Limfomul Hodgkin este mai frecvent la baieti si afecteaza cu predilectie copilul mare (peste 15 ani).
Clinic, apar grupe de ganglioni limfatici mariti in volum, nedu-rerosi. Cel mai frecvent afectati sunt ganglionii cervicali (60-80% din cazuri), in asociere cu largirea mediastinului. Splenomegalia, cu sau fara hepatomegalie, este mai rara. in 30% din cazuri copilul prezinta si manifestari sistemice: febra, anorexie, fatigabilitate, transpiratii nocturne, scadere in greutate, prurit.
Diagnosticul este silit prin biopsie ganglionara (prezenta cehfle-lor Reed-Sternberg, inconjurate de celule inflamatorii aparent benigne).
Tratamentul este efectuat in functie de stadiul bolii (stadializare conform clasificarii Ann-Arbor). Se efectueaza iradierea (15-25 Gy) a zonelor afectate si chimioterapie tip ABVD (doxorubicine 25 mg/m2, ble-omycine 10 U/m2, vinblastine 6 mg/m2, dacarbazine 375 mg/m2, in zilele 1, 15) x 6 cure, sau MOPP (nitrogen mustard 6 mg/m2, vincristine 1,4 mg/m2, ambele in zilele 1 si 8, procarbazine 100 mg/m2 si predni-son 40 mg/m2, zilnic x 14 zile, alternand cu ABVD (x 6 cure, in total).
Supravietuirea este excelenta, fiind de 80% la 5 ani, pentru toate stadiile.

Limfomul non-Hodgkin rezulta din proliferarea celulelor de linie limfocitara sau histiocitara. Este mai frecvent la baieti. ii afecteaza cu predilectie pe copin cu varsta intre 5 si 15 ani. Se deosebeste de limfoamele non-Hodgkin ale adultului prin urmatoarele:

- predomina formele extranodale;

- pot fi atat cu celule T, cat si cu celule B;

- au o mare agresivitate, invadand maduva si/sau SNC;

- rareori au histologie nodulara.In elul 25.11 este prezentata clasificarea histologica, localizarea si frecventa diferitelor forme de limfom non-Hodgkin la copil.
In cazul atingerii mediastinale se poate produce sindromul de vena cava superioara si este frecventa invadarea pleurei, a maduvei osoase si a SNC.
Revarsatele pericardice pot determina tamponament cardiac.In localizarea abdominala, manifestarile clinice sunt: dureri abdominale, varsaturi, diaree, marirea de volum a abdomenului, invaginatie (cea mai frecventa cauza de invaginatie la copilul sub 6 ani), peritonita, ascita.
Diagnosticul este silit prin examenul lichidului de ascita sau al lichidului pleural, prin aspirat medular sau prin biopsie.
Stadializarea se face conform clasificarii Murphy (elul 25.11).

Tratamentul este chimioterapie, utilizand asociatii complexe de citostatice (exemplu, protocol LMB 89 pentru limfoamele abdominale si protocoalele LMT 89 sau LSA 2-L2 pentru limfoamele toracale).
Supravietuirea atinge 80-90% in stadiile I-II si 50-60% in stadiile III -I