Tumoarea Wilms este cea mai comuna tumoare renala, are o repartitie egala pe sexe si o incidenta maxima la varsta de 3-4 ani. in 12-l3% din cazuri sunt asociate anomalii congenitale (aniridie, hemihipertrofie, sindrom Beckwith-Wiedemann si anomalii de tract genito-urinar). in majoritatea cazurilor, formatiunea abdominala este descoperita de parinti sau de medic. Hematuria si hipertensiunea sunt modalitati de debut mai rare. Diagnosticul este silit de obicei prin ecografie sau tomografie abdominala. Exista doua atitudini diferite in diagnosticul si tratamentul acestei tumori:
- europenii (protocol SIOP 93 incep tratamentul chimioterapie numai pe baza diagnosticului silit prin mijloace imagistice, scazand astfel riscul chirurgical si riscul ruperii tumorii; urmeaza actul chirurgical cu stadializare si tratament chimioterapie postoperator (actino-micina D, ncristin si epirubicin) A radioterapie;
- nord-americanii (protocol NWTS) incep tratamentul cu extirparea tumorii, apoi chimioterapie A radioterapie.
Prognosticul este foarte bun, supraetuirile depasind 80% la 5- 10 ani de la diagnostic.