D este un virus defectiv, avand nevoie pentru replicare si infectivitate de prezenta virusului hepatitic B, al carui antigen de suprafata il inveleste la exterior.
Agentul A nu se gaseste decat concomitent cu B. Se evidentiaza D prin metoda ELISA si apoi pe demonstrarea anti-D (a 6-a saptamana). Daca exista AgHBs si anti-HBe tip IgM asociat cu D se poate vorbi de infectie simultana.
Absenta anti-HBe IgM la un pacient cu AgHBs si D pozitiv semnifica infectie succesiva. Asocierea celor doua tipuri de particule virale agraveaza mult prognosticul, crescand riscul formelor acute fulminante de la 1 la 20%.
Suprainfectarea cu D a unui purtator de AgHBs are ca rezultat dezvoltarea unei hepatite cronice agresive, iar daca exista deja o hepatita cronica persistenta, aceasta devine agresiva. Transmiterea transplacentara a D nu este dovedita. Infectia cu D poate fi muta serologic sau tradata doar de o crestere tranzitorie a anti-D. Serologic, supra-infectia cu D se poate infirma pe baza coeexistentei AgHBs fara anticorpi anti-HBe de tip IgM si prezenta concomitenta a anti-D. Virusul A are actiune citopatogenica severa si prezenta D este asociata totdeauna cu leziuni hepatice, neexistand starea de purtator sanatos de D. Prognosticul infectiei cu D este sumbru, 15% dintre infectati mor in interval de 2-6 ani de la dobandirea D si 40% dezvolta ciroza. Primoinfectia dubla (B + D) este mai rara decat suprainfectarea cu D a purtatorilor de AgHBs, care sunt extrem de susceptibili pentru acesta.