Fazele clinice si tehnice ale restaurarilor protetice metalo-ceramice pregatirea dintilor stalpi. principii comune tuturor preparatiilor

Fazele clinice si tehnice ale restaurarilor protetice metalo-ceramice Pregatirea dintilor stalpi. Principii comune tuturor preparatiilor

Principii comune tuturor preparatiilor:

1. BIOMECANICE

Conservarea tesuturilor dentare restante

Asigurarea formei de retentie si stabilitate

Rezistenta structurala

Integritate marginala

2. BIOLOGICE

Integrarea sistemului stomatognat in contextul organismului

Protectia psihicului pacientului

Integrarea ocluzala a restaurarii

Protectia biologiei pulpare

Protectia parodontiului marginal

3. ESTETICE

Vizibilitatea minima a metal 232e41c ului

Suprafete ocluzale din ceramica

Grosime maxima a materialului de placare

Margini subgingivale.

Optimizarea unuia influenteaza frecvent, in mod negativ, pe altul. De exemplu, la confectionarea coroanei metalo-ceramice, pentru a crea un aspect natural este necesara o anumita grosime a placajului ceramic; daca se indeparteaza insa prea multa substanta dura, va fi afectata vitalitatea tesutului pulpar si rezistenta dintelui va fi diminuata.

Recomandari pentru conservarea structurilor dure

1. Se alege acel tip de restaurare care necesita o preparare cu un sacrificiu cat mai mic de substanta dura dentara;

2.Peretii axiali ai bontului cu convergenta ocluzala minima;

3. Prepararea uniforma a suprafetelor axiale ale dintelui;

4. Prepararea anatomica a suprafetei ocluzale a bontului, urmarindu-se pantele cuspidiene;

Geometria zonei terminale a bontului se alege astfel incat sa fie cat mai conservatoare;Chanfrein-ul conserva tesuturile dentare mai bine decat pragul;

6. Se va evita extinderea inutila a prepararii in santul gingival.

RETENTIA SI STABILITATEA

Retentia si stabilitatea asigurate de bont trebuie sa fie suficient de mari pentru a se opune fortelor care tind sa desprinda restaurarea.

Retentia si stabilitatea depind la randul lor de forma geometrica a bontului dentar.

Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie a prepararii dentare.

Forma de stabilitate previne mobilizarea protezei fixe sub actiunea fortelor ocluzale.

Elementul fundamental al retentiei consta in conformarea a doua suprafete opozante:

-doua suprafete externe, cum ar fi peretii vestibulari si orali ai bontului preparat pentru o coroana de invelis (retentie de manson);

doua suprafete interne, cum ar fi peretii vestibulari si orali ai unei cavitati ocluzale preparate pentru un inlay (retentie prin incastrare);

Convergenta ocluzala a peretilor axiali

Peretii opozanti externi ai bontului se vor prepara convergenti spre ocluzal intr-un unghi de convergenta de 6 Acesta ia nastere prin inclinarea fiecarui perete axial al bontului cu 3 fata de axa de insertie.

Unghiul de convergenta de 6 se obtine practic prin prepararea bontului cu o freza diamantata efilata care are un grad de inclinare a suprafetelor externe de 2-3. (unghiul pe cere-l fac limbile unui ceas care arata ora 12:01 este de 5.5).

Marimea suprafetei bontului

Cu cat suprafata bontului este mai mare, cu atat retentia este mai buna.

Suprafata ocluzala nu contribuie prea mult la retentia totala, importanta fiind lungimea peretilor axiali ai bontului. Pentru bonturile scurte se indica compensarea retentiei deficitare prin prepararea peretilor axiali cu o convergenta ocluzala mai mica, de aproximativ 4.

retentia unei coroane de invelis este dubla fata de cea a unei coroane partiale

Axul unic de insertie

Un ax de insertie unic va asigura o retentie maxima. El se obtine prin prepararea unor pereti axiali lungi, aproare paraleli, si prin conformarea unor santuri si casete aditionale.

Prin prepararea de santuri si casete suplimentare se urmareste cresterea suprafetei axiale a bonturilor scurte.

Prepararea canelata a molarilor cu retractii parodontale creste si ea retentia bontului. Fiecare concavitate ofera o retentie aditionala prin asigurarea unei axe unice de insertie a restaurarii.

Rotunjirea muchiilor bontului reduce concentrarea de stress la interfata bont ciment restaurare si creste astfel retentia restaurarii.

Stabilitatea depinde de urmatorii factori: - lungimea bontului;- diametrul bontului;- convergenta ocluzala a suprafetelor axiale- proprietatile fizice ale cimentului de fixare.

Convergenta ocluzala a peretilor axiali

Influenta unghiului de convergenta asupra zonei de stabilitate. La un bont cu inclinarea ocluzala minima a peretilor opozanti, zona de stabilitate acopera aproape jumatate din suprafata axiala (a si b).

Un bont cu un unghi de convergenta exagerat va avea o zona de stabilitate redusa, plasata in apropierea suprafetei ocluzale

AXUL DE INSERTIE = linia imaginara de-a lungul careia se adapteaza sau se indeparteaza restaurarea de pe bont

Axul de insertie a unui bont frontal preparat pentru o coroana de invelis va fi paralela cu axul lung al dintelui (a). Daca axul este inclinat prea mult spre vestibular, pe suprafata vestibulara ia nastere un unghi proeminent, care favorizeaza fie supraconturarea suprafetei vestibulare a restaurarii (probleme parodontale), fie transparenta opacului, daca materialul de restaurare este modelat la o grosime normala (probleme estetice) (b). Daca axul de insertie este orientat prea mult spre lingual, suprafata vestibulara o va intersecta pe cea orala, scurtand exagerat bontul si afectand vitalitatea organului pulpar (c).

Axul de insertie in mezio-distal

Inclinarea axei de insertie trebuie sa fie paralela cu zonele de contact ale dintilor adiacenti. In caz contrar, apar forte care

imping in afara' restaurarea si impiedica adaptarea corecta a acesteia pe bont. Tendinta de a realiza retusuri ulterioare va avea consecinte negative la nivelul suprafetelor proximale ale dintilor care marginesc bontul (de exemplu, aparitia de leziuni carioase). Zona de contact interdentar va fi inevitabil aplatizata, cu consecinte asupra ambrazurilor si a spatiului interdentar, favorizand inflamatia parodontiului marginal.

REZISTENTA STRUCTURALA

Rezistenta structurala a restaurarii poate fi asigurata printr-o preparare corecta a dintelui, prin adaugarea unor structuri de intarire, prin alegerea judicioasa a designului zonei terminale a bontului si a materialului din care se confectioneaza restaurarea.

Prepararea bontului

Bontul trebuie sa asigure spatiul necesar pentru confectionarea unei restaurari cu peretii suficient de grosi care sa reziste in timp la fortele ocluzale, iar contururile axiale normale vor preveni aparitia afectiunilor parodontale.

Profilaxia afectiunilor parodontale si a dizarmoniilor ocluzale constituie coordonatele majore care ghideaza toate fazele clinice si de laborator in protezarea fixa.

Prepararea suprafetei ocluzale - se va face uniform, urmarind pantele cuspidiene si santurile corespunzatoare = forma suprafetei ocluzale a bontului va reproduce forma suprafetei ocluzale a dintelui.

Prepararea ocluzala insuficienta nu asigura spatiul necesar pentru o restaurare de grosime adecvata. Pentru aliajele din aur si crom-cobalt trebuie sa se asigure un spatiu liber de: 1,5 mm la nivelul cuspizilor de sprijin (vestibulari mandibulari si palatinali maxilari) si 1mm la nivelul cuspizilor de ghidaj. Coroana metalo-ceramica necesita un spatiu aditional de 0,5 mm. Coroanele integral ceramice reclama un spatiu interocluzal de 2 mm.

Prepararea suprafetelor axiale

Prepararea insuficienta a suprafetelor axiale = distorsionari ale bonturilor, care conduc la:

a. restaurari prea subtiri si deformabile sau la

b. supraconturari axiale nocive pentru parodontiul marginal

Exista patru forme de preparare a zonei terminale:

cu prag (cap la cap).

prag cu bizou

chanfrein (en conge').

fara prag.

Prepararea cu prag

Pragul gingival este o suprafata terminala orizontala care formeaza un unghi de 90 cu axul lung al dintelui . Jonctiunea dintre marginea restaurarii si prag este de tipul cap la cap'.

Avantaje:

- Limita de preparare este precisa, cu vizibilitate buna.

- Ofera tehnicianului suficient spatiu pentru o prelucrare corecta si estetica a materialului din care se confectioneaza restaurarea.

Dezavantaje:

Prepararea pragului circular impune un sacrificiu mare de tesuturi dure.

- Cea mai mica imprecizie in adaptarea restaurarii pe bont determina aparitia unui spatiu in zona de jonctiune cervicala.

- Distantarea marginii restaurarii de prag determina refluarea cimentului de fixare.

Prepararea cu prag gingival (de 0,75-l mm) este indicata la restaurarile care realizeaza inchiderea marginala cu ceramica.

Pragul cu bizou

Pragul cu bizou s-a preconizat pentru a compensa contractia metalului in cursul turnarii.

Prezinta toate avantajele pragului si adaptarea in manson' la nivelul bizoului.

Bizoul va asigura un unghi al marginii restaurarii de 30-45 . Bizotarea pragului se face cu o freza din carbura de tungsten.

.

Avantaje:

Limita prepararii este bine definita.

- La nivelul pragului tehnicianul are suficient spatiu pentru modelarea machetei.

- Mici deficiente ale inchiderii marginale nu apar ca hiatusuri deoarece limita de preparare este in unghi ascutit.

Bizotarea elimina smaltul nesustinut de la muchia marginala a bontului.

Dezavantaje:

Este greu de realizat.

- Impune plasarea marginii restaurarii in santul gingival, pentru a masca colereta metalica.

- Terminatia bizoului in muchie de cutit' creaza dificultati in modelarea marginilor restaurarii.

Pragul cu bizou se indica:

- la cavitatile proximale preparate pentru inlay si onlay;

la pragul ocluzal al coroanei 3/4 si 4/5 la mandibula;

Chanfrein-ul

Chanfrein-ul (en conge')este o terminatie gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit, de aproximativ 135 cu axul lung al dintelui.

Zona terminala apare concava, prezentand o latime mai mica decat pragul gingival si o muchie terminala cu unghi ascutit = asigura o grosime suficienta marginilor restaurarii.

Avantaje:

- Limita prepararii este definita.

- Ofera tehnicianului spatiu suficient pentru modelarea marginilor restaurarii.

- Nu necesita sacrificiu mare de tesuturi dure dentare si menajeaza vitalitatea pulpei.

- In cursul agregarii restaurarii pe bont, cimentul are posibilitati de refluare.

- Micile deficiente ale inchiderii marginale sunt compensate de forma in unghi ascutit a limitei terminale.

- Prepararea este relativ simpla.

Dezavantaje:

La coroanele dentare care au dimensiuni reduse pot aparea probleme legate de retentie.

Chanfrein-ul ofera o inchidere marginala buna si o grosime suficienta marginilor restaurarii.

Chanfrein-ul este indicat in mod deosebit pentru coroanele metalice.

Prepararea chanfreinului se face cu o freza diamantata flacara cu varful rotunjit, mentinuta paralel cu viitorul ax de insertie a restaurarii.

Prepararea fara prag ( preparare tangentiala, in muchie de cutit')Zona terminala in muchie de cutit' rezulta in urma prepararii bontului cu instrumente diamantate foarte efilate (freze diamantate flacara). Limita gingivala terminala a bontului va forma cu axul lung al dintelui un unghi foarte ascutit

Prepararea fara prag

Avantaje:

Sacrificiu relativ redus de tesuturi dure dentare cu menajarea pulpei dentare.

- In caz de deficiente ale adaptarii restaurarii pe bont, spatiul marginal nu se mareste, el fiind aproape paralel cu axul de insertie.

- Prepararea clinica foarte simpla.

Dezavantaje:

Limita de preparare este imprecisa, atat pe bont cat si pe model.

- Marginile subtiri ale machetei de ceara se pot deforma in cursul indepartarii de pe model si/sau in timpul ambalarii.

- Marginile restaurarii vor fi foarte subtiri, adeseori nu sunt netede si prezinta porozitati. Ele se pot deforma sub actiunea fortelor ocluzale si cimentul se va dizolva.

- Pentru a asigura o grosime suficienta marginilor restaurarii, tehnicianul realizeaza adesea supraconturari cu consecinte nefavorabile asupra parodontiului marginal.

Indicatia majora se refera la suprafete linguale ale dintilor laterali inferiori, dinti care prezinta suprafete axiale foarte convexe, suprafete dentare greu accesibile, dinti cu diametre reduse (de exemplu incisivii inferiori), dinti basculati.

Principalele forme de preparare a zonei terminale a bontului: a. fara prag,b. chanfrein, c. bizou, d. prag, e. prag cu bizou.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANELE MIXTE METALO - CERAMICE

Prepararea bontului se face intr-o anumita succesiune a slefuirii suprafetelor coronare:

1. slefuirea marginii incizale;

2. slefuirea fetei vestibulare;

3. slefuirea fetelor proximale;

4. slefuirea fetei orale;

5. rotunjirea muchiilor;

6. definitivarea pragului gingival.

- Suprafetele vestibulare in zonele vizibile se reduc uniform, cu cel putin 1,5 mm, pentru a asigura spatiu scheletului metalic rigid (0,3-0,5 mm) si cel putin 1mm pentru ceramica (din care 0,2-0,3 mm. va reprezenta opacul).

Marginea incizala a dintelui se reduce cu minimum 2 mm pentru a putea conforma marginea incizala ceramica subtire, translucida, cu aspect natural.

Suprafetele proximale se reduc cu minimum 1 mm, masurarea facandu-se la colet, pentru masa translucida de ceramica, cu efect estetic.

Cand suprafata palatinala a coroanei va fi metalica se indica o reducere cu 0,5 mm.; cand conturul va fi refacut din ceramica se slefuieste cel putin 1 mm.

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona frontala (incisiv central maxilar):

a- santuri de orientare realizate la nivelul marginii incizale si a suprafetei vestibulare;

b - slefuire reductionala a marginii incizale

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica frontala (incisiv central maxilar): a- slefuirea portiunii incizale a fetei vestibulare; b - slefuirea portiunii gingivale a fetei vestibulare si conformarea pragului

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta MC

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica frontala (incisiv central maxilar):

a- slefuirea fetei proximale;

b- slefuirea suprafetei palatinale supragingulare;

c- slefuirea suprafetei palatinale axiale

Schema prepararii unui dinte pentru o coroana mixta metalo-ceramica (incisiv central maxilar).

1. Chanfrein: integritate marginala.

2. Reducere axiala: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.

3. Incizura incizala: rezistenta structurala.

4. Aripioara: retentie, rezistenta.

5. Prag: rezistenta structurala.

Pragul cu bizou este terminatia cervicala care asigura cea mai buna inchidere marginala a unei restaurari metalo-ceramice.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO - CERAMICE IN ZONA LATERALA

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona laterala (premolar maxilar):

a- slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale;

b - realizarea bizoului de pe cuspidul de sprijin

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona laterala (premolar maxilar):

a -santuri de orientare realizate pe supratata vestibulara;

b - slefuirea suprafetei vestibulare; jumatatea ocluzala; c - slefuirea suprafetei vestibulare: jumatatea gingivala

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO - CERAMICE IN ZONA LATERALA

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona laterala (premolar maxilar):

a-slefuirea suprafetei proximale;

b -slefuirea suprafetei orale

Schema prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona laterala (premolar superior)

1. Prag Chanfrein

2. Reducerea peretilor axiali

3. Bizou la nivelul cuspidului de sprijin

4. Slefuire ocluzala

5. Aripioara pentru retentie si rezistenta.

6. Prag: rezistenta structurala.

7.Bizou gingival: integritate marginala.