Luatul lucrurilor la copin sub 3 ani. Copin de 1 -3 ani iau adesea lucruri care nu le apartin, dar acest fapt nu constituie in realitate un furt. Ei nu au o idee foarte clara despre ce le apartine si ce nu, luand lucrurile doar pentru ca le doresc foarte mult. Este mai bine sa nu-l faci pe un copil mic sa se simta ca si cum ar fi o persoana rea, fiind nevoie sa i se aduca aminte doar ca jucaria e a lui Petrica, el va dori sa se joace curand cu ca si ca "tu ai destule jucarii acasa".

Ce inseamna furatul la un copil care intelege acest concept?
Furatul in sine apare uneori intre 6 ani si perioada de adolescenta. Cand copin de aceasta varsta iau un lucru care nu le apartine stiu ca fac rau. Este mai probabil ca ci sa fure in secret, sa ascunda ce au furat si sa nege ca au tacut acest lucru.
Cand parintii sau profesorii descopera ca un copil a furat ceva sunt foarte suparati. Primul impuls este sa sara in sus si sa acopere copilul de rusine. Este un lucru natural, deoarece cu totii am fost invatati ca furtul e o crima, si ne sperie sa-l vedem la copilul nostru.
Este esential sa li se arate copiilor clar ca parintii dezaproba orice fel de furt si insista asupra restituirii imediate a obiectului. Pe de alta parte, nu este intelept sa fie speriati prea tare sau sa va comportati ca si cum nu ii veti mai iubi niciodata.
Sa luam cazul unui baietel de 7 ani care a fost crescut cu grija de parinti constiinciosi, care are un numar rezonabil de jucarii si alte posesiuni si care primeste bani de buzunar. Daca fura ceva, este probabil sa fie mici sume de bani de la parinti sau colegi, jucarii sau o sectiune din camera altui copil. Adesea furtul nici macar nu are sens, copilul poate avea deja asemenea lucruri. Se poate usor vedea ca este tulburat de sentimente contrare. Copilul pare a avea o dorinta oarba pentru ceva anume pe care incearca sa o satisfaca, luand un obiect de care nu arc nevoie in realitate. Ce doreste el de fapt? In majoritatea cazurilor, copilul este cel putin usor nefericit si singur. Probabil ca relatia cu parintii nu este la fel de stransa pe cat era inainte. S-ar putea sa nu se simta plin de succes in realizarea prieteniilor cu copin de aceeasi varsta (desi, in realitate este suficient de popular printre ei). Dupa parerea mea, motivul pentru care furatul apare in jurul varstei de 7 ani este ca la aceasta varsta copin se simt adesea mai distantati de parinti si, daca nu au talentul de a forma prietenii la fel de calde si satisfacatoare, ajung in "tara nimanui", simtindu-se izolati. Astfel se explica de ce unii copii care fura bani ii folosesc pe toti pentru a incerca sa-si cumpere prietenii. Unul le da bani colegilor, altul le cumpara ciocolata. Nu e vorba numai ca sunt indepartati usor copin de parinti, si parintii sunt mai dezaprobatori fata de ci la aceasta varsta.
Prima parte a adolescentei este o noua perioada cand copin devin mai insingurati datorita cresterii constiintei de sine, sensibilitatii si dorintei de independenta. Tanjirea pentru mai multa afectiune joaca un rol in furat la orice varsta, dar de obicei sunt si alti factori individuali precum frica, gelozia, resentimentele. O fata care e profund invidioasa pe fratele sau, poate fura obiecte legate in subconstientul ei de baieti.

Cum trebuie procedat cu copilul care fura. Daca sunteti absolut sigur ca copilul dumneavoastra a furat ceva, spuneti-i acest lucru, cereti-i ferm sa va spuna de unde a furat si insistati sa restituie obiectul. Cu alte cuvinte nu treceti cu vedere minciuna, pentru ca astfel e ca si cum i-ati indemna sa fure. Copilul trebuie sa duca inapoi obiectul la magazinul sau copilul de la care a furat. Daca e vorba de un magazin, s-ar putea proceda mai cu tact, daca parintele l-ar insoti pentru a explica vanzatorului ca obiectul a fost luat de copil fara sa plateasca si doreste acum sa-l restituie. Daca e vorba de un coleg, profesorul poate rcturna obiectul proprietarului pentru a cruta copilul sa fie facut de ras in public. Cu alte cuvinte, nu este nevoie sa umiliti copilul care a furat, ci doar sa-i fie clar in minte ca asa ceva nu e permis.
Este momentul sa va ganditi daca nu cumva copilul are nevoie de mai multa afectiune si apreciere acasa, precum si de ajutor in realizarea unor prietenii stranse in afara familiei (paragraful 649). Este momentul sa-i oferiti, daca e posibil, la fel de multi bani de buzunar cum au si alti copii pe care ii cunoaste. Daca furatul persista sau copilul pare neadaptat si in alte feluri, trebuie cautat ajutorul psihiatrului sau psihologului.
Exista si alt gen de furat, complet diferit. Sunt unele cartiere unde copin considera furatul ca pe o dovada a indraznelii, ca pe ceva care nu e frumos, dar in acelasi timp nu este un viciu major. Dupa parerea mea, este un fel de testare in grup a individului. Copin unor parinti constiinciosi care traiesc intr-un astfel de cartier s-ar putea sa aiba nevoie de o discutie intelegatoare, dar nu trebuie tratati drept criminali pentru ca s-au angrenat intr-O astfel de aventura. Nu este vorba de neadaptare, ci de un instinct normal de a-si gasi locul in grup

Rezolvarea sta intr-o interzicere clara si ferma si in asigurarea ca parintii nu tolereaza un astfel de comportament, vorbind (sau chiar facand crize de furie uneori) despre lucruri precum pacalitul fiscului sau taxarea convorbirilor personale pe numarul de telefon al intreprinderii unde lucreaza.In sfarsit, exista si furtul facut de un copil sau adult agresi care are prea putina constiinta sau simt al responsabilitatii. Oamenii ajung asa doar daca sunt lipsiti pentru mai mult timp in copilarie de dragoste si securitate. Singura speranta este un tratament psihiatric de buna calitate si posibilitatea de a locui cu persoane Wande, bune si afectuoase.