Dupa 6 ani copin continua sa-si iubeasca profund parintii in adancul sufletului, dar de obicei nu se manifesta prea mult in exterior. Sunt mai reci fata de aiti adulti, cu exceptia cazului cand sunt siguri ca acestia sunt "de treaba". De acum incolo nu mai doresc sa fie iubiti ca un fel de posesiune sau pentru ca ar fi atragatori. Deoarece dezvolta un sentiment al demnitatii ca indizi, doresc sa fie tratati ca atare.
De la nevoia de a fi mai putin dependenti de parinti, copin ajung sa se apropie de adultii in care au cea mai multa incredere in afara familiei, pentru a capata cunostinte si idei noi. Daca din greseala capata conngerea din afirmatiile unui profesor admirat ca celulele rosii din sange sunt mai mari decat celelalte, nimic din ce Ic-ar spune parintii nu i-ar putea face sa si-o schimbe.

Ideile despre bun si rau pe care le-au invatat de la parinti nu au fost uitate, ci de fapt, sunt asezate atat de profund incat acum sunt considerate idei proprii. Copin den nerabdatori atunci cand parintii Ic tot repeta ce trebuie sa faca, deoarece ei stiu aceste lucruri deja si au pretentia sa fie considerati responsabili.