Adaptarea in societate
Copin devin mult mai independenti fata de parinti si chiar nerabdatori cu ci. Sunt mai interesati de ce fac si spun alti copii si isi dezvolta un mai puternic simt al responsabilitatii in ce priste lucrurile pe care ei le considera importante. Constiinta lor devine atat de neinduplecata, incat sunt afectati chiar si de lucruri minore, cum ar fi calcatul unei furnici. Copin capata interes fata de subiecte impersonale, cum ar fi aritmetica si motoarele. Pe scurt, ci incep munca de emancipare fata de familie si preluare a rolului de cetatean responsabil in societate.
Anterior (in paragraful 605) am mentionat explicatia lui Frcud despre ce se intampla in subconstientul copiilor, facandu-i sa se schimbe atat de mult. Intre 3-5 ani, copin erau in general dragalasi, imitand cu mandrie activitatile, manierele si vorbirea parintilor. Fetita incerca tot timpul sa fie ca mama atat de admirata, iar fata de tata aa un puternic atasament romantic. Pentru baiat lucrurile stateau inrs. Dar sentimentele romantice posesi au adus cu ele si cresterea pana la disconfort a unui sentiment de rivalitate cu parintele de acelasi sex. Teama subconstienta de resentimentul acestuia si ingrijorarea privind diferentele dintre organele genitale duc in final la proiectarea lor in alte directii.
Placerea anterioara oferita de visarea romantica se transforma in arsiune si copilul se va zbate acum cand parintele incearca sa-l sarute. Arsiunea se extinde si la copin de sex opus, iar adesea poti observa cum copilul bombane cand de scene de dragoste in filme. Se crede ca acesta este motivul care-l face sa se indrepte catre subiecte impersonale si abstracte precum cititul, scrisul, aritmetica, mecanica, stiinta, studiul naturii. Aceasta e o parte din explicatia faptului ca la aceasta varsta copin sunt atat de "copti" emotional pentru a incepe scoala.
Alt mod de a privi schimbarile psihologice care au loc la copin intre 6 - 7 ani este sa urmarim felul in care sunt legate de evolutia oamenilor din stramosii lor preistoriei. Dupa parerea mea, fiecare individ care trece prin perioada 6-l2 ani reface fiecare etapa a acestei evolutii. Cu milioane de ani in urma stramosii omului dobandeau implinirea corporala si instinctuala deplina in jurul varstei de 5 ani. In atitudinea fata de viata de familie ca adulti erau probabil foarte asemanatori cu copin nostri la 5 ani. Fericiti sa traiasca cu familia chiar si ca adulti, fericiti sa-i asculte pe cei varstnici, straduindu-sc sa le semene si sa inte de la ei. Cu alte cuvinte erau legati unii de altii pe viata prin legaturi stranse in familie. Doar cu mult mai tarziu, pe parcursul evolutiei, stramosii nostri si-au dezvoltat capacitatea de a fi independenti de parinti, au invatat sa traiasca intr-o societate largita, prin intermediul colaborarii, regulilor, stapanirii de sine si lamurindu-sc asupra problemelor cu ajutorul gandirii. Dureaza ani in sir pentru fiecare individ sa inte sa se descurce in aceasta maniera complexa a adultilor. Probabil din acest motiv fiintele umane cresc atat de incet din punct de dere corporal. Este ca si cum natura ar spune: "inainte sa ti se incredinteze un corp puternic si instincte mature, trebuie intai sa inti sa gandesti de unul singur, sa-ti controlezi dorintele si instinctele tinand cont si de ceilalti, sa inti cum sa te comporti cu semenii tai, sa intelegi legile care gurneaza lumea si sa studiezi mestesugurile care ii ajuta pe oameni sa traiasca".