Deviatiile globului ocular sunt cunoscute sub numele de strabism. Acesta se prezinta in doua forme:

- paralitic;

- neparalitic.In strabismul paralitic, deviatia globului este consecinta pierderii functiei unuia sau a mai multor muschi. leziunea poate fi situata la nivelul muschiului, a nervului oculomotor sau la nivel central.
Simptomele subiective sunt: diplopia (vedere dubla), falsa proiectie (falsa localizare a pozitiei obiectelor in spatiu) si tulburari reflexe (ameteli, greturi, nesiguranta in mers).
Pacientul are o pozitie vicioasa a capului si a gatului.
Strabismul neparalitic sau concomitent se caracterizeaza prin lipsa paralelismului axelor oculare in pozitia de repaus a ochiului. Ochiul deviat se numeste strabic, iar celalalt fixator. Pacientul are tulburari de vedere binoculara. Devierea ochilor poate fi trecatoare (strabism intermitent) sau poate deveni permanenta (strabism constant). Debutul poate fi brusc sau se poate instala progresiv. Strabismul poate fi unilateral, cand deviaza constant acelasi ochi (risc de ambliopie) si alternant, cand functia de fixator revine alternativ unuia dintre ochi (acuitatea vizuala este buna la ambii ochi).
Dupa directia deviatiei, strabismul concomitent poate fi:

- strabism convergent;

- strabism divergent;

- strabism sursumvergent (un ochi deviat in sus);

- strabism deorsumvergent (un ochi deviat in jos). Strabismul convergent (deviatia spre interior) este forma cea mai
frecventa. in acest caz, copilul foloseste acomodatia atat la vederea de aproape, cat si la distanta. Apare in special la hipermetropi.
Strabismul divergent (deviatia in afara a globului) apare mai rar, mai tardiv (dupa 6-8 ani) la copin miopi sau la ochii cu leziuni organice care duc la o scadere severa a acuitatii vizuale.
Deviatiile pe verticala ale globului ocular se intalnesc foarte rar in forma pura, fiind de obicei asociate cu o deviatie orizontala.In etiologia strabismului, factorul ereditar are un rol important alaturi de:
- factori anatomici;

- factori de inertie;

- cauze optice si senzoriale.
Tratamentul strabismului trebuie sa inceapa cat mai precoce posibil, practic atunci cand apare. Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce cu atat exista sanse mai mari de vindecare.
Tratamentul strabismului urmareste concomitent resilirea vederii binoculare.

Se impun:

- corectarea optica a viciilor de refractie la o rsta cat mai mica, iar ochelarii sa fie purtati permanent;
- prevenirea ambliopiei sau tratamentul ei prin exercitii ortoptice si prin ocluzie directa sau indirecta, dupa caz.
Cand exista si anizometropie (diferenta de refractie mai mare de 2 D intre ochi), este posibila corectarea la maximum a acestei diferente, copilul suportand diferente de 5-6 D.
Daca anizometropiile sunt foarte mari, ele constituie o indicatie pentru lentile de contact.
Unele cazuri necesita corectie chirurgicala.


Strabismul latent (heteroforia)In unele cazuri exista o tulburare latenta a echilibrului oculomotor care este mentinut numai din cauza unui efort corector de fuziune. Se disting mai multe forme de heteroforie:
- esoforia-tendinta de deviere inauntru, intalnita la tinerii cu hipermetropie necorectata;
- exoforia - tendinta ochiului de a devia in afara, intalnita de obicei la miopi;
- hiperforia - tendinta de deviere in sus;

- hipoforia - tendinta de deviere in jos;

- cicloforia - tendinta de rotatie a unui ochi in jurul axului anteroposterior (apare in astigmatisme cu axe oblice necorectate).
Heteroforia se manifesta prin cefalee difuza (mai des frontala) prin diplopie pasagera, prin ameteli, senzatie de arsura oculara, lacrimare, congestia conjucuVei, pozitii vicioase ale capului. Aceste simptome apar sau se accentueaza in perioada de conlescenta a unor boli.
Tratamentul este optic siortoptic.