Sursa principala din care un baiat extrage constiinta apartenentei sale la
sexul masculin este relatia pozitiva cu tatal in copilarie, care il face sa ea sa devina la fel ca acesta, si nu cantitatea de masinute, pistoale si costume de cowboy pe care le primeste cadou. Daca un tata respinge tulburat baiatul cand acesta ii cere o papusa (sau altceva considerat pe gustul fetelor) sa se joace cu ea, nu va intari sentimentul de masculinitate al copilului ci ii va creca impresia ca masculinitatea sa ori a tatalui sau sunt nepotrivite sau indoielnice.
Cred ca este normal ca baietii sa ea sa se joace cu papusi iar fetitele cu masinute si nu trebuie opriti sa aiba asemenea jucarii. Dorinta unui baiat sa se joace cu papusi mi se pare mai curand expresia instinctului patern decat a efeminarii, si il va ajuta mai tarziu sa fie un tata bun. Nu cred ca este inadecvat ca hainele copiilor sa fie "unisex" - de exemplu blugi si tricouri - daca lor Ic place asa, cum nu trebuie sa fie oprita o fetita sa poarte mai mult rochii in loc de pantaloni, daca asa ii place ei.In ce priveste indatoririle atribuite copiilor in gospodarie, mi se pare normal ca ele sa fie repartizate la fel intre fete si baieti, asa cum consider normal ca sotii sa imparta egal munca in gospodarie si in afara ei. Baietii pot face la fel de bine patul, spala vasele si curata camera ca si fetele, iar fetele pot lucra si ele in gradina si la spalatul masinii (cum sper ca face si mama lor). Nu afirm ca fetele si baietii trebuie sa aiba exact aceleasi sarcini, sau ca nu-si pot imparti munca, doar ca nu trebuie sa existe o discriminare evidenta si o diferentiere, exemplul parintilor avand o influenta puternica in aceasta privinta.
E bine sa nu uitati ca baietii, desi predominant se identifica cu tatii, intr-o mai mica masura se identifica si cu mama lor, ceea ce le da capacitatea sa inteleaga sexul opus cand cresc si le dezvolta o personalitate mai bogata si flexibila. Sunt doar putini barbati care se identifica predominant cu sexul opus. in mod similar, toate fetele au si o mica parte de identificare cu tatal, dar putine au predominant aceasta parte. Deci este o problema de proportie a repartizarii, si nu o delimitare absoluta.
Cum nu exista 100% identificare cu un singur sex, c mai bine sa lasam copin sa se dezvolte cu o gama variata de atitudini si interese atata eme cat accepta fara stanjeneala ceea ce sunt, decat sa-i facem sa se simta rusinati si nelinistiti datorita dezaprobarii parintilor.
