Influenta personalitatii in general, privita ca acel aspect al comportamentului individual care ramane relativ neschimbat, ca si a caracterului, privit ca ansamblul insusirilor fundamental psiho-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si actiunile sale particulare, a fost observata din. cele mai vechi timpuri. Dioscorides, de exemplu, considerat pe vremea imparatului Nero ca fiind cea mai mare autoritate in materie de droguri, semnala ca acea ta, cunoscuta sub numele latin de helleborus si care era folosita in multe situatii, pana si in calmarea crizelor agitatorii de schizofrenie, "n-ar trebui sa fie folosite de persoane in varsta, de tinerii care sunt slabi, diafani, efeminati sau usor cuprinsi de frica". Marele medic al evului mediu, Paracelsus, considera si el, la randul sau, ca "medicamentele trebuie potrivite cu firea omului".In urma cu un secol, Kidd, care experimenta efectele anestezice ale eterului, a observat ca aceasta substanta trebuie administrata in doze mai mari la femeile isterice, pentru a-si exercita efectele scontate. Un alt cercetator, Honzlik, in urma cu jumatate de secol, a fost frapat si el de marile diferente pe care le inregistra aspirina in ceea ce priveste exercitarea efectelor ei in general si a celor sedative in particular, de la individ la individ. Frapat de aceste diferente, avertizeaza ca "ar fi poate necesar sa se varieze doza (aspirinei) in conformitate cu neile fiecarui pacient in parte".
Personalitatea si caracterul contribuie la faptul ca uneori laxativele nu numai ca nu-si exercita efectele stiute, ci, dimpotriva, constipa; ca tranchilizantele nu numai ca nu linistesc, ci, dimpotriva, creeaza o stare de vadita nerzitate, ca sedativele in loc a atenua durerea sunt inoperante sau, dimpotriva, o accentueaza etc. Sherrington si Jackson au observat ca drogurile administrate in doze mari exercita de cele mai multe ori efectele care le caracterizeaza, in doze foarte mari proaca chiar moartea, pentru ca aceleasi droguri administrate in doze foarte moderate sau mici sa exercite o gama foarte variata de actiuni, in functie de individul caruia ii sunt administrate. Un medicament este stimulent sau depresiv, nu numai in virtutea proprietatilor sale intrinseci, ci si in virtutea modificarilor pe care i le imprima organismului caruia ii este administrat. Chiar si cele mai banale droguri

cafeaua si alcoolul

exercita efecte variabile de la individ la individ, in functie de caracteristicile proprii organismului in cauza. Aceeasi doza de cafea declanseaza la unii o luciditate si o actiune psiho-energizanta dintre cele mai evidente, in timp ce la altii declanseaza o somnolenta irezistibila. in ceea ce priveste alcoolul, iata cat de plastic se exprima G. lonescu, subliniind efectele sale diferentiate de la individ la individ: "Exista foarte multe credinte populare despre alcool

precizeaza acesta

printre care una sustine ca in timp ce anumiti oameni simt ca innebunesc numai la mirosul pe care il emana sortul fetei de la bar, altii devin cu atat mai politicosi, cu cat ingurgiteaza mai mult din licoarea lui Bachus".Inainte de a vedea care sunt corelatiile dintre caracter si medicament, sa explicam mai pe larg prima notiune, cea de-a doua fiindu-ne in general mai familiara, mai cunoscuta. Sunt mai multe criterii de clasificare a caracterului. Psihologia clasica s-a servit, in general, pentru realizarea acestei clasificari de urmatorii factori:
gradul de emotivitate al individului;

gradul de vitalitate, de activitate al acestuia si

gradul de impresionabilitate, sau mai bine zis, rasunetul pe care il declanseaza diversele impresii ale vietii in perimetrul respectivului organism.
Acesti factori ne permit a sili 8 mari categorii in ceea ce priveste caracterul:
sentimental;

activ exuberant;

pasionat;

realist sau sanguin;

flegmatic;

nepasator;

apatic.
Este dificil a sili demarcatii precise intre aceste categorii, cum tot dificil este de a sili cu precizie apartenenta unui individ la una din categoriile mentionate, stiut fiind ca in multe cazuri oamenii reprezinta combinatii de diverse feluri. Ceea ce ne apare insa destul de clar, cel putin in lumina ultimelor cercetari, este ca acelasi medicament are sanse de a exterioriza efectele deosebite, de la o categorie caracteriologica la alta, in functie de elementele proprii respectivei categorii. Simpla leta de aspirina are deci sansa de a fi meolizata in mod diferit de cei nersi, de cei sentimentali, de cei activ-exuberanti, pasionati, sanguini, flegmatici, nepasatori sau de cei apatici. Sau, altfel pusa problema, acelasi drog, pentru a-si exercita efectele cunoscute, necesita variatii de doza in functie de caracterul caruia i se administreaza. Niste cercetatori au observat in acest sens ca doza necesara de aurobarbital pentru adormirea parturientelor variaza intre limite foarte largi, si anume intre 5-l9 mcj/kilocorp, caracterul conditionand in mare parte aceasta variabilitate. In aceeasi masura, salicilatul de sodiu isi exercita efectele sale tonice la reumaticii tratati cu acest drog intre limite foarte largi, variind intre 2,6g si 31 g.
A. Le Goli si R. Brun impart in linii mari bolnavii in doua categorii, din punctul de vedere al comportarii lor in fata medicamentului:

bolnavi mecanizati si

bolnavi reflexivi.
Firste, dominanta caracteriologica este aceea care sta la baza acestei impartiri. Primii considera medicamentul ca actionand mecanic, chimic, actiunea desfasurandu-se de la sine, din momentul contactului medicamentului cu organismul in cauza. Cei din a doua categorie considera ca medicamentul actioneaza imprevizibil, modalitatile sale de actiune fiind in general necunoscute, motiv pentru care ei sunt intr-o permanenta framantare, intr-o permanenta expectativa intelectual-afec-tiva, relativ la medicamentul ce li s-a administrat sau numai li s-a propus spre a-l lua.
Aceeasi autori disting o mecanizare nepasatoare, realista, emotiva, apatica sau exuberanta in legatura cu medicamentul. Se stie ca cei apartinand cartacterului nepasator sunt, in general, putin activi si putin emotivi. Acestia manifesta predilectii evidente pentru o alimentatie bogata, pentru fainoase, fructe si zarzavaturi, ca si cum pe aceasta cale ar vrea sa compenseze, sau sa corecteze carentele pe linie de activitate sau emotivitate. Preferand, in conditii de sanatate, produsele fortifiante, pletorizante si in general hipernutritionale, nu trebuie sa ne surprinda ca, in caz de boala, prefera siropurile, vitaminele si tonifiante si in general medicamentele reputate pentru stimularea organismului. Medicii au observat de multa vreme ca bolnavii nepasatori si inactivi prefera medicamentele administrate pe calea injectiilor decat pe alte cai, aceasta pentru ca ei au convingerea ca pe aceasta cale r impulsiona reactivitatea organismului lor, in general deficitara. De altfel, bolnavii din aceasta categorie sunt obezi, sedentari, inerti si hipersom-nici, deci nu trebuie sa ne surprinda aceste preferinte. Doctorul G. Torris semnaleaza in studiile sale cazul unei bolnave care il avertiza ca "ea risca de a uita prescriptiile pe cale bucala si ca atare este mai sigur ca medicamentele sa i se administreze pe cale de injectii". Studiind un lot de 33 de bolnavi, apartinand categoriei caracteriologice mentionate, autorul citat sustine ca o treime dintre acestia s-au comportat ca bolnava de mai sus.
Atitudinea bolnavului fata de medicament, in cazul asa-zisei mecanizari realiste, va fi desigur cu totul diferita. Bolnavii din aceasta categorie prezinta o marcanta neie de actiune si traiesc in prezent. Absenta emotivitatii ii priveaza pe acestia de acea imaginatie maladiva care confera bolilor si medicamentelor directii si intensitati variabile. Acestia considera ca medicamentele trebuie luate in cazuri bine precizate, fiind totodata adeptii luarii medicamentelor precoce si in doze mari, spre a se starpi raul din timp si de la radacina. Acestia prefera medicamentele tari si, fara stirea medicilor, sporesc adeseori doza. Ei cred in stiinta, in general, si in cea medicala, in particular. Ei cred in necunoscutele puteri ale organismului in ceea ce priveste redresarea si reechilibrarea sa, considerandu-l ca o miraculoasa masina fiziochi-mica ce stie inflexibil sa utilizeze efectele medicamentului in scopurile sale.
lata o relatare in acest gen, extrasa din studiile si observatiile aceluiasi G. Torris. Este rba despre o bolnava de 60 de ani, la care "se constata o tumoare a colului uterin, cu aspect suspect; i se recomanda interventie chirurgicala, facand-o sa inteleaga, fara a preciza diagnosticul, graviditatea posibila a bolii sale. Bolnava nu se emotioneaza deloc, precizand ca ea stia ca acest gen de boala se trateaza bine azi; nu se grabeste de a face operatia pleaca in vacanta".
O aderare extraordinara pentru medicamentele care li se administreaza prezinta bolnavii din categoria asa-numitei mecanizari emotive. Acestia apeleaza la medic in cazul celor mai nesemnificative acuze clinice. Bolnavii din aceasta catagorie pur si simplu isi dereaza medicii curanti, chinuindu-i cu anxietati le si insistentele lor. Logica lor, descrisa pe larg de A. La Gali si R. Brun, este "pe cat de simpla, pe atat de absurda: daca 2 comprimate sunt eficace, 4 r fi de doua ori mai mult si 10 de cinci ori mai mult. Ei absorb dintr-o data 10 comprimate si inca altele zece in aceeasi seara".
Aceeasi aviditate medicamentoasa o intalnim si in cadrul categoriei mecanizarii nerase, dar cu alte caracteristici. Nerabdator si indolent

precizeaza G. Torris, referindu-se la bolnavul apartinand acestei categorii

el explica rapid cazul sau, spune de indata ce il nelinisteste, dar nu da decat informatii superficiale in legatura cu boala sa. Rebel la ideea ca tulburarea semnalata este in legatura cu alte functii ale organismului, bolnavul din aceasta categorie tinde in a impune medicului sau propria sa interpretare in legatura cu boala si tratamentul de administrat. Acesti bolnavi sunt in general foarte sensibili la cuvintele medicului si ale farmacistului si sunt de obicei in cautarea medicamentelor noi.
fn contrast cu acesti bolnavi, cei apartinand categoriei mecanizarii exuberante nu au deloc timp pentru a fi bolnavi. Boala le apare acestor bolnavi ca o inadmisibila ingerinta in treburile lor interne, in viata lor. Pentru acesti bolnavi remediul administrarii, desi este apreciat ca un element valoros si pozitiv, este de indata abandonat. Acesti bolnavi refuza, in general, sulfamidele pentru ca acestea "ii obosesc", refuza tranchilizantele si sedativele, pentru ca "ii moaie".
Fiecare categorie de caracter isi va lasa amprenta, mai mult sau mai putin vizibil, pe meolizarea medicamentului in organism.
Trecand la categoria bolnavilor reflexivi, va trebui sa admitem ca si la acestia comportamentul fata de medicament ni se prezinta intr-o multitudine de forme si ipostaze. Fie ca sunt emotivi sau neemotivi, activi sau inerti, exuberanti sau apatici, acestia r fi sub influenta reactivitatii exagerate, fapt ce va modifica meolismul semnalat.
Bolnavii reflexivi sunt, in general, adversarii injectiilor, considerandu-le drept agresiuni la adresa integritatii teritoriale a organismului. Ei r fi in masura adversarii hormonoterapiei, considerand ca aceasta terapeutica le poate modifica comportamentul, personalitatea. Ei r fi adversarii medicamentelor noi, ca atare mai putin cunoscute si care nu se bucura de girul experientei sau al probei timpului. Ei sunt partenerii medicamentelor clasice si ai medicatiei naturiste in general. Acesti bolnavi cer multe detalii si multe explicatii asupra medicamentelor care li se administreaza. Acesti bolnavi studiaza cu minutiozitate prospectele si se concentreaza, in general, asupra contraindicatiilor, pe care le pun pe primul .
Dependenta medicamentelor de caracter, de personalitate, pledeaza din plin pentru faptul ca medicina nu va fi perfecta, atata vreme cat slujitorii ei nu r fi buni cunoscatori ai psihologiei. Medicina si psihologia alcatuiesc doua realitati inseparabile, iar psihologizarea me-dicinei este o actiune deosebit de necesara deoarece este de neconceput o medicina eficace si intensiva, in contextul ignorarii factorilor psihologici, care pot influenta elutia bolii, ca si actiunea medicamentului.