Este asadar intelept ca parintii sa faca tot ce pot sa aduca la normal raporturile cu copilul bolnav, cat de repede posibil. Asta inseamna o serie de lucruri marunte, cum ar fi intrarea in camera copilului cu o expresie prietenoasa si degajata, in locul uneia ingrijorate; intrebarea "cum te simti?" - cu un ton al vocii care sa arate ca se asteapta vesti bune si nu proaste (poate etarea repetarii acestei intrebari in restul zilei) etc. Atunci cand cunoasteti din experienta ce doresc sa manance si sa bea, oferiti-le din ce prefera fara discutii sau intrebari. Nu-i intrebati timid apoi daca le-a placut si nu va purtati de parca ar fi facut cine stie ce efort daca au consumat o parte. Feriti-va sa-i fortati sa manance sau sa bea ceva, cu exceptia cazului cand doctorul v-a recomandat. Pofta de mancare a unui copil bolnav e mult mai repede indepartata de impinsul de la spate, decat la un copil sanatos.
Cand cumparati jucarii noi, cautati din acelea care ii lasa pe copii sa aiba ocupatie si sa-si poata folosi imaginatia (blocuri, seturi de construit, truse de tricotat sau cusut, carti de colorat, plastclina, colectii de timbre etc). Astfel de jucarii il incita pe copil si il fac sa aiba o ocupatie timp mai indelungat, pe cand acelea care reprezinta doar o achizitie splendida isi pierd repede stralucirea si accentueaza dorinta de a avea cat mai multe jucarii si a primi cat mai multe cadouri. Oferiti jucariile pe rand, numai cate una o data. Exista si foarte multe distractii care se pot organiza in casa, cu resursele existente, pentru a gasi o ocupatie copilului (cum ar fi decuparea unor poze din reste vechi, impletitul, cusutul, construirea unei casute din cutii de carton etc.). Etati urmarirea excesiva a programelor TV.
Daca copilul va fi imobilizat la pat pentru mai mult timp, gasiti un meditator sau persoana cea mai adecvata din familie, care sa il ajute sa recupereze lectiile pierdute cat de repede este posibil sa se inceapa studiul regulat, zilnic.
Este omeneste ca ei sa doreasca o companie pentru o parte a zilei si puteti sa va alaturati uncia din ocupatiile lor sau sa cititi o poveste impreuna. Etati insa discutiile si targuielile daca va cer din ce in ce mai multa atentie. Siliti-va perioade regulate cand copilul sa stie ca veti sta cu el, precum si altele in care sa fie sigur ca aveti treaba in alta parte. Daca boala nu este transmisibila, puteti inta si alti copii sa se joace cu el sau la masa.
Cea mai dificila perioada este in convalescenta, cand copilul a trecut de partea grea a bolii dar inca nu este complet resilit. Trebuie sa va folositi bunul-simt pentru a aprecia cat de multa atentie speciala are nevoie de acum incolo. Copilul trebuie sa duca o ata cat mai normala posibil in circumstantele respective, fiind de asteptat sa se comporte rezonabil cu restul familiei si etandu-se ingrijorarea din cunte, priri sau ganduri.