eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

loading...

ANTIBIOTICE Sl CHIMIOTERAPICE

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » MEDICAMENTE » antibiotice sl chimioterapice

Mecanisme de actiune si utilitate clinica„

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Structuri bacteriene importante pentru actiunea antibioticelor


Acestea sunt:

1. Peretele celular al bacteriei este o strueturA¤ multistratificatA¤, localizatA¤ extern fatA¤ de membrana citoplasmaticA¤:
- slraiul intern de peptidoglicani (mureina) este o retea complexA¤ de glucide lineare (glicani) legate incrucisat cu lanturi peptidice scurte (tetrapeptide); peptidoglicanul asigurA¤ suportul rigid prin care celula isi mentine forma caracteristicA¤.
- bacteriile Gram-pozitive au stratul de peptidoglicani gros (15-80 nm), la rA¤ndul lui multistratificat, si pot avea un strat subtire de aeid teicoic in afara peptidoglicanului; cantitatea mare de peptidoglicani (70-80%) conferA¤ bacteriilor Gram-pozitive sensibilitate la lizozim si peniciline /cefalosporine.
- bacteriA¼e Gram-negative au un singur strat subtire (2 nm) de peptidoglicani, acoperit de un strat merhbranos extern compus din lipoza-haride, lipoproteine, fosfolipide, atasate de peptidoglicani; membrana externa a bacteriilor Gram-negative, mai groasA¤ decA¤t stratul de peptidoglicani, contine proteine cu pori care actioneazA¤ ca niste canale pentru transportul unor molecule mici (glucide, Vitamine, metale, antibiotice) spre interiorul celulei bacteriene; membrana externa contine antigenul O, caracteristic bacteriilor Gram-negative.
2. Citoplasma bacteriilor contine:
- o regiune interna nucleoidA¤, compusA¤ dintr-un ADN circular mono-catenar (cromozom, ADN cromozomial);
- o matrice care contine ribozomi, granule nutritive, meoliti, plasmide.
Plasmide: molecule de ADN circular dublu-catenar, niult mai scurte decA¤t cele ale ADN-ului cromozomial, care se pot replica independent de cromozomA¼ bacterieni; majoritatea plasmidelor sunt extracromozomi-ale, dar unele sunt integrate in cromozomii bacterieni. Ele se intA¤lnesc atA¤t in bacteriile Gram-pozitive, cA¤t si la cele Gram-negative si repre-zintA¤ o sursA¤ importantA¤ de informatie geneticA¤ (gene) care poate trans-mite rezistenta la anumite anlibiotice (factorul R).
Ribozomii bacterieni: structuri complexe, compuse din ARN si proteine, care au un coeiicient de sedimentA¤re de 70 unitA¤ti Sved-berg (70 S) caracteristic celulelor prokariote si au 2 subunitA¤ti:


- subunitatea mare, cu coeficient 50 S;

- subunitatea micA¤, cu coeficient 30 S. FuncA¼a lor este de sintezA¤ proteicA¤.

Toxicitatea selectivA¤ a substantelor antimicrobiene
Un agent antimicrobian ideal ar trebui sA¤ aibA¤ o toxicitate selectivA¤, adicA¤ sA¤ distrugA¤ microorganismele si sA¤ fie nepericulos pentru gazdA¤. Legat de aceasta, se pot descrie urmA¤toarele aspecte:
1. Fiind prezent numai in bacterii, nu si in celulele umane, pepA¼-doglicanul reprezintA¤ o A¼ntA¤ excelentA¤ pentru antibiotice; prin urmare, substantele care actioneazA¤ asupra peptidoglicanului vor fi lipsite de toxicitate pentru om.
2. Chiar antibioticele care afecteazA¤ sinteza proteicA¤ au un efect mai mic asupra acesteia in organismele eukariote fatA¤ de celulele bacte-riene, din cauza diferentelor de mA¤rime si compozitie chimicA¤ ale ribo-zomilor din aceste douA¤ feluri de celule.
Celule/organisme eukariote: cele care au un nucleu adevA¤rat incon-jurat de o membranA¤ nuclearA¤ si numerosi cromozomi, ca in celulele umane.
Bacteriile sunt celule prokariote, care nu au o membranA¤ nuclearA¤.
3. Antibioticele pot inhiba selectiv si alte etape meolice care se petrec in bacterii, dar nu si la om, cum ar fi sinteza acidului folic pentru nucleotide.

ProprietA¤tile bactericide si bacteriostatice ale antibioticelor (elul 20.1)
1. Efectele favorabile ale administrA¤rii unui antibiotic anume depind de mai multi factori:
- bacterieni: mecanismele rezistentei la antibiotice;
- care tin de antibiotic: mecanismul de actiune, capacitatea de a pene-tra locul infectat, spectrul de acA¼vitate;
- mecanismele de apA¤rare ale gazdei: fagocitoza, opsonizarea, producta de complement.
2. CA¤nd mecanismele de apA¤rare au eficacitate maximA¤, contribuA¼a antibioticelor este putin importantA¤; in aceastA¤ situatie, substantele bacteriostatice care incetinesc sau inhibA¤ sinteza proteicA¤, sunt adec-te/suficiente.
3. DimpotrivA¤, cA¤nd mecanismele de apA¤rare ale gazdei sunt alterate, este necesarA¤ administrarea de antibiotice bactericide, care omoarA¤/ lizeazA¤ bacteriile. Substantele bactericide sunt folosite pentru a trata:
- infectiile bacteriene severe in general (septicemie, meningite, endocarditA¤, osteomielitA¤ etc.);
- infectiile bacteriene neonatale;


- orice infectie bacterianA¤ la indivizii cu neutropenie.



Sensibilitatea la antibiotice

1. Microorganism sensibil la un anumit antibiotic: cA¤nd se poate asigura o concentratie necesarA¤ din acel antibiotic pentru a inhiba sau omori microorganismul in tesutul/lichidul afectat.
2. Microorganism rezistent la un antibiotic: dacA¤ concentratia necesarA¤ pentru distrugerea microorganismului este mai mare decA¤t cea care poate fi atinsA¤ cu sigurantA¤ la locul afectat.
3. Testele de sensibilitate la antibiotice in vitro ("antibiograma"):
- sunt standardizate pe baza concentratiei plasmatice a medica-mentelor;
- nu iau in considerare concentraA¼a crescutA¤ a unor medicamente care poate sA¤ aparA¤ in anumite locuri (exemplu: ca urinarA¤), nici conditiile locale care pot influenta activitatea unei substante antimi-crobiene.

Mecanismele de actiune ale antibioticelor si utilitatea clinicA¤


Antibioticele pot actiona in mai multe feluri (elul 20.1).

A. SlA¤birea peretelui celular al bacteriei prin inhibarea legA¤turilor incrucisate ale peptidoglicanului


Antibiotice AŸ-lactamice: penicilinele si cefalosporinele

1. Structura de bazA¤ a penicilinelor constA¤ dintr-un Inel de tiazolid-inA¤ cu 5 elemente, legat de un inel AŸ-lactam la care este atasat un lant colateral. Cefalosporinele au un inel de hidrotiazinA¤ din 6 demente, conectat la un inel AŸ-lactamic. Structura inelarA¤ AŸ-lactamicA¤ intactA¤ este esentialA¤ pentru activitatea biologicA¤/antibacterianA¤ a penicilinelor si cefalosporinelor. Noi deriti ai nucleului penicilinic de bazA¤ sunt produsi mereu, fiecare cu antajele sale. Modificarea difer-itelor lanturi colaterale ale acestor structuri influenteazA¤ spectrul anti-bacterian specific, ca si profilul farmacokineA¼c al acestor medicamente.


2. Mecanism de actiune:

a) Antibioticele AŸ-lactamice omoarA¤ bacteriile sensibile prin inier-ferarea cu sinteza activA¤ a peretelui celular (bactericide). Biosinteza peptidoglicanului din peretele celular se face in 3 etape si implicA¤ aproape 30 de enzime. Antibioticele AŸ-lactamice inhibA¤ transpeptidaza, enzimA¤ ce catalizeazA¤ etapa finalA¤, de legare incrucisatA¤ (legA¤turA¤ pep-tidicA¤ terminalA¤ intre alaninA¤ si glicinA¤), a sintezei peptidoglicanului, necesarA¤ pentru forma bacteriei. Celulele bacteriene devin vulnera-bile la presiune osmoticA¤ si, astfei, vor fi lizate.
b) In membrana celularA¤ (citoplasmaticA¤) si in peretele celular ale bacteriilor existA¤ receptori pentru antibioticele AŸ-lactamice, care sunt proteine (PBP = Penicilin Binding Proteins); fiecare bacterie are mai multe tipuri de asemenea receptori, cu afinitate riatA¤ pentru diferite peniciline si cefalosporine. Unii receptori sunt transpeptidaze, iar functia altora este necunoscutA¤; inhibarea acestor receptori provoacA¤ forme celulare anormale si lizA¤ celularA¤.
c) Un alt factor important in degradarea peretelui celular bacterian este actirea autolizinelor, enzime autolitice ale peretelui celular. Relatia dintre inhibarea receptorilor PBP si actirea autolizei este com-plexA¤ si nu prea cl?rA¤.
Toleranta la peniciline apare cA¤nd microorganismul este inhibat, dar nu si omorA¤t de cA¤tre un antibiotic, de obicei bactericid; exemplu: cresterea unor tulpini de stafilococ auriu poate fi opritA¤ de antibiotice AŸ-lactamice, dar enzimele autolitice nu sunt actite.
3. Spectrul de activitate si clasificare


Penicilinele:

- au activitate bunA¤ fatA¤ de bacterii Gram-pozitive si fatA¤ de anae-robii din cavitatea bucalA¤;


- au activitate riabilA¤ fatA¤ de bacterii Gram-negative;

- reprezintA¤ tratamentul de electie pentru: infectiile cu SGA, sifilis, leptospirozA¤, infectiile cu Listeria;
- sunt clasificate dupA¤ spectrul de activitate, determinat de modi-ficA¤rile lanturilor colaterale (peniciline sintetice) ativ cu penicilina G-primul antibiotic folosit in tratamentul bolilor bacteriene sistemice:
a€¢ peniciline penicilinazo-rezistente ("antistafilococice"): metici-lina, nafcilina, oxacilina, cloxacilina, dicloxacilina;
a€¢ aminopeniciline: ampicilina, amoxicilina, bacampicilina, ciclacilina;
a€¢ peniciline antipseudomonale: carbenicilina, ticarcilina;
a€¢ peniciline cu spectru larg (ureidopeniciline): mezlocilina, azlo-cilina, piperacilina;
a€¢ carbapenemi: imipenem etc; a€¢monobactami: aztreonam.


a) Peniciline penicilinazo-rezistente:

- nafcilina diferA¤ din punct de vedere farmacologic de celelalte, fiind excretatA¤ in primul rA¤nd prin ficat (fatA¤ de rinichi) si lipsitA¤ de nefro-toxicitate; ea se preferA¤ pentru tratamentul parenteral, cu 2 exceptii: la nou-nA¤scut, la care farmacokinetica drogului este eraticA¤ (mai ales in caz de hiperbilirubinemie) si in bolile hepatice;
- la 5% din copin tratati cu meticilinA¤ survine nefrotoxicitate sau cistitA¤ hemoragicA¤; in schimb, nefrotoxicitatea la meticilinA¤ este rarA¤ la nou-nA¤scut.
- oxacilina, cloxacilina si dicloxacilina pe cale oralA¤ au eficacitate egalA¤, dar dicloxacilina are activitatea antistafilococicA¤ cea mai crescutA¤ (in vitro).


b) Aminopenicilinele:

- bacampicilina este complet si rapid convertitA¤ in ampicilina;
- bacampicilina si ciclacilina sunt cel mai bine absorbite, realizA¤nd concentratii sanguine maxime (peak) mai man decA¤t dozele similare de ampicilina si amoxicilina;
- ampicilina produce cel mai frecvent diaree, alterarea florei colonice, favorizA¤nd suprainfectia cu Candida albicans.
c) Penicilinele anti-Pseudomonas (aici putem include si imipenem, aztreonam):
- azlocilina si piperacilina sunt cel mai active in vitro fatA¤ de Pseudomonas;
- cu exceptia mezlocilinei, afecteazA¤ semnificativ adezivitatea pla-chetarA¤;
- in general, tulpinile de Pseudomonas rezistente la ticarcilinA¤ sunt rezistente si la drogurile mai noi, de aceea, pentru tratamentul infectillor cu Pseudomonas la pacientii imunocompromisi, aceste droguri se aso-ciazA¤ cu un aminoglicozid sau cu o cefalosporinA¤ (efect sinergic).


d) Carbapenemi

Imipenemul este primul antibiotic carbapenemic si este disponibil in combinatie cu cilastatina. Cilastatina inhibA¤ o enzimA¤ renalA¤ care inactiveazA¤ imipenemul, crescA¤nd eliminarea urinarA¤ a acestuia si scA¤zA¤ndu-i nefrotoxicitatea. Combinatia imipenem-cilastatinA¤ are cel mai larg spectru de activitate, mai larg decA¤t al oricA¤rui alt antibiotic existent, cu o bunA¤ acoperire pentru germeni Gram-pozitivi, Gram-negativi (inclusiv Pseudomonas) si o excelentA¤ activitate anti-anaerobi, incluzA¤nd Bacteroidesfragilis. Mai usor de mentionat sunt bacteriilc ce nu sunt sensibile la imipenem: Enterococcus Jaecium, Xanthomonas maltophilia, Clostridium difficile, Mycoplasma, Chlamydia, mulle tul-pini meticilino-rezistente de stafilococ auriu si stafilococi coagulazo-negativi.
Din punct de vedere clinic, imipenemul s-a dovedit eficace in tratamentul unei man rietA¤ti de infectii, dar el n-ar trebui folosit in tratamentul infectiilor dobA¤ndite in comunitate, ci rezert pentru:
- terapia infectiilor nozocomiale cu microorganisme rezistente la alte antibioA¼ce;
- tratamentul infectiilor polimicrobiene, cum ar fi sepsisul cu punct de plecare intraabdominal;
- monoterapie empiricA¤ la pacientii cancerosi neutropenici, febrili. Probleme legate de folosirea imipenemului:
- alterarea microflorei normale a pacientului, inclusiv anaerobii, ceea ce duce la suprainfectii cu bacterii rezistente sau fungi;
- rezistenta la imipenem poate sA¤ aparA¤ in A¼mpul terapiei infectiilor cu Pseudomonas, motiv pentru care se recomandA¤ de la inceput folosirea concomitentA¤ a unui aminoglicozid.
Reactii adverse: convulsii cu incidentA¤ de 1 - 3% la adulti; la copin cu meningitA¤ tratati cu imipenem se citeazA¤, de asemenea, o incidentA¤ crescutA¤ a convulsiilor.
e) Monobactamii
Spre deosebire de antibioticele AŸ-lactamice, antibioticele monobac-tamice sunt monociclice (fA¤rA¤ al doilea inel atasat inelului AŸ-lactamic). Aztreonamul este primul antibiotic monobactamic folosit in clinicA¤. Spec-trul de activitate este limitat la: bacili Gram-negativi aerobi (incluzA¤nd majoritatea tulpinilor de Pseudomonas), germeni patogeni gastrointes-tinali obisnuiti, H. influenzae, meningococ; este sil fatA¤ de microor-ganismele producA¤toare de AŸ-lactamazA¤, nu acoperA¤ germenii Grampozitivi, nici anaerobi, de aceea trebuie folosit fie ca monoterapie impo-tri unor germeni cunoscuti, fle in combinatie cu alt antibiotic. Utili-tate clinicA¤: in infectiile de tract urinar (evolutie si prognostic excelente, clinic si bacteriologic), in infectiile severe cu Gram-negativi (scheletice, peritonitA¤, excerbA¤rile pulmonare din fibroza chisticA¤), bacteriemie si meningitA¤ cu H. influenzae (rA¤spuns satisfA¤cA¤tor); combinatia aztre-onam-ampicilinA¤ este mai eficace si mai sigurA¤ ativ cu ampi-cilinA¤-amikacinA¤ in tratamentul empiric al septicemiei neonatale.
In concluzie, spectrul de activitate si eficacitatea clinicA¤ sunt simi-lare cu cele ale aminoglicozidelor (iar asocierea aztreonam-aminogli-cozid este lipsitA¤ de sens), in schimb aztreonamul este lipsit de efectele oto- si nefrotoxice ale aminoglicozidelor si, prin urmare, este un agent antiinfectios de folosit pentru infectiile cu Gram-negativi la bolnavii cu insuficientA¤ renalA¤ sau care primesc si alte droguri nefrotoxice. In plus, datoritA¤ structurii sale, aztreonamul prezintA¤ o rectivitate incrucisatA¤ imunologicA¤ minima cu alti agenti AŸ-lactamici si astfei poate fi folosit la pacientii alergici la peniciline

Cefalosporinele sunt impA¤rtite in "generatii", pe baza activitA¤tii lor antimicrobiene, respectiv, dupA¤ calea de administrare (orale, parenterale).
a) Cefalosporinele de generatia la (cefalexina, Cefadroxil, cefazo-lina s.a.) au activitate bunA¤ fatA¤ de bacteriile Gram-pozitive (inclusiv stafilococ auriu producA¤tor de penicilinazA¤, SGA, SGB, pneumococ) si modestA¤ fatA¤ de bacteriile Gram-negative.
b) Cefalosporinele de generatia a 2-a (Cefaclor, Cefuroxim, cefuroxim-axetil, cefprozil, cefamandol, cefoxitin, cefotetan, cefonicid) retin acti-vitatea bunA¤ impotri bacteriilor Gram-pozitive si sunt mai active fa(;A¤ de bacteriile Gram-negative, inclusiv fatA¤ de unele tulpini de H. influenzae si de bacili enterici.
c) Cefalosporinele de generatia a 3-a (cefoperazonA¤, cefotaxim, ceftazi-dim, ceflizoxim, ceftriaxonA¤, latamoxef, Cefixim cefpodoxim-protexil, Ceftibuten) sunt mai putin active decA¤t cele de generatia l-a fatA¤ de Gram-pozitivi si mult mai active fatA¤ de Gram-negativi (incluzA¤nd enterobacterii, tulpini de H. influenzae producA¤toare de AŸ-lactamazA¤, Moraxella catarrhalis, gonococ); unele au o bunA¤ activitate anti-Pseudomonas (ceftazidim) si penetreazA¤ bine in LCR.
d) Au apA¤rut noi cefalosporine, de generatia a 4-a (cefpirom, cefepim) si a 5-a, cu activitate crescutA¤ fatA¤ de germenii Gram-negativi si silitate fatA¤ de AŸ-lactamazA¤ (ca si cele de generatia a 3-a), activitate crescutA¤ fatA¤ de P. aeruginosa, spectru anti-coci Gram-pozitivi (cu o bunA¤ activitate fatA¤ de SMR si streptococi nonenterococici). Sunt eficace (cefepim) mai ales in infectiile cu Gram-pozitivi si Gram-negativi de tract respirator, piele si tesuturi moi, si au un posibil rol in infectiile pacientilor cancerosi neutropenici, in fibroza chisticA¤ si in tratamentul infectiilor nozocomiale.


Cefalosporine orale:

- generatia l-a: cefalexinA¤ (Keflex, Ospexin), Cefadroxil (Duricef, Ultracef), cefradin (Velosef);
- generatia a 2-a: Cefaclor (Ceclor), cefuroxim-axetil (Zinnat, Ceftin), cefprozil (Cefzil), loracarbef (Lorabid).
- generatia a 3-a: Cefixim (Suprax, Globocef), Ceftibuten (Cedax), cefpodoxim-proxetil (Vantin).
a) Caracteristici generale: sub forma de suspensie, prezintA¤ ce mai multA¤ sigurantA¤ si sunt mai agreabile fatA¤ de penicilinele orale (cel mai putin plA¤cut este cefuroximul); in schimb, sunt mai scumpe decA¤t deritii de penicilinA¤. CefalexinA¤ si cefradin au proprietA¤ti si eficacitate aproape identice si pot fi folosite unul in locul altuia. Cefadroxil, cefprozil, loracarbef, Ceftibuten, Cefixim au semiviata de douA¤ ori mai lungA¤ decA¤t a celorlalte cefalosporine orale si pol. fi datc in dozA¤ unicA¤ sau de douA¤ ori pe zi. Cefaclor, cefprozil, Cefuroxim, loracarbef Cefixim, Ceftibuten au activitate anA¼-H. influenzae, inclusiv fatA¤ de tul-pini producA¤toare de AŸ-lactamazA¤. Cefalosporinele orale mai noi au activitate scA¤zutA¤ impotri stafilococilor.
b) UA¼litate clinicA¤ (elul 20.2): CefalexinA¤ si cefadroxilul au un loc special in terapia infectiilor cu bacterii Gram-pozitive ale pielii, tesu-turilor moi si osteoarticulare (alternative la peniciline si eritromicinA¤); pentru osteomielita hematogenA¤ cu stafilococ auriu, ele se foloscsc in doze mari si cu documentarea compliantei si titrului seric bactericid, dupA¤ ameliorarea loului clinic acut prin terapie parenteralA¤ cu peniciline penicilinazo-rezistente sau cu cefalosporine de generatia l-a/a 2-a. Cefalosporinele orale de generatia l-a oferA¤ o acoperire excelentA¤ pentru ITU cauzate de E. coli (dobA¤ndite in comunitate), P. mirabA¼is si Klebsiella.
Cefaclor, cefuroxim-axetil si cefprozil sunt utile in tratamentul otitei medii acute, in infectii cutanate, faringitA¤/infectii respiratorii la cei care nu necesitA¤ terapie parenteralA¤, in cazurile de infectii cu H. influenzae rezistente la ampicilinA¤ si cu alergie la sulfamide.
Cefaclorul este, de obicei, folosit in otita medie acuta si in infectii respiratorii, dar actiunea anA¼-tulpini de H. influenzae si M. caiarrhalis producA¤toare de AŸ-lactamazA¤ este nesigurA¤.
Cefuroxim-axetilul este AŸ-lactamazo-sil si mai activ fatA¤ de S. aureus decA¤t Cefaclor. Este indicat mai ales in otita medie acuta, sinu-zitA¤; in plus, este util, alA¤turi de Cefaclor, in tratamentul ITU cauzate de microorganisme sensibile.
Si cefprozilul, cefpodoximul si loracarbeful sunt eficace, in vitro si clinic, fatA¤ de germenii care produc otita medie si sinuzita.
Cefiximul si ceftibutenul au o activitate superioarA¤ fatA¤ de germenii producA¤tori de AŸ-lactamazA¤ si asigurA¤ un tratament excelent pentru otita medie care nu rA¤spunde la amoxicilinA¤.

Nu se vor folosi, insA¤, ca terapie primarA¤ in otita medie acuta, deoarece au o eficacitate scA¤zutA¤ fatA¤ de pneumococi ativ cu amoxicilinA¤; avA¤nd o activitate antistafilococicA¤ slabA¤, nu se folo-sesc in infectiile cutanate si de tesuturi moi in care stafilococul este germenul probabil; in schimb, avA¤nd un spectru larg antibacterii Gram-negative (in afarA¤ de Pseudomonas), pot fi utile in tratamentul ITU complicate sau la cei cu ITU alergici la sulfamide.
Cefalosporine parenterale (IM, IV)
Cefalosporinele de generatia l-a (cefalotinA¤, cefradin, cefazolin, cefapirinA¤) au aplicatii limitate in pediatrie. Ele au rol in tratamentul infectiilor pielii, al tesuturilor moi si osteoarticulare datoritA¤ excelentei acoperiri pentru bacterii Gram-pozitive: stafilococ auriu, pneumococ, streptococ (la pacientii alergici la penicilinA¤); au rol si in profilaxia din timpul si dupA¤ Chirurgie ortopedicA¤ si cardios-cularA¤. Cefazolinul este cel mai bine tolerat in injectii IM si se admi-nistreazA¤ la 8 ore (celelalte administrA¤ndu-se la 4-6 ore).
Cefalosporinele de generatia a 2-a. Cefoxitinul (Cephamycin, Mefoxin) are o activitate bunA¤ fatA¤ de B.fragilis, putA¤nd fi folosit in loc de clo-ramfenicol sau clindamicinA¤ in infectiile cu acest germene anaerob comun, sau in infectiile mixte (aerobi/anaerobi). Este indicat ca agent profilactic in chirurgia intraabdominalA¤ sau pelvianA¤, la copil si adult. Cefotetanul este o cefamicinA¤ cu spectrul similar cu cefoxitin, dar cu o semiviata mai lungA¤ in ser, putA¤nd fi dat la 12 ore. SigurantA¤ si eficacitatea in pediatrie nu sunt prea bine silite; are caracteristici ale cefalosporinelor de generatia l-a si a 3-a. Cefoxitinul sau cefotetan, in combinatie cu doxiciclina, sunt folosite in tratamentul BIP acute la adolescentii/adultii spitalizati ( "BIP").
Cefamandolul (Mandol) este relativ insil fatA¤ de AŸ-lactamaza (TEMJ elaboratA¤ de H. influenzae si are o penetratie slabA¤ in LCR. Nu se foloseste in sepsis. Cefuroxim (Kefurox, Zinacef) este mai sil fatA¤ de enzima amintitA¤ si penetreazA¤ mai bine in LCR. Nu se reco-mandA¤, insA¤, folosirea lui in meningite, din cauza sterilizA¤rii tar-dive a LCR; este util ca monoterapie la sugarii si la copin mici cu Pneumonie (dobA¤nditA¤ in comunitate), osteoatritA¤, celulitA¤ periorbi-tarA¤ sau bucalA¤, in care cocii Gram-pozitivi (inclusiv stafilococul auriu) si H. influenzae sunt agentii patogeni obisnuiti.
Cefalosporinele de generatia a 3-a. Ceftriaxona (Rocephin) si cefo-taxim (Claforan, Naspor) sunt drogurile de electie in terapia empiricA¤ a septicemiei si meningitei bacteriene; combinatia cefotaxim-ampicilinA¤ poate fi folositA¤ ca o alternati la asocierea ampicilinA¤ -aminoglicozid in tratamentul initial/empiric al nou-nA¤scutului si sugarului mic (



Alte materiale medicale despre: ANTIBIOTICE Sl CHIMIOTERAPICE

Acesta este un concept nou in medicina occidentala, desi este cunoscut in medicina traditionala cum este cea chineza. O plant [...]
Analgezie inseamna suprimarea durerii. Acest efect se obtine utilizand plante medicinale diferite pentru diferite zone din organism, in fun [...]
Aceste plante reduc inflamatia, senzatia de caldura si roseata din zona tumefiata, precum si durerea care insoteste procesele inflamatorii [...]

Despre antibiotice sl chimioterapice

    Advertisements


    Alte sectiuni
    Antiulceroase
    Antivomitive
    Antispastice
    Substituenti (inlocuitori) si fermenti digestivi
    Dezinfectante intestinale
    Antiparazitare si antimicotice
    Laxative purgative
    Antihemoroidale
    Hepatoprotectoare
    Medicatia cailor biliare
    Antibiotice sl chimioterapice
    Medicatia sistemului nervos
    Hormonii
    Medicatia aparatului cardiovascular
    Medicatia bolilor de singe
    Medicatia aparatului respirator
    Medicatia aparatului renal
    Medicatia aparatului genital
    Medicatia aparatului digestiv
    Administrarea medicamentelor
    Antiinflamatoare

    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat


    Vezi toate intrebarile
    Copyright © 2010 - 2014 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
    Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
    Termeni si conditii -
    Confidentialitatea datelor - Contact