in anii epidemici este cea mai frecventa cauza de hematurie prin leziuni imunologice la copil.
Boala are un lou clinic destul de caracteristic, dar se poate prezenta cu grade riate de severitate clinica; in general este benigna (neprogresi, autolimitata) la copil, in contrast cu alte glomerulone-frite.
Este necesara o cunoastere solida a bolii in abordarea copilului cu hematurie: daca multe din bolile asociate cu hematurie nu se pot confunda usor cu GNA, exista multe alte GN, benigne sau severe, adesea diagnosticate ca GNAPI.
Boala debuteaza brusc, la 7-21 zile dupa o infectie cu SGA (7-l4 zile dupa o
faringita si 14-21 zile dupa piodermita/impetigo); tipurile cele mai nefritigene: 12, 1, 4, red lake sau 49, 55, 57, 60 (mai putin prelente in ultimii ani). Alte cauze: alti microbi (meningococ, pneu-mococ, stafilococ), virusuri (CMV, eco, Coxsackie, Epstein-Barr).
Incidenta maxima: intre 3-7 ani, rareori sub 2 ani:
Semne clinice importante: hematurie macroscopica (totala, fara cheaguri), edeme minime/moderate, mai vizibile pentru parinti decat pentru medic; alte semne: HTA (minima/moderata/a'a'esea severa, uneori revelatoare A cefalee, convulsii, amauroza), rareori IRA (oligoanurie etc), tulburari de
ritm cardiac (hiperK-emie); in plus, pot exista semne de infectie streptococica, precedenta sau inca existenta (exsudat faringian/amigdalian, piodermita, descuamatie cutanata); faza acuta poate dura pana la 3 saptamani.
Examene de laborator: sindrom urinar (hematurie, cilindrurie, proteinurie), retentie azotata (in relatie cu severitatea reactiei inflamatorii), exsudat faringian pozitiv pentru SGA in circa 15% din cazuri, titrul ASLO crescut de la inceput la 80% din pacienti (maxim: saptamanile 3-5 de boala; uneori titru ASLO normal, mai ales daca infectia initiala a fost impetigo), pVC-globulina (C3) mult scazuta in faza acuta, pana la 95% din cazuri, revine la normal in 4-8 saptamani; VSH crescuta (pana la 3 luni de evolutie).
Frecvent, infectia initiala este uitata sau neobserta, iar faza initiala a bolii lipseste/este pierduta; cand simptomele sunt sub-clinice sau neobserte, pacientul se poate prezenta mai tarziu ca and hematurie izolata. Hematuria microscopica dispare in 6-l2 saptamani de la debut, dar poate persista 2 ani.
Tratamentul in faza acuta a GNAPS consta in restrictie de sare si/sau lichide,
diuretice si antihipertensive - in unele cazuri; rareori este necesara dializa. Majoritatea copiilor cu GNAPS, inclusiv cei cu forme severe, se vindeca fara sechele, cu functie renala normala (95-98% din cazuri).
Important: asocierea modificari urinare-hipocomplementemie persistente semnifica boala acti/persistenta.
Pentru clinician, este important sa sileasca daca copilul are o GNA sau o nefrita persistenta.
