Este jocul cu armele bun sau rau pentru copii? De multi ani incoace am subliniat faptul ca jocul dc-a razboiul nu are influente negative asupra copiilor. Cand parintii care se gandeau la binele copilului exprimau indoiala in ce priveste jocul cu pistoalele sau alte jucarii ce mimeaza arme si echipamente militare (deoarece nu doreau sa incurajeze copilul catusi de putin sa dena bataus sau olent) le linisteam temerile explicand ca exista prea putina legatura intre jocul de-a razboiul si delicventa juvenila.
Cu alte cunte le explicam ca jocul de-a razboiul este o treapta naturala in educarea agresitatii copiilor mici, ca majoritatea preotilor si pacifistilor s-au jucat si ei la fel cand erau copii, ca un parinte inclinat spre idealism nu are de ce sa-si faca griji in realitate ca delicventa juvenila nu s-a produs prin deteriorarea personalitatii datorita jocului de-a banditii la 5 - 10 ani, ci datorita neglijarii si abuzurilor din primii ani de ata, cand caracterul incepe sa se formeze, inainte sa aiba copilul jucarii care sa fie demne de aceasta denumire.
Cu toate acestea, acum incurajez tot mai mult parintii in inclinatiile lor de a indeparta copilul de olenta. O serie de constatari m-au conns ca acest lucru este totusi important.