Streptococul este un germen saprofit, obisnuit al
cailor respiratorii superioare, dar participarea lui in determinarea unor pneumopatii poate fi mai greu demonstrata.
La copilul mic si indeosebi la prescolari, in ultimul timp, se identifica, cu o frecventa crescuta, pleureziile meta si para-pneumonice de origine streptococica, in cadrul carora cel mai ades sint pusi in edenta streptococii din grupa A.
Pneumonia de origine streptococica este probabil foarte rara, intilnindu-se mai ales in perioada de rsta prescolara. Este re-
cunoscuta de cele mai multe ori prin em-piemul pleural cu care se complica.
Nu trebuie omisa posibilitatea aparitiei si la rste mai mici, asa cum sint prezente adenoidita,
otita supurata sau
faringita de origine streptococica si in perioada de sugar.
In general
pneumonia streptococica este precedata de un catar al cailor respiratorii superioare de origine rala, dupa cum ea poate sa apara dupa unele boli anergi-zante cum sint gripa,
rujeola etc. Gripa se pare ca are un rol deosebit in favorizarea aparitiei pneumoniei streptococice.
Infectia streptococica, prin mecanisme pa-togenice caracteristice fata de arborele bron-sic, poatesa determine unele leziuni intilnite la nivelul bronsiilor, inteiesind in aceeasi masura interstitiu! pulmonar si pleura.
Asupra mucoasei traheo-bronsice infectia streptococica determina leziuni ulcera tive si de necroza ce se insotesc de edem, hipersecretie si hemoragie. Ele se pot extinde si asupra peretelui intraalvcolar, in-teresind si limfaticele cu ganglionii respecti.
Foarte frecvent pleura poate fi afectata, iar pleurezia determinata sa fie de tip se-ros, serosanguinolent sau purulent.
Tabloul clinic ca si evolutia pneumoniei streptococice sint asemanatoare pina la un moment dat cu cele ale bronhopneu-moniei pneumococice, pina cind se instituie pleurezia.In formele cu leziuni predominent in-terstitrale, loul clinic este dominat de manifestarile respiratorii ale unei pneumopatii interstitiale.
Debutul poate fi anticipat de aparitia unui exantem, anuntindu-se de obicei prin
febra mai mult sau mai putin marcata, tuse, dispnee, fara sa se sesizeze modificari slc-tacustice pulmonare mai importante.
Se descriu si forme cu febra mare, stare de prostatic si semne de
insuficienta respiratorie accentuata.
Investigatiile de laborator nu sint concludente, in formele neexudative, hemo-culturile pot fi pozitive intr-un numar re-strins de cazuri.
Diagnosticul etiologic poate fi silit astfel cu destula dificultate, prezumindu-se de cele mai multe ori prin urmarirea cresterii titrului ASLO.
Culturile din exudatul pleural, atunci cind pleurezia s-a instituit, pot pune in edenta streptococul din grupa A.
