eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

APITERAPIE

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » NATURIST » apiterapie

Apiterapia

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Apiterapia

Advertisements


Apiterapia

        “In orice lucru, daca natura nu ajuta putin, e greu ca stiinta si silinta sa faca vreun progres” (Michel de Montaigne)

   

  Apiterapia (lat apis = albina) este o metoda terapeutica nemedicamentoasa ce foloseste produsele apicole rezultate din activitatea metabolica a albinelor : miere, polen, pastura, propolis, laptisor de matca, veninul de albine, ceara,apilarnil.

1)     MIEREA

        Cu vremea, oamenii au observat ca mierea le poate lecui si unele suferinte nu numai sa le indulceasca bucatele. Cele mai vechi marturii scrise pot fi gasite in Papirusul Ebers. In papirus este mentionata, printre altele, si o reteta pentru “provocarea urinatului”, paine amestecata cu miere. Romanii foloseaua mierea pentru dureri in gat, boli de piele, boli de stomac si pentru vindecarea ranilor.

Mierea este o substanta dulce produsa (elaborata) de albine, din nectarul florilor sau din diferite secretii dulci ce provin din alte parti ale tei. Aceste secretii sunt colectate, tranformate si amestecate cu substantele proprii albinei, dupa care sunt depozitate in fagure sub forma de miere. Pentru 1 kg de miere, albinele transporta si prelucreaza in stup 3-4 kg de nectar.



 Compozitie : apa 16 – 20 %; glucide 75-79% ( fructoza, glucoza, zaharoza); proteine 1% (din care 12 aminoacizi – exemplu: leucina, alanina, metionina, enzime, etc.); substante universale 0,2% (calciu, magneziu, fier, cupru, mangan, clor, potasiu, fosfor, aluminiu); vitamine(B1, B2, B6, acidul folic); substante aromatice; acizi organici (acid lactic, citric, malic); unii compusi ai azotului, flavoane, flavonoide, fitohormoni, graunte de p 858j94i olen, factori antibiotici.

In urma cercetarilor efectuate s-a stabilit un numar de 435 de substante bioactive si nutritive utile organismului si ce este foarte important, toate aceste elemente se gasesc intr-o forma usor asimilabila.

Mineralele continute de miere provin din solul in care cresc tele, iar prin vasele acestora, ele trec in nectar, substanta de baza pentru albine in producerea mierii, de aceea mineralele din miere variaza in functie de tipul telor din care a rezultat si de solul in care respectivele te cresc.

Proprietati: energetice, tonifiante, aperitive, sedative, laxative, expectorante, antiseptice, diuretice, antianemice, emoliente, cicatrizante, de fixare a calciului, de cresterea nivelului de hemoglobina.

Valoarea terapeutica a mierii este determinata probabil de 3 factori:

  1. natura zaharurilor sale
  2. prezenta polenului si a laptisorului de matca in miere
  3. prezenta antibioticului din corpul albinei

      In 1906, intr-o lucrare remarcabila de nomenclatura, efectuata asupra florilor microbiene a stupului, G.F. WHITE a aratat ca mierea este un produs perfect steril si nu contine nici o forma vegetative bacteriana. Mai tarziu in 1936, Gabert a confirmat acest rezultat prin analize bacteriologice mai fine. El nu a gasit forme sporulate apartinand germenilor banali de tipul subtilis diplococi nepatogeni. Autorul a ajuns la concluzia ca mierea este antiseptica.

      In 1962- 1963 J. WHITE si colaboratorii sai in SUA in urma experimentelor, au demonstrate ca efectul antibiotic se datoreaza eliberarii in miere a peroxidului de hidrogen.

      Indicatii terapeutice:

-         Persoanele sanatoase, indiferent de varsta pentru: cresterea rezistentei fizice, combaterea oboselii, suplinirea unor deficiente alimentare, ameliorarea digestiei, recuperarea mai rapida dupa efort(la sportivi).

-         In urmatoarele suferinte: astenie, anorexie, slabire, stari carentiale, constipatie, ulcer gastrointestinal, infectii intestinale, insuficienta hepatica, anemii, boli de inima, faringite, laringite, afte, sinuzite, tuse, bronsite, nevroze, plagi infectate, prurit(aplicatie externa).

-         In functie de provenienta mierii:

       - mierea de salcam: rol antiseptic, calmarea tusei, astenie, nevroze                                     

       - mierea de tei: deoarece contine farnesol, are actiune antiseptica dar                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

               se recomanda si in bronsite, insomnii si nevroze.

       - mierea poliflora, cu preponderenta de roinita, este bogata in citrol si geraniol    

                si are rol antiseptic si sedativ   

       - mierea de menta, contine mentol si are uleiuri etenice si este utilizata ca slab

         analgezic, carminative, tonic si antiseptic, favorizeaza digestia si este

         calmanta in diskineziile biliare.

      -  mierea de trifoi, contine flavonoizi, uleiuri esentiale, compusi fenolici si este                

         folosita ca diuretic, antiseptic si expectorant.

      - mierea de conifere,are un continut bogat in saruri minerale si prezinta actiune                                                              

              antiseptica, antiinflamatoare, diuretica si laxative.

            - mierea de levantica – cu rol in astm bronsic si emfizem pulmonar                                                                                    

      - mierea de rozmarin, in boli ale cailor respiratorii

      - mierea de cimbrisor, in boli bronhopulmonare si digestive

      - mierea de castan dulce – in boli ale venelor

      - mierea de faguri, are valoare biologica ridicata prin continutul in vitamina A din ceara. Rol in tratarea diferitelor afectiuni : infundarea vasului, sinusite, dar si pentru igiena cavit bucale.

      - mierea monoflora este foarte apreciata pentru proprietatile sale terapeutice. Insa, in tara noastra, ea se gaseste in cantitati reduse.



Mod de administrare in diferite actiuni:

-         mierea simpla sau cu adaus de ropolis 2% este indicate in cardiopatia ischemica(boala cronica), augina pectorala de effort, infarctul miocardic vechi, insuficienta cardiaca, aritmia extrasistolica, unele suferinte digestive in care zaharul este greu de suportat de mii bolnavi.

 Tratamentul consta in administrarea a doua lingurite pe zi (dimineata si seara) 15 zile pe luna. Totodata mierea simpla sau cu adaus de propolis este un excelent adjuvant in tratamentul anemiilor, datorita aportului de fier, calciu, magneziu.

 Luat in mod regulat miere – cate o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun, o lingurita la doua ore dupa masa de pranz si o lingurita dupa cina- se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia si se reduce cantitatea de acid gastric.

 In combaterea insomniei, se ia cate o lingurita de miere dupa fiecare cina

 Urmatorul remediu contra tusei, folosit de multe generatii, fiind la fel de eficient si astazi. Se fierbe o lamiae la foc potrivit timp de 10 minute. Prin fierbere, lamaia se inmoaie, astfel ca se va obtine o cantitate destul de mare de suc si in acelasi timp se inmoaie si coaja. Lamaia se taie in doua si se stoarce bine intr-un pahar. La sucul obtinul se adauga 2 linguri de glicerina. Amestecul obtinut se agita bine, apoi se umple paharul cu miere.

 Doza de sirop contra tusei se fixeaza dupa nevoi ajungandu-se la 6 lingurite pe zi, 2 lingurite dupa mesele principale, micsorand numarul dozelor pe masura ce tusea cedeaza

 In combaterea carceilor, se administreaza 2 lingurite de miere la fiecare masa. De obicei, dupa o saptamana de tratament dispar, dar mierea, trebuie mentinuta continuu in regim, pentru ca ea constituie mijlocul de impiedicare a reaparitiei carceilor.

 Mierea a fost folosita multa vreme ca tratament foarte eficace pentru arsurile pielei, prin aplicarea ei direct pe rana, efectele ei fiind disparitia usturimii, formarea de basici si vindecarea rapida a pielii in regiunea arsurii.

 Senzatia de oboseala fizica sau intelectuala dispare repede daca se bea un pahar de apa calda in care am dizolvat cateva lingurite de miere.

 Desi pare paradoxal, mierea a fost introdusa cu bune rezultate atat in regiunile de slabire, cat si in cele de marire de greutati. Evident, dozele si modul de administrare sunt diferite in cele doua cazuri: In regimurile de ingrasare, mierea constituie un supliment de foarte mare valoare nutritive dar cu o digestibilitate foarte mare, imbogatind alimentatia fara a incarca tubul digestive. In regimurile de slabire, mierea substituie cea mai mare parte a celorlalte alimente. Putina miere la sfarsitul meselor sarace prevazute de regimul se slabire sau intre doua mese, da o senzatie de satietate care face mai usor de suportat regimul si mentine forma fizica.

    De retinut: mierea poate provoca, la unele personae reactii alergice, datorita polenului pe care ea le contine. Deci, persoaneleasa – zise alergice vor consuma mierea cu mare grija.

2)     “Polenul contine tot ceea ce trebuie organismului pentru viata”  I. Ioris

      Polenul este unul din cele mai de pret daruri ale naturii, intrucat fara el inmultirea telor cu flori nu ar fi posibila. Polenul reprezinta principala hrana pentru puietul din stup si material prima pentru laptisorul de matca, fermenti si ceara.

       Compozitia chimica a polenului:

     (dupa Louveaux si Caillas)

Apa – 3,4 % ; zaharuri reducatoare 20 – 40%; zaharuri nereducatoare 0- 20%; lipide 1-20%; proteine 11 – 35%; amino- acizi 10-45%; cenusa 1-7%; vitamine – toate grupele; antibiotice (cele mai multe se gasesc in polenul de porumb); foctor de crestere.

Continutul de aminoacizi din polen(%)

-         arginina 4,5 – 5,7%; histidina 2,0 – 3,5%; izoleucina 4,5 – 5,8%; lezina 5,9 – 7,0%; metionina 1,7 – 2,4 %; femilalanina 3,7 – 4,4 %; treonina 2,3- 4,0%; triptofan 1,2 – 1,6 %; valina 5,5 – 6,0%.

Continutul de vitamine si hormone din polen

- tiamina 5,75 – 10,8; riboflavina 16,3- 9,2; piridoxina 0-9%; acid pantotenic 3 – 5; biotina 0,1 – 0.25; acid folic 3,4- 6,8; lacto flavine 0,2 – 1,7; vitamina A – prezenta structurilor.

     carotenoide din provitamina A fara pigment,vitamina B2 16,3-l9,2;vitamina C 152-640;vitamina D 0,2-0,6;

vitamina E 0,1-0,32;inozitol 0,1-0,32;vitamina B12 si factori de crestere 30-40.

            Continutul de minerale si oligoelemente din polen(%) Potasiu 20-45;Magneziu 1-l2;Calciu 1-l5;Cupru 0,05-0,08;Fier 0,01-0,3;Siliciu 2-l0;Fosfor 1-20;Sulf 1g;Clor 0,8;Mangan 1,4.

            Greegorian si colaboratorii au dentificat 27 de elemente:sodiu,potasiu,nichel,titan,vanadiu,crom,fosfor,ziconiu,beriliu,bor,zinc,plumb,argint,arsenic,staniu,galiu,strontiu,bariu,uraniu,siliciu,aluminiu,magneziu,mangan,milibden,cupru,calciu si fier.Colesterolul a fost gasit in proportii variabile in polen.

            Chauvin si colaboratorii au pus in evidenta actiunea antibacteriana a polenului.

            Proprietati:tonifiante,stimulante,antiacneice,antibacteriene,acceleraza cresterea,echilibreaza sistemul nervos,regleaza functiile intestinelor.



            Indicatii:

·                   



Persoanele sanatoase,pentru:cresterea randamentului fizic si intelectual,fortificarea organismului,suplinirea unor eventuale lipsuri de vitamine, de acizi aminati,de saruri minerale.

·                    In urmatoarele suferinte:astenie,anorexie,rahtism,intarzieri de crestere la copii,senescenta,constipatie,colite,diaree cronica,anemie,alcoolism,arterioscleroza,fragilitate vasculara,eolibaciloza,adenom de prostata,hepatita cronica,ciroza hepatica,nevroze,artroza,boli de piele,caderea parului,migrena,tumori maligne.

·                    In functie de provenienta polenului:polen dealcam-insomnie,nevroze;polen de castan dulce-varice,boli d einima;polenul de rozmarin-astenie;polenul de tei-nevroze,insomnie;polenul d erapita-ulcer varicos;polenul de cimbrisor-impotenta sexuala,frigiditate;polenul de mar-boli de inima.

            Selectarea polenuluieste foarte anevoioasa.Polenul poliflor este mai usor de procurat,el gasindu-se in comert sub forma naturala sau in preparate diverse.

            A. Caillas spune despre secretele polenului,ca ele sunt 'asemanatoare cu cele  ale telor de la care provin'.

Mod de folosire: copin intre 3-5 ani:5-l0 grame/zi;copin intre 6-l2 ani:10-l5grame/zi;adulti:doza de atac,la persoanele cu indicatii majore pentru un astfel de tratament,este de 30-40g/zi;doza de intretinere pentru sanatosi si bolnavi este 16-20g/zi.

(o lingurita de cafea rasa cu polen uscat=5g;o lingura de desert rasa cu polen=10g;o lingura de supa rasa cu polen=15g).Polenul poate fi administrat si sub forme de cure,iar cea mai eficienta este cea de 45 de zile la inceputul fiecarui anotimp,au contiunua cu2-3g/zi in functie de suferinta si toleranta.

            3. Pastura

Pastura este polenul conservat de catre albine,dupa ce sufera o anumita transormare,care incepe imediat dupa depunerea s ain celule.

            In primele saptamani,dupa depozitare,polenul ste supus unor procese biochimice fermentative,sub actiunea unor substante secretate de albine,a unor microorganisme,a temperaturii ridicate(+35grade C) si a umiditatii crescute in stup.

            In concluzie,pastura este un produs natural mult mai valoros din punct d evedere terapeutic decat polenul.

Compozitie:proteine,lipide,glucide,vitamine,substante minerale,K avand si o aciditate mai crescuta.

Proprietati si indicatii terapeutice aceleasi cu cele ale polenului.Mod de administrare:10-l5g/zi dupa mese.

4. Propolisul

 Propolisul provine din substantele rasinoase pe care albinele le culeg de pe frunze,muguri si coaja ciniferelor,plopilor si prunilor.

            Aceste substante sunt amestecate cu enzime,ceara si resturi de polen si depuse in stup,pentru  a fi folosite la astuparea crapaturilor.

Propolisul se prezinta sub forma unei mase solide,de culoare brun cafenie,cu nuante verzui,cu structura neomogena,aspect marmorat,consistenta dura si cu urme de impuritati.

            Compozitie:rasina 50-55%;ceara 30-40%;uleiuri eterice 5-l0%;polen 5-l0%;impuritati diverse 10%;alte substante:flavonoizitaminuri,fitoncide,antibiotice,mineral(fier,magneziu,zinc)

            Proprietati anestezice(de 3,6 ori mai puternic decat cocaina si de 5,2 ori decat novocaina),bactericide,antivirale,antifungice,laringite,traheite,sinuzite,rinite,gripa,bronsite,pneumonii.Se administreaza1-3grame/zi,foarte bine mestecat in gura.

            Ulcer gastric si duodenal,gastrite,colite,perturbarea florei intestinale.Se administreaza 1-3 grame/zi de granule puse in putina apa.Dupa obtinerea vindecarii se va lua zilnic,timp de o aptamana,o lingurita din urmatorul preparat dizolvat in ceai:125g miere si 3g propolis.Mai poate fi folosit in astm bronsic,rinita alergica,hepatita cronica,anemii,cancer(provoaca cresterea rezistentei organismului),ulcer varicos,eczeme cronice,arsuri,degeraturi(caz extrem)

5. Laptisorul de matca

Laptisorul de matca este un produs glandular excretat in faringe de catre glandele frontale,numite si faringiene.Dupa diferiti entomologi,extraordinara fecunditate a matcii care este de aproximativ 250000 de oua intr-un sezon se datoreza inaltei valori nutritive a laptisorului de matca ce care o hranesc albinele.Larva din care va iesi matca este hranita numai cu laptisor.Larvele lucratoare nu primesc laptisor decat in priemele trei zile

In 1931,Edmond Alphandery in 'Tratatul complet de agricultura' sublinia valoarea laptisorului de matca si dadea urmatoare compozitie:apa24,15%;azot 4,58%;proteina totala 30,62%;sulf total 0,38%;fosfor total 0,67 %;cenuse 2,34%;extracte eterice 15,22%.



            Desubliniat ca laptisorul de matca nu este un medicament,ci un aliment natural care, in stare proaspata este albicios,iar dupa recoltare devine galben.

Proprietati si indicatii:

Parerile diferitilor specialisti:

            Dr. Friederich Boegler.Laptisorul de matca exercita o actiune binefacatoare asuprea maduvei ososase si stimuleaza sistemul reticlo-endotelial.Laptisorul determina o crestere in diametru a eritrocitelor paralela cu cresterea numarului reticulocitelor si a cantitatii de hemoglobina.Determina si o mobilizare a rezervelor de fier din organism si modificarea continutului de fier din dange.Doza terapeutica optima de laptisor este 5-l0mg.

            Dr. Poggioli: Laptisorul de matca se recomanda sugarilor subponderali.Calea recomandabila este administrarea orala.Dupa 4 ani de experienta nu a observat nici o contraindicatie.

            Profesorul Chauvin:Da rezultate foarte bune in tulburarile digestive la copii,in incontinenta la batrani,in cazuri de anxietate.

            Profesorul Morellini:Laptisorul de matca a inhibat cresterea unor tulpini de E.coli,Staphylococcus aureus,Bacillus megatherium si Proteus.

            Doctor Ivo Pavlik:Rol in tratamentul astmului.A folosit doze de 20 mg pe zi pe cale orala,timp de 3 saptamani.Laptisorul era administrat in miere in proportie de 1/50.

            Medicii afirma ca laptisorul de matca,prin continutul sau este recomandabil in in tratamentul bolilor batranetii:malnutritie,neurastenie,anemii,reumatism,bronsite,caderea parului,anorexie.

Dupa metoda Caillas se administreaza cate 50 mg/zi(cat jumatatea unui bob de mazare) sublingual.Laptisorul de matca nu este un produs farmaceutic,ci un produs apicol care se gaseste si in miere in mod natural,sub forma de urme.

          6. Veninul de albine

Compozitia veninului uscat:proteine 75%,din care cea mai mare parte este formata din aminoacizi(alanina,triptofan,arginina);lipide;glucvide;acizi(formic,clorhidric,ortofosforic);baze;substante minerale(Ca,Mg,Mn,P,S,Cu).

Proprietati:mobilizeaza fortele de aparare ale organismului,vasodilatatoare,anticoagulante,bactericide,bacteriostatice,stimuleaza secretia de cortizon.Indicatii terapeutice:boli reumatice.

Mod de folosire:prin intepare directa de catre albine pe locul dureros,prin masarea locului dureros cu unguent de venin de albina;prin injectarea veninului in punctele de acupunctura

         De retinut:Sunt persoane care,numai dupa o singura intepatura de labina,prezinta reactii alergice foarte grave,uneori cu sfarsit letal.Persoanele alergice trebuie sa ceara avizul medicului inainte de a incepe un tratament cu venin de albina.

       7. Ceara

Este un produs glandular al albinelor si a fost foloit din ceel mai vchi timpuri atat la confectionarea lumanarilor cat si la taratamentul ranilor si bolilor de piele.

Compozitie:alcooli grasi,materii colorante,cerolina,vitamina A,substante cu actiune bactericida.

Proprietati:emoliente,antiinflamatorii,cicatrizante.Azi din ceara de albine se prepara produse farmaceutice(pomezi,creme,supozitoare)si cosmetice.

      8. Apilarnil

Este un produs natural obtinut prin triturarea si filtrarea larvelor de trantor,albina sau matca si din continutul nutritiv din celulele de fagure..

    Pentru obtinerea acestui produs,larvele sunt recoltate in ziua a7a a stadiului larvar.

Apilarnitul proaspat neomogenizat,este de culoare alba,onctuos si astringent la gust.

Copozitie:apa65-75%;substanta uscata 25-35% din care:proteine 16,8%(cu nr. aminoacizi);lipide 6%;glucide 3,2%;substante nedeterminate 3%;saruri minerale;vitamine.

Proprietati:biostimulante,activeaza functiile de aparare ale organismului.

Indicatii:astenie,convalescenta,surmenaj,debilitate fizica.

In magazinele d especialitate se gaseste sub forma de apilarnil liofilizat sau cu adaos de propolis(Apilarnil prop)

                  



Galerie de imagini si poze medicale: apiterapia


imagine cu apiterapiaimagine cu apiterapia imagini apiterapiaimagini apiterapia poza despre apiterapiapoza despre apiterapia


Alte materiale medicale despre: APITERAPIE



Notiunea de sistem reprezinta in gandirea stiintifica contemporana nu o "moda", ci un instrument necesar intelegerii fenomenelor biologice in mod spec [...]
Un dicton intelept spune ca natura nu cunoaste probleme, ci numai solutii. Desigur ca nu este usor de definit in mod exhaustiv ceea ce este natural sa [...]
Pe calea unor indelungate tatonari, facute si prin propria experienta, fiinta umana a acumulat o seama de mijloace terapeutice, consolidand - in decur [...]


Copyright © 2010 - 2019 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre apiterapie

Advertisements


Alte sectiuni
Medicina naturista
Plante medicinale
Lista plante medicinale
Cura de purificare
Terapia cu argila
Aromoterapia
Plante terapeutice
Apiterapie
Naturoterapia
Fitoterapia
Hidroterapia
Acupunctura
Aloe vera
Toxicologie



Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat



Vezi toate intrebarile