Aspiratiile parintilor pentru copin lor au fost intotdeauna influentate de cultura si timpurile in care traiesc. in trecut exista credinta aproape universala ca scopul principal al omenirii pe pamant este, pe langa supraetuire, de a-l ser pe Dumnezeu, indeplinindu-i aspiratiile revelate prin intermediul religiei. Cam asa stateau lucrurile si in America perioadei coloniale. Parintii din acele vremuri nu aveau notiunea relativ moderna de a considera ca implinirea sau fericirea poate reprezenta un scop in ata, iar copin erau mereu indemnati sa-si infraneze pornirile firesti pentru a creste astfel incat sa fie placuti in ochii Domnului.In unele tari, cum ar fi China si Israel, exista credinta ca cel mai important lucru pentru oameni este sa-si serveasca patria. Cu aceasta conngere in gand, parintii, liderii religiosi si profesorii din aceste tari sunt de obicei la unison in ceea ce priveste calitatile care trebuie incurajate la copii: deplina respectare a legilor, spiritul de conlucrare, devotament fata de ideile nationale. in alte parti ale lumii, exista credinta ca
nasterea si educatia unui copil sunt menite sa serveasca familiei sale sau clanului sau si ca acesta trebuie sa se pregateasca pentru indeplinirea indatoririlor importante pentru familie. Copin trebuie sa-i respecte si sa tina seama de parerea celor mai in varsta. Ei pot fi chiar fortati sa se casatoreasca cu o persoana straina aleasa de parinti in scopul promovarii familiei si bunastarii ei. intr-un fel, aceasta usureaza efortul depus de parinti in educatia copiilor pentru ca toti sunt de acord cu ceea ce inseamna acesta educatie. Spre deosebire de acest mod de gandire, in America fiecare familie trebuie sa decida singura care ii sunt telurile, daca acestea sunt in principal materialiste sau spirituale, in ce masura religia trebuie sa joace un rol important sau nu, sau daca o anumita teorie psihologica este determinanta.
Atunci cand parintii au o anume certitudine morala asupra scopurilor educatiei copiilor, ei nu trebuie, de obicei, sa se intrebe si sa se ingrijoreze mereu daca fac ceea ce este bine. Totul decurge din sperantele acelui mediu cultural. Toti sunt de acord cu acestea si adera la aceleasi metode de educatie a copiilor. Totul este limpede ca ziua. Tinerii parinti isi insusesc telurile si metodele de educatie din vechile traditii si cu ajutorul familiei care le sta aproape pentru a-i sfatui si ajuta.
Dar deseori acest sentiment de securitate lipseste in zilele noastre. in Statele Unite, de exemplu, foarte putini copii sunt crescuti in spiritul ca principala lor menire este de a-si ser familia, tara sau pe Dumnezeu. in general lor li se insufla sentimentul ca isi pot alege liberi propriile teluri si ocupatii in ata, conform cu propriile lor inclinatii. Sunt crescuti pentru a deveni extrem de indidualisti si pentru a obtine un succes de multe ori exprimat in termeni materiali. Un antropolog englez spunea ca, spre deosebire de alte tari unde copin sunt educati sa-si respecte parintii prindu-i mai curand ca pe niste fiinte superioare, in Statele Unite parintii le vor spune copiilor: "Daca nu realizezi mai multe in ata ca mine, esti un ratat".
