Rareori parintii au dificultati foarte mari in a-si controla copin. Ei afirma: "Copilul nu vrea sa asculte" sau "copilul c pur si simplu rau". Primul lucru carc-l observi cand analizezi un astfel de parinte (sa presupunem ca e rba de o mamica) este ca nu pare sa incerce cu adevarat a disciplina copilul, chiar daca doreste acest lucru si i se pare ca o face. in mod frecvent, arunca amenintari sau arunca pedepse. Unele de acest gen mamici nu transforma niciodata in realitate o amenintare, iar altele desi aplica o pedeapsa nu-l obliga in cele din urma pe copil sa faca ceea ce ar fi trebuit. Altele il fac pe copil sa asculte pe moment, dar 5-l0 minute mai tarziu inchid ochii daca el se comporta urat. Alte mame incep sa rada atunci cand trebuie sa tina o predica copilului sau sunt in mijlocul pedepsei. Sunt mame care nu fac decat sa tipe la copil spunandu-i ca e rau sau il intreaba pe vecin, in fata copilului, daca a mai vazut in viata lui un copil asa de rau. Astfel de parinti se asteapta in subconstient sa continue comportamentul prost al copilului, si nu pot face nimic eficient pentru a-l opri. Fara sa realizeze acest lucru, il invata pe copil sa se comporte urat, iar cearta si pedepsele sunt doar exprimarea sentimentului lor fata de frustrare. Cand se g altcuiva nu fac decat sa spere ca r gasi intelegere si mangaiere, precum si acceptul faptului ca au un copil realmente imposibil. Astfel de parinti frustrati au avut deseori o copilarie lipsita de satisfactii in care nu au primit suficiente asigurari ca sunt in esenta buni si bine educati. Ca urmare, nu au suficienta incredere in fortele proprii sau in cele ale copilului. Ei au neie de sfatul unui medic intelegator, unui psihiatru, psiholog sau unui lucrator social (paragrafele 861, 862).