane se poate caracteriza astfel prin 'cate bordeie,atatea obicee'.In principiu boala se poate trata cu antibiotice,numai ca de aici pleaca toate divergentele.Antibioticele sunt 'proscrise' in U.E,iar prin tratament acestea trec in miere,polen,ceara,pastura si produsele devin impropii exportului.

    Cum procedeaza 'puritanii' din U.E cu familiile bolnave :unii distrug toate familiile de albine si o iau de la capat,cu repopulari masive cu material genetic indemn de boli(oare asa o fi?..in orice caz asa se intampla la modul declarativ) ; o alta alegere este aceea de aplicare a procedeului 'roiului artificial' ;procedeul consta in eliminarea tuturor fagurilor din stup si distrugerea sau prelucrarea lor in locuri autorizate,cu recuperarea cerii.Albinele impreuna cu matca se trec in alt stup dezinfectat,prin scuturare si introduse cu ajutorul unei palnii mari de carton.Noul stup se doteaza numai cu faguri artificiali,albinele urmand sa fie hranite cu sirop de zahar 1/1,daca nu exista cules in natura.Practic metoda reprezinta punerea familiei in stare de roi artificial.Se afirma ca mierea care mai exista in gusa albinelor,contine o cantitate mica de spori care nu mai duce la o noua infestare.
    In literatura de specialitate,mai este o referire la tratamentul cu antibiotice,care poate fi prescris de catre medicul veterinar (uite ca si-au lasat si ei o portita de iesire).Toate metodele sunt urmate de o dezinfectare puternica .Lucrul bun care trebuie luat de la ei este acela ca pun mare pret pe o preventie anuala a bolii.Cert este ca pe legislativ,fiecare tara din U.E,are o anumita politica in domeniul apicol,neajungandu-se la un punct comun.

    Acum sa trecem la Romania : ca si altii (ex.americanii),in Romania specialistii considera ca familiile bolnave de loca americana pot fi salvate.Pretul este insa mare,stuparii ramanand cu satisfactia ca si-au salvat stupinele.Bineinteles daca avem nenorocul ca stupina noastra sa fie afectata de loca americana,intreaga cantitate de produse este compromisa (cel putin la export).Toti stuparii romani trebuie sa inteleaga ca trebuie sa ia masuri de preventie ; schimbarea la max. 2 ani a tuturor fagurilor din stupi ; dezinfectarea anuala a stupilor,ramelor,fagurilor de la rezerva ; dezinfectarea de cate ori este nevoie a uneltelor; prevenirea furtisagului ; mentinerea in stupina numai a familiilor puternice (cele slabe se unesc sau se distrug); procurarea de material genetic indemn de boli ; limitarea pe cat posibil a pastoralului ; mentinerea stupinei ca un teritoriu 'inchis',etc.

    Combaterea si tratarea bolii :
Combaterea locii americane incepe prin distrugerea familiilor slabe,mai ales daca acestea sunt atacate si de alte boli.La familiile puternice se distrug numai fagurii care prezinta semne de boala.Antibioticele folosite in tratament sunt LOCAMICIN , SULFATIAZOL ,TERAMICINA ; modul de administrare,dozele si alte reguli de administrare le gasiti in prospectul pus la dispozitie de producator. Din nou trebuie spus ca tratamentul care nu este urmat de masuri igienico-sanitare se face in zadar.Sa recapitulam ce avem de facut : distrugem familiile slabe ; curatam stupii de urme de ceara,propolis,ii spalam cu lesie de soda caustica 4%,clatim bine cu multa apa,apoi flambam lemnul cu lampa de benzina sau gaz ; indepartam fara mila fagurii cu puiet afectat de boala,flambam usor ramele cu flacara ;spalam si dezinfectam toate uneltele si utilajele ;curatam toate resturile si le ardem ; mierea extrasa este buna numai pentru consumul uman,fiind total interzisa hranirea albinelor ;

    Doua sfaturi de incheiere : NU faceti tratamente preventive cu antibiotice,pentru ca nu sunt necesare.Asa riscati sa pierdeti (prin contaminare) toata recolta de produse.Celalalt sfat este : preveniti boala,pentru ca altfel o sa aveti mari necazuri !!!

       Loca europeana - sau 'dracul nu e asa de negru'

    Trebuie sa spunem din start despre loca europeana ca este o boala tratabila.Loca europeana nu trebuie niciodata confundata cu cea americana,pentru ca nu are un impact la fel de grav,decat daca nu o combatem.Primul sfat : daca constatati prezenta bolii , nu va repeziti direct la antibiotice,pentru ca de multe ori albinele reusesc sa invinga boala,daca luam masurile adecvate.

    Manifestare clinica -
Boala are o incidenta mai scazuta asupra familiilor de albine,decat loca americana.Cu precadere ataca puietul in stadiul de larva tanara(3-4 zile) si mai rar larvele capacite.Perioada de aparitie este in primavara,in preajma primului cules principal(salcam)sau intre culesuri,de unde se trage concluzia ca ataca familiile de albine cand sunt in dificultate.Familiile atacate prezinta urmatoarele semne clinice :faguri pestriti ; larvele moarte sunt rasucite in celule,fiind atacate cu precadere larvele necapacite(nu lipsesc insa si cele capacite); larvele descompuse sunt de culoare cafenie inchisa ; capacelele celulelor atacate sunt infundate si cel mai probabil si gaurite ; mirosul larvelor moarte este de 'acru',fiind similar cu cel al otetului.Daca ati citit la loca americana despre 'proba betigasului',aflati ca la loca europeana nu se formeaza filamente( masa descompusa nu se intinde,decat in cazuri rare).

    Modul de raspandire - Boala se raspandeste in acelasi mod ca in cazul locii americane :albine hoate sau ratacite,miere contaminata,unelte contaminate si toate celelalte.
     Combatere si tratament - Se observa ca cele mai afectate familii sunt cele care au iesit slabite din iarna.Prezenta altor boli si mai cu seama a nosemozei,constituie un factor favorizant,la fel si absenta culesurilor in primavara.Din fericire familiile afectate reusesc de foarte multe ori sa inlature natural boala,instinctul lor de curatire fiind cel care le ajuta.Ce avem noi ca 'stupari responsabili' de facut :
    In primul rand ar fi asigurarea unui bun cules,sau daca nu hranim artificial ; indepartam toti fagurii afectati de boala pentru a ajuta albinele sa-si faca curatenie ; stropim toti fagurii cu sirop de zahar cu acelasi scop de stimulare a instinctului de curatenie ; in cazurile mai grave se poate proceda la inlocuirea matcii,banuit fiind faptul ca o intrerupere a oatului,ar da un ragaz albinelor sa curete fagurii.
    In cazuri foarte grave,daca nu putem controla boala,se fac tratamente cu antibiotice - TERAMICINA , ERITROMICINA , LOCAMICIN - insa stiti ca aceasta masura are si consecinte nedorite.Toate masurile si tratamentele trebuie completate de o dezinfectare la 'sange' a stupilor,ramelor,uneltelor,fagurilor cu hrana,etc.

    Sfaturi finale -
Incercati sa eliminati boala fara folosirea antibioticelor ; NU faceti tratamente preventive cu antibiotice ; aplicati masurile igienico-sanitare ; schimbati toti fagurii la 2 ani,ca masura de preventie.

       Puietul varos (ascosferoza) - o crestere a frecventei de aparitie

    Puietul varos face parte din seria de boli micotice - adica acele boli care sunt provocate de ciuperci.Nu este o boala exagerat de grava,insa prin faptul ca in ultimul deceniu inregistreaza o crestere a frecventei de aparitie,am considerat necesar sa o aducem in prim-.

  Manifestare clinica - pe oglinda si fundul stupului sunt larve moarte,uscate si mumificate ; puietul moare in stadiu de larva si preninfa ; culoarea puietului atacat este alba,gri sau negricioasa ; fagurele produce un sunet caracteristic cand este scuturat ; boala prefera (pentru a cata oara?),puietul de trantori fara a ocoli totusi si pe cel de lucratoare.

  Raspandire si frecventa de aparitie - ratacirea albinelor sau furtisag ; schimbul de faguri ; folosirea de unelte si utilaje (inclusiv stupi) contaminate,etc.Boala apare la cateva familii si se raspandeste daca nu ii dam atentia cuvenita.Dupa cum am mai spus,numarul stupinelor infectate creste alarmant.
   Prevenire si combatere - la aparitia puietului varos stuparii au o contributie decisiva.Familiile slabe,umiditatea crescuta in stup,polenul umed,cuibul largit fara discernamant,sunt factori favorizanti.In literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o 'boala secundara', si ca aparitia are o frecventa crescuta la familiile atacate de varooza.Practic puietul varos 'nu se dezvolta in tesutul larvelor sanatoase'.
    In Romania boala se trateaza cu medicamentul MICOCIDIN.Acesta se presara pe rame si pe albine,cate 100-l50 g de substanta activa. se fac 4-6 tratamente la diferenta de 7 zile intre ele.
    Inainte de a trece la tratamentul medicamentos,incercati sa eliminati boala astfel :reducerea cuibului prin scoaterea fagurilor de prisos,neocupati bine de albine ; eliminarea fagurilor cu puiet afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau claditi si dezinfectati ; dezinfectati fundul stupului,pentru ca acolo au cazut larvele moarte si care au fost scoase de albine ; imbunatatiti ventilatia,reduceti umiditatea stupului ; stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula instinctul de curatire.



Bolile necontagioase

In categoria bolilor necontagioase intra urmatoarele boli:

- puietul racit;

- boala de mai;

- diareea albinelor;

- anomaliile matcilor.

.Puietul racit

.Puietul racit apare de obicei primavara, in familiile slabe, care au cuiburile nerestranse si neimpachetate. Poate apare si atunci cand apicultorul largeste prea mult cuibul familiei de albine sau mentine prea mult stupii deschisi pe timp nefavorabil, rece, precum si atunci cand in familia de albine, ca urmare a unei boli, numarul albinelor s-a redus foarte mult si puietul a ramas neacoperit.

 Simptome

.Larvele bolnave nu emana nici un miros caracteristic, isi pastreaza forma si consistenta, dar isi pierd luciul si culoarea lor devine cenusie.

.Prevenirea racirii puietului se face prin aplicarea unor tehnologii corespunzatoare de crestere a albinelor (tinerea cuibului strans, primavara, pana cand timpul permite introducerea fagurilor noi in cuib), prin mentinerea unor familii puternice, cu destule albine acoperitoare si prin combaterea bolilor albinelor adulte, care reduc numarul albinelor din colonii.

 

.Boala de mai

.este o boala a albinelor tinere, mai ales a albinelor care se ocupa de cresterea puietului. Ea apare de obicei primavara, cand familiile de albine se dezvolta puternic si este crescuta o cantitate mare de puiet. Albinele doici produc, in aceasta perioada, foarte mult laptisor pentru hrana puietului, motiv pentru care ele consuma mult polen. Acesta nu poate insa sa fie prelucrat fara o cantitate suficienta de apa. in zilele reci cand nu pot zbura, sau intensitatea zborului este redusa, apare lipsa de apa, fenomen ce duce la un fel de constipatie a albinelor tinere.

Contaminarea

.De cele mai multe ori sunt afectate toate familiile dintr-o stupina, deoarece lipsa apei le afecteaza in egala masura.

Simptome

.La iesirea din stup, albinele tinere se tarasc in fata urdinisului, incearca sa zboare, dar cad la pamant si mor. Au abdomenul umflat, iar excrementele sunt galbene pana la cafeniu deschis si au forma unor carnaciori cu consistenta tare. Daca se apasa pe abdomen, iese o pasta tare, galbena. Aceste simptome apar mai ales primavara, dupa o perioada rece.

Tratamentul

se face cu sirop de zahar foarte diluat, pulverizat pe albinele de pe faguri sau administrat in alimentator si prin instalarea adapatorilor in apropierea stupilor.

 

.Diareea albinelor

.este o boala fiziologica nemolipsitoare a albinelor adulte si este consecinta unui consum ridicat de hrana sau miere de calitate inferioara. Boala mai poate fi cauzata si de zgomote mari produse in jurul stupinei, de prezenta unor daunatori in cuib, de pierderea matcii, de blocarea urdinisului si, ca urmare, de neefectuarea zborului de curatire etc.

 Simptome

.Boala se evidentiaza prin aparitia excrementelor de culoare castanie pe faguri si rame, cu miros neplacut. Albinele bolnave de diaree pierd capacitatea de zbor, se tarasc in fata urdinisului si au corpul acoperit cu excremente. Abdomenul lor este mult marit, iar atunci cand sunt luate in mana si presate pe acesta, elimina excremente sub forma de jet.

 Tratamentul
.In cazul aparitiei diareii si pentru prevenirea aparitiei altor boli, se recomanda, pe langa ingrijirea corecta, administrarea de ceai de te medicinale sau sirop medicamentos, cu antibiotice, ca in cazul locii europene.

 

.Anomaliile matcilor

.Pe langa bolile infecto-contagioase, matcile pot prezenta si un numar mare de anomalii, produse fie de procese distrofice ale sistemului neuro-endocrin, fie de natura congenitala
.Matcile manifesta tulburari fiziologice legate de varsta, care se manifesta prin modificari structurale. Astfel apare atrofierea glandelor producatoare de venin, inchiderea la culoare a tubilor Malpighi, pigmentarea tesutului adipos, fibrozarea si calcifierea valvei vaginale etc.
Ca urmare a unor tulburari nervoase, la matci se pot observa pareze, paralizii precum si depunerea de oua nefecundate. Aceste tulburari apar ca urmare a unor traumatisme fizice survenite cu ocazia marcarii, taierii aripilor sau altor manipulari, precum si ca urmare a unor disfunctiuni ale sistemului neuroendocrin.
.Dintre tulburarile somatice se pot aminti: matci pitice (apar cand culesul in natura este insuficient si nu determina modificari in structura interna sau externa), matci cu extremitati somatice anormale (cu aripile sau membrele slab dezvoltate, anormale, nu pot zbura si nu se pot mentine pe suprafata fagurilor), ginandromorfismul (aparitia, ca urmare a unor factori nefavorabili de mediu pe acelasi individ a unor organe proprii celor doua sexe), ciclopismul (prezenta unui singur ochi compus, de forma semilunara, dispus central), microcefalia (aparitia unor albine cu capul mai redus) etc.
.Aparatul si organele de reproducere pot prezenta urmatoarele modificari: aplazia ovarelor (ovare complet nedezvoltate), atrofia ovarelor (matcile au fost normale, dar ca urmare a unui dezechilibru neuroendocrin, depunerea de oua se diminueaza), hipoplazia ovarelor (dezvoltarea insuficienta a oviductelor, ovare reduse ca volum, consistenta si culoare modifi­cate, sterilizate), obstructia ovarelor (stagnarea spermei in oviducte ca urmare a nedezvoltarii corespunzatoare a culei spermatice), obliterarea oviductelor prin calculi rectali (intestinul posterior supraincarcat cu concretiuni calcaroase, oblitereaza caile genitale) etc.
.Unele matci pot deveni trantorite, adica din ouale depuse de ele se nasc numai trantori, fie datorita expulzarii cantitatii de sperma, fie ca urmare a unor tulburari functionale cauzate de un spasm nervos la nivelul sfincterului receptaculului seminal, care impiedica iesirea spermatozoizilor pentru un moment. Uneori, ca urmare a unei infectii virale, spermatozoizii prezinta degenerari morfologice, cum ar fi rasuciri, incovrigari si alte forme bizare, acestea influentand negativ evolutia embrionului.Matcile cu diverse anomalii trebuie inlocuite imediat ce au fost depistate, cu alte matci tinere si prolifice.





Intocxicatiile albinelor

La albine, intoxicatiile se pot produce cu:

>polen;

>nectar;

>miere de mana;

>pesticide folosite la combaterea daunatorilor de culturile agricole.

.Intoxicatia cu polen

.Aceasta intoxicatie este cauzata de polenul toxic recoltat de albine de la diferite te otravitoare situate in raza de zbor a albinelor.

grauncioare de polen.Printre tele polinifere care intra in aceasta categorie amintim: omagul, ceapa, nemtisorul, tutunul, maselarita, laptele cucului, teiul argintiu si multe altele. Intoxicatiile albinelor in anumiti ani se produc din cauza alcaloizilor, glucozizilor si uleiurilor eterice volatile, pe care aceste te le contin. Uneori, sub influenta unor factori de mediu si unele te polinifere cunoscute ca nevatamatoare pot produce polen toxic pentru albine.
.Boala apare in diferite perioade ale sezonului activ si afecteaza in special albinele tinere si puietul neavand un caracter contagios. in mod obisnuit, boala este de scurta durata, dar un timp nefavorabil si lipsa unui cules de polen neotravitor, prelungeste si agraveaza boala, producand moartea prin intoxicare a unui numar mare de albine.

 Simptome

pe care le prezinta albinele bolnave sunt in functie de continutul in substante toxice ale polenului consumat.

.Intoxicatia cu polen se poate recunoaste prin prezenta pe scandura de zbor, in fata urdinisului si pe fundul stupului, a unui numar mare de albine moarte. Albinele au abdomenul marit si la o usoara atingere a lui cu mana, elimina excremente de consistenta pastoasa, de culoare galbena-verzuie. Aceleasi materii fecale se gasesc din abundenta si pe capacele stupilor.

.Uneori albinele prezinta si paralizii ale membrelor posterioare si ale aripilor.

Tratamentul

este nespecific si consta in administrarea siropului de zahar (1:2), caldut (37°C), in doza de 500 ml pentru o familie, din 2 in 2 zile, pana la disparitia simptomelor clinice.

 

.Intoxicatia cu nectar

.Aceasta boala este determinata de consumul de nectar toxic secretat de aceleasi te care produc si polenul otravitor. De obicei, boala se instaleaza odata cu aparitia timpului nefavorabil secretiei de nectar si afecteaza mai mult albinele culegatoare. S-a constatat ca nectarul toxic contine pe langa alcaloizi si glucozizi si manoza, un zahar cu proprietati toxice deosebite pentru albine. Atunci cand nectarul daunator este recoltat in cantitate mare, mierea care rezulta din el devine periculoasa si pentru consumul uman.

 Simptome
.Albinele intoxicate cu nectar devin nelinistite, apoi agitate, treptat isi pierd capacitatea de zbor, se tarasc pe pamant, fie in fata urdinisului, fie in jurul telor cu nectar toxic, paralizeaza si mor. Daca consumul de nectar toxic a fost mai mic, albinele isi pot reveni.

Tratamentul

consta in administrarea de sirop de zahar, cate 500 ml zilnic fiecarei familii, timp de 3-5 zile.

 

.Intoxicatia cu mierea de mana

.Intoxicatia cu mana se manifesta mai ales in timpul iernii si la inceputul primaverii, dar poate apare in tot sezonul activ, ori de cate ori albinele culeg acest produs. In lipsa nectarului floral, albinele recolteaza mana in cantitati mari si o prelucreaza in miere de mana, care apoi este depozitata in faguri ca rezerva de hrana.
.Toxicitatea mierii de mana nu este intotdeauna aceeasi, ea variaza de la o perioada la alta si de la o localitate la alta, fiind in functie de tele de pe care se recolteaza, de insectele care o produc, de conditiile meteorologice si de compozitia ei. Toxicitatea ei este determinata de sarurile minerale si mai ales cationii de potasiu, precum si de alte elemente.

.Digestibilitatea ei pentru albine este mica, ceea ce duce la supraincarcarea rectului peste limitele fiziologice in timpul iernii. Actiunea ei daunatoare fata de albine este in raport direct cu proportia in care se amesteca cu miere florala Cand rezervele de hrana sunt formate exclusiv din miere de mana, tulburarile digestive insotite de actiunea toxica si de posibilitatea declansarii nosemozei decimeaza in totalitate familiile respective de albine.
.Deoarece modificarile ce apar la albinele intoxicate cu miere de mana nu sunt caracteristice, ele putandu-se confunda cu alte boli ale albinelor adulte, diagnosticul clinic nu este posibil, se face un examen microscopic al intestinului mijlociu si posterior al albinelor si un examen de calitate a mierii.
.Combaterea intoxicatiei cu miere de mana se face prin examinarea calitatii mierii si excluderea de la iernare a proviziilor in care exista miere de mana.

 

.Intoxicatia cu medicamente

.In general, prin medicament se intelege acea substanta care introdusa in organismul viu este in stare sa diminueze sau sa inlature tulburarile pe care acesta le prezinta.
.In ultimii ani, in combaterea bolilor infecto-contagioase ale albinelor s-au folosit si se folosesc numeroase antibiotice si chimioterapice, care administrate in doze necorespunzatoare pot deveni toxice pentru organismul acestora.

 Simptome

.Sub actiunea dozelor prea mari de antibiotice, puietul isi schimba pozitia normala in celule, isi pierde culoarea normala, devenind de nuanta mai inchisa si, in general, este inlaturat din celule de catre albine. Albinele adulte s-au dovedit mai rezistente decat puietul fata de actiunea toxica a antibioticelor si sulfamidelor.

.Diagnosticarea acestor intoxicatii medicamentoase la puiet si la albinele adulte se face pe baza examenului de laborator, al anchetei toxicologice si anamnezei, pentru a exclude astfel confundarea cu alte boli infecto-contagioase sau cu alt tip de intoxicatii. Pentru a evita aparitia acestor manifestari in stupina, se recomanda a respecta dozele si protocolul de administrare a medicamentelor prescrise de specialisti pentru fiecare boala in parte.

 

.Intoxicatia cu pesticide

.In agricultura sunt folosite din ce in ce mai multe substante chimice deosebit de toxice pentru combaterea bolilor si daunatorilor telor de cultura sau a celor din zona forestiera.

.Aceasta metoda chimica de combatere a daunatorilor duce la scaderea numarului polenizatorilor naturali ai telor si la necesitatea protejarii si folosirii dirijate a albinelor ca insecte polenizatoare, in scopul sporirii productiei vegetale. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unor substante chimice mai putin toxice pentru albine si prin aplicarea lor in momente in care nu vin in contact cu acestea.
.Insecticidele, indiferent de natura lor, de ingestie, de contact sau de respiratie, sunt nocive atunci cand penetreaza organismul albinei si provoaca un dezechilibru fiziologic la cateva procese biologice fundamentale.
.Deoarece, evolutia toxicozei este de obicei fulgeratoare, in cursul unei zile pot fi distruse mai multe prisaci, iar aceasta evolutie depinde de distanta si suprafata tratata, precum si de natura si remanenta substantelor aplicate.

 Simptome

.Daca insecticidul utilizat este mai putin nociv, sau distanta dintre stupina si cultura tratata este mai mare, familiile de albine intoxicate au o activitate mai redusa si prezinta un mare numar de albine moarte pe fundul stupului, in fata urdinisului si in directia zborului. O parte din albinele care supravietuiesc cad de pe faguri, se tarasc in fata urdinisului, iar alta parte incearca sa paraseasca stupul impreuna cu matca. Puietul de albine albine intoxicate, in iarbaintoxicat isi schimba pozitia, culoarea, se atrofiaza si piere.

.Pana la utilizarea unor insecticide netoxice pentru albine, dar cu acelasi efect pentru distrugerea daunatorilor agricoli, singura posibilitate de prevenire a intoxicatiilor la albine consta in respectarea legislatiei in vi­goare privitoare la interzicerea stropirilor cand tele melifere sunt in perioada de inflorire (ordinul nr. 127/21 oct. 1991). in cazul cand sunt tratate anumite suprafete agricole sau forestiere cu substante insecticide in perioada cand sunt cercetate de catre albine, familiile de albine trebuie transportate la cel putin 5 km de zona in care se aplica combaterea, sau se inchid pe intreaga perioada de tratare si de remanenta a substantei insecticide pe te. Durata inchiderii familiilor de albine se scurteaza mult atunci cand dupa aplicarea tratamentului chimic intervine o ploaie, apa reducand efectul nociv al substantei chimice aplicate, diluand-o.

Daunatorii albinelor

Albinele si produsele lor (ceara, mierea) pot fi atacate de o serie de daunatori. Acestia sunt:

>gaselnita;

>fluturele 'Cap de mort';

>viespile;



>lupul albinelor;

>furnicile;

>prigoriile;

>ciocanitorile;

>soarecii.

.Gaselnita

.Gaselnita sau molia cerii este reprezentata de doua genuri: Galleria mellonela (gaselnita mare) si Achroea grisella (gaselnita mica). Aceste specii fac parte din grupa fluturilor de noapte, care depun ouale pe firmiturile de ceara de la urdinis sau de pe fundul stupului, sau chiar pe rame si faguri, in special pe cei pastrati in depozite. Sunt atacate mai ales familiile slabe, adapostite in stupi vechi, deteriorati cu multe crapaturi.

vierme gaselnitaFemela gaselnitei mari depune in medie 700 de oua, iar cea a gaselnitei mici, 200-300 de oua, din care dupa 10 zile ies larve, ce reprezinta de altfel principala sursa de proteine. Pe masura ce larvele consuma, ele construiesc galerii pe care le tapeteaza cu o tesatura din fire matasoase, ce le protejeaza impotriva intepaturilor albinelor. Dupa circa 30 de zile, larva isi inceteaza hranirea si isi construieste o gogoasa de culoare alba, din care dupa alte 14 zile vor iesi fluturi. In conditii favorabile de temperatura (30-34°C), ciclul complet de dezvoltare este de circa 44 de zile, putandu-se repeta de 3-4 ori pe an. La temperaturi mai scazute, ciclul se prelungeste, astfel la 0°C, larva, nimfa si insecta mor in timp de 12 ore, iar la -l5°C, moartea se produce dupa 45 de minute, frigul fiind cel mai mare dusman al moliei.
.Mentinerea fagurilor de rezerva toamna tarziu in stupii populati, sub protectia albinelor pana la instalarea timpului rece si apoi depozitarea in magazii neincalzite, reprezinta modalitati de prevenire a aparitiei moliei.
.Atacul gaselnitei asupra fagurilor incepe de la cei laterali si se termina cu cei cu puiet din cuib. Gaselnita isi construieste galerii pe sub puietul capacit, determinand moartea acestuia, fie ca urmare a vatamarii lui, fie ca urmare a intoxicarii acestuia cu excrementele parazitului.
Gaselnita este un daunator foarte periculos, ce poate distruge intr-un timp scurt intregul echipament de faguri din depozitele de pastrare.
.Ca masuri de profilaxie se recomanda mentinerea familiilor puternice, reformarea anuala a fagurilor vechi care sunt purtatori de germeni patogeni si de oua de gaselnita, curatirea periodica a stupilor de resturile de ceara si depozitarea fagurilor cu acid acetic glacial, care se aplica pe foile de hartie intercalate intre randurile de rame.
.In cazul unui atac masiv se recomanda indepartarea fagurilor puternic atacati, iar la cei mai putin atacati se va depista si se vor deschide galeriile cu ajutorul unui varf de cutit sau cu un cui, permitand astfel albinelor sa efectueze mai bine operatiunile de indepartare a larvelor si de refacere a celulelor deteriorate.

 

.Fluturele 'Cap de mort'
fluturele Cap de mort.Fluturele cap de mort (Acherontia atropos) este un fluture mare, de marimea palmei unui om atunci cand are aripile desfacute. Denumirea ii vine de la un desen asemanator craniului unui om ce il are pe partea dorsala a aripilor. In zbor produce un zumzet specific, perceptibil de la distanta. El patrunde in stup seara, pe urdinis, consuma miere si prin miscarea aripilor agita albinele.
.Pentru a impiedica accesul lui in stupi, se recomanda micsorarea urdinisului in functie de populatia de albine si instalarea gratiilor pe timpul toamnei.

 

.Viespile
.Viespile ataca albinele din familiile slabe, in special toamna cand albinele nu zboara, pentru a le consuma
viespemierea, acestea fiind mai rezistente la frig. Se cunosc multe specii de viespi daunatoare: Vespa crabro, Vespa germanica, Vespa gallica, Vespa silvestris, Vespa media etc. Vespa crabro sau gargaunul este cea mai daunatoare dintre speciile de viespi, caci pandeste albinele la urdinis, le ataca din zbor si le mananca.
.Viespile traiesc in colonii adapostite in scorburile copacilor, in soproane, poduri, stresini sau in pamant. Atacul lor se produce dimineata, cand timpul este mai racoros si albinele sunt mai putin vioaie si se apara mai greu sau chiar deloc.
.Combaterea viespilor consta in depistarea si distrugerea cuiburilor cu insecticide, mai ales primavara, cand sunt in numar mai mic, putandu-se distruge femelele care supravietuiesc solitare, oprind astfel aparitia generatiilor tinere.

 

.Lupul albinelor
.Lupul albinelor (Philanthus triangulum) se aseamana cu viespile, dar este mult mai mare. El isi face cuibul in pamant si sapa multe galerii pe unde circula. Ataca albinele la urdinis, in zbor si pe flori, le fixeaza bine intre picioare, pe unele le mananca, iar cu altele isi hraneste larvele din cuib.
.Combaterea acestei insecte se face in mod asemanator cu a viespilor, sau prin omorarea ei cu o paleta in timp ce zboara prin stupina, avand un zbor lent.

 

.Furnicile
furnici.Aceste insecte apartin mai multor genuri, fiind periculoase pentru albine. Ele patrund in stup prin crapaturi, pe la urdinis sau podisor, fura peste 1 kg de miere pe zi si nelinistesc albinele. In apropierea padurilor, unde se gasesc populatii numeroase de furnici, pot fi distruse familii intregi de albine sau redusa foarte mult capacitatea de productie.
.Combaterea consta in amplasarea stupinelor in zone fara furnici sau unde acestea sunt putine, ungerea suporturilor stupilor cu pacura, asezarea sub picioarele stupilor a unor cutii cu petrol, presararea de cordoane de sare, desfacerea musuroaielor si administrarea insecticidului apoi astuparea acestuia, iar in cazul atacului masiv, se muta stupina.

 

.Prigoriile
.Prigoria (Merops apiaster) cunoscuta si sub denumirea de albinarel, este o pasare mica, cu un colorit al
prigoriapenajului foarte frumos. Traieste in regiuni cu terenuri puternic erodate (rape), unde isi construieste cuiburi sub forma de galerii adanci de 1-2 m sau in scorburile copacilor. Pe timp rece si innorat, cand nu gasesc hrana, prigoriile se aduna in stoluri mari, atacand albinele din stupina sau pe cele ce se intorc de la cules, acestea avand un zbor mai greoi si mai lin. Atacurile sunt mai numeroase in luna iunie, cand isi cresc puii si in luna august cand se pregatesc de plecare spre tarile calde. O prigorie poate consuma intr-o zi 60-80 de albine.
.Combaterea prigoriilor atunci cand numarul lor este foarte mare se poate face prin distrugerea cuiburilor cu diferite substante de tip respirator.

 

.Ciocanitorile

.Ciocanitorile, prin modul lor de viata, aduc o contributie importanta la combaterea daunatorilor din paduri si li cu pomi fructiferi. Datorita auzului lor fin, ele reusesc sa depisteze daunatorii de scoarta si daunatorii xilofagi, exact acolo unde se gasesc in copaci, indiferent de stadiul lor de dezvoltare (larva, pupa, adult) si le distrug. De aceea sunt pe drept numite 'doctorii padurilor'.
ciocanitoare       In ornitofauna tarii noastre sunt cunoscute 14 specii de ciocanitori. Speciile si subspeciile de ciocanitori ce populeaza teritoriul tarii noastre sunt: capantortura - Jynx torquila L., ghionoaia verde - Picus viridis L., ghionoaia sura - Picus canus Gmel., ciocanitoarea neagra - Dryocopus martius (L.), ciocanitoarea mare -- Dendrocopos major (L.), ciocanitoarea de padure - Dendrocopos major pinetorum (C. L. Brehm), ciocanitoarea sudica - Dendrocopos major candidus (Stres.), ciocanitoarea de gradina - Dendrocopos syriacus (Hempr. et Ehrenb.), ciocanitoarea de stejar - Dendrocopos medius (L.), ciocanitoarea dobrogeana - Dendrocopos leucotos lifordi (Sharpe et Dress.), ciocanitoarea spate-alb - Dendocopos leucotos leucootos (Bechst.) ciocanitoarea mica - Dendrocopos minor hortorum (C. L. Brehm), ciocanitoarea estica - Dendrorocopos minor buturlini Hart. si ciocanitoarea de munte - Picoides tridactylus alpinus C. L. Brehm.       
            Pe langa rolul lor ecologic, pe langa ca sunt folositoare, ciocanitorile pot produce si daune. Pentru apicultori ciocanitorile reprezenta o problema in perioada de iarna. Deoarece sursele de insecte, in aceasta perioada, sunt la cel mai scazut nivel de peste an, ciocanitorile ataca stupii si se hranesc cu placere cu albinele moarte, de pe fundul stupului, sau din ghem, cauzand astfel, prin zgomotele facute, nelinistirea familiei de albine urmata de consum mare de hrana si apoi diaree, ducand astfel la pierderea totala a familiilor atacate.
            Pentru a pune la adapost stupii de atacul ciocanitorilor, apicultorul are la indemana mai multe solutii practice, de la solutii simple cum ar fi clasicele sperietori de pasari pana la uzul echipamentelor furnizate de tehnica moderna, aparatele cu ultrasunete.
            O solutie ar fi imbracarea stupilor intr-o plasa de sarma cu ochiuri mici. Astfel ciocanitorile nu au acces fizic la lemnul stupului deci nu il pot gauri.
            O alta solutie este taierea unor saci din material plastic in fasii si punerea acestora pe stupi. Fasiile vor flutura in vant, vor speria ciocanitorile si, fiindca sunt din plastic si au suprafetele netede, alunecoase, nu vor permite ciocanitorilor sa se aseze pe ele si sa inceapa 'munca' de gaurire a lemnului.
            Pe stupi si pe scandurile de zbor se mai pot aplica benzi cu cuie, cu obiecte ascutite, evitandu-se astfel asezarea ciocanitorilor. Nu as recomanda aceasta metoda deoarece aceste pasari ar putea fi ranite si, dincolo de ubele provocate apicultorilor, sunt pasari folositoare in ecosistem.
            Apicultorul mai poate pune pe langa stupina, in manunchiuri, benzi de material reflectorizant, stralucitor care, in bataia vantului si in razele soarelui, produc sunete si lumini care sperie ciocanitorile. O varianta a acestor sperietori de pasari sunt ochii miscatori: o forma rotunda, mare, in culori vii, sub forma de cap cu ochi care, in bataia vantului, se misca in toate directiile.
            O solutie moderna si eficace pentru prevenirea atacului ciocanitorilor este folosirea aparatelor cu ultrasunete. Acestea emit ultrasunete pe directia in care sunt indreptate creand un zid sonic ce deranjeaza si tin la distanta pasarile si alte insecte. In stupina pot fi folosite doar pe timpul iernii, atunci cand albinele nu zboara, si la o distanta oarecare de stupi deoarece asa cum deranjeaza pasarile, tantarii, mustele, bondarii etc., deranjeaza si albinele.
            Crearea unor adaposturi, cuiburi artificiale pentru ciocanitori, la distanta de stupina pot determina ciocanitorile sa nu mai atace stupii, sa caute hrana in afara stupinei.
            Inchei acest articol cu indemnul adresat apicultorilor sa incerce sa foloseasca metode de prevenire a atacului acestor pasari in stupina cat mai blande si sa le protejeze in aceasta perioada critica a anului deoarece, in ciuda ubelor pe care ciocanitorile le pot aduce stupilor, primavara ele curata lile de pomi fructiferi de omizi si viermi, pomii sunt sanatosi si astfel infloresc dand din abundenta nectarul cel dulce albinelor.

 

soarece.Soarecii
.Soarecii patrund si se instaleaza in stupi toamna, pe la urdinis sau prin alte crapaturi, consuma miere, pastura, distrug fagurii si deranjeaza albinele. Pentru a impiedica patrunderea lor in stup, la urdinis se instaleaza gratii sau reducatoare de urdinis, a caror deschidere verticala sa nu depa­seasca 8 mm. Primavara, fagurii atacati de soareci se topesc, iar stupii se spala pentru a indeparta mirosul.
.Combaterea soarecilor si sobolanilor se poate face pe cale mecanica, chimica sau biologica, dintre acestea, cea mai eficace este cea chimica si se bazeaza pe momeli cu diferite rodenticide.




Alte materiale medicale despre: APITERAPIE



Se depun eforturi intense pentru cunoasterea, prevenirea si tratamentul bolilor alergice care s-au extins amenintator. Termenul de alergie a fost pro [...]
Florile de galbenele au actiune calmanta si cicatrizanta pentru aceste afectiuni. Ceaiul se prepara din plante enflorescente, 2 lingurite la o [...]
Arteritele constituie grupul cel mai important al bolilor arterelor periferice, dintre ele frecventa cea mai mare o au arteriopatia aterosclerotica, d [...]


Copyright © 2010 - 2019 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre apiterapie

Advertisements


Alte sectiuni
Medicina naturista
Plante medicinale
Lista plante medicinale
Cura de purificare
Terapia cu argila
Aromoterapia
Plante terapeutice
Apiterapie
Naturoterapia
Fitoterapia
Hidroterapia
Acupunctura
Aloe vera
Toxicologie



Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat



Vezi toate intrebarile