Anunturi si publicitate. Nu exista restrictii in anunturile facute de medici, cu exceptia acelora care pot fi in mod particular justificate sa protejeze publicul de practici ce deceptioneaza. Un medic isi poate face singur publicitate ca medic prin orice publicatie comerciala sau alta forma de comunicare publica (cuprinzind orice ziar, resta, sectiune de telefon, radio, teleziune sau altceva care transmite anunturi) cu conditia ca acea comunicare sa nu fie inselatoare prin omisiunea unui material informativ general, sa nu contina afirmatii false sau inselatoare sau sa nu se produca deceptii in alt mod.
Forma de comunicare trebuie sa transmita informatia inclusa in ea catre public intr-o maniera directa, demna si usor de inteles. Anunturile agresive si imperative si publicitatea pot crea sperante medicale nejustificate. Indiferent de forma si continut, orice anunt sau reclama trebuie sa fie adevarata si sa nu deceptioneze.
Comunicarea poate cuprinde:

a) trecerea in resta a pregatirii medicului;

b) baza pe care se silesc tarifele de consultatie (incluzind preturi pentru sercii concrete);

c) metodele de plata - credit disponibil sau altele;

d) alte informatii despre medic pe care o persoana rezonabila le-ar putea considera relevante in determinarea alegerii medicului.
Nu trebuie publicate, totusi, marturii ale pacientilor despre indeminarea medicului sau despre calitatea serciilor sale profesionale. Afirmatiile cu prire la calitatea serciilor medicale sint extrem de dificil, daca nu imposibil de verificat sau masurat prin standarde obiective. Pretentiile in ceea ce priveste experienta, competenta si calitatea serciilor medicului pot fi facute daca sint sustinute faptic si daca acestea nu implica si ideea ca medicul are o indeminare sau un remediu iesite din comun. Afirmatia ca medicul a ndecat sau a tratat cu succes un numar mare de cazuri ale unei boli deosebit de grave poate implica ideea de certitudine a rezultatului si poate crea sperante nejustificate si inselatoare la itorii pacienti.In conformitate cu Standardele de Reglementare Federale ce se aplica la publicitatea comerciala, medicul care isi include un anunt sau o reclama in tiparituri, radio sau teleziune trebuie sa fie conns dinainte ca acea comunicare este implicit si explicit adevarata si nu inselatoare. Aceste standarde cer celui care face anuntul sa aiba o baza rezonabila a pretentiilor inainte de a fi folosite in anunturi. Baza rezonabila trebuie silita de acele fapte aflate in cunostinta celui ce face publicitatea si de acelea pe care un publicist prudent si rezonabil trebuie sa le afle.
Fiind folosite in formularea publicitatii, referintele la un medic se aplica de asemenea informatiilor referitoare la grupul medicului, partenerii sau asociatii lui.
Orice comunicare sau mesaj in sustinerea acestei pareri trebuie sa includa numele a cel putin un medic responsabil pentru continutul sau.
5.02. Anunturile si Organizatia de mentinere a sanatatii (ODMS). Un medic
poate aduce sercii medicale membrilor unui Plan anticipat platit de ingrijire medicala sau membrilor ODMS care cauta alti membri sau sustinatori prin publicitate. Medicii care lucreaza in urile platite anticipat sau in ODMS sint subiectele acelorasi principii etice ca si alti medici. Anunturile care ar putea determina itorii membri sau sustinatori sa creada ca serciile sus-numitului medic care are reputatia unei iscusinte deosebite ar putea fi disponibile, de rutina, pentru toti membrii sau sustinatorii, daca de fapt nu este asa, sint de natura sa dezamageasca. Totusi, publicarea nominala a listei medicilor care servesc membrii ODMS, tipul actitatii fiecaruia, informatiile biografice sau alte date relevante nu sint o practica inselatoare.
5.03. Sistemele de comunicare: relatiile cu presa. Un medic nu va discuta starea sanatatii unui pacient, afectiunea sau boala cu presa, fara autorizarea pacientului. Pacientul sau reprezentantul pot autoriza un medic sa divulge presei informatii medicale in legatura cu pacientul. Medicul poate da numai informatii autorizate sau ceea ce reprezinta cunostinta publica.
5.04. Sistemele de comunicare in masa: standardele responsabilitatii profesionale. Deoarece unele informatii sint cunoscute de public sau sint o problema care priveste autoritatile cile, ele sint disponibile pentru publicare. Medicii trebuie sa coopereze cu presa pentru a se asigura ca datele medicale de acest gen sint disponibile mai prompt si mai exacte decit ar fi fara asistenta lor.
Stiri din aceasta categorie, cunoscute ca fiind din domeniul public, includ: nasteri, decese, accidente si cazuri aflate in grija politiei.
Urmatoarele informatii din domeniul public pot fi puse la dispozitii- fara consimtamintul pacientului:
A. Informatii personale : numele pacientului, adresa, rsta, sexul, rasa, starea cila, ocupatia, locul de munca, prenumele parintilor in cazul nasterilor, numele celei mai apropiate rude in cazul deceselor.
B. Natura accidentului: vor fi date numai informatii generale in legatura cu leziunea. Acestea constau in denumirea portiunii de corp afectate. Se poate afirma existenta leziunilor interne.
Daca pacientul a fost inconstient la internarea in spital se poate mentiona acest fapt. Afirmatii prind circumstantele in care s-au produs impuscaturile, injunghierile sau otrarile sint mai degraba de competenta politiei, iar intrebarile daca acestea au fost accidentale sau altfel trebuie adresate autoritatilor potrite.
Se poate afirma deci ca leziunea pacientului a fost produsa de un cutit sau un alt instrument ascutit, dar nu se va face nici o declaratie daca a fost sau nu atac, accident sau autolezare.
Se poate afirma daca pacientul a suferit arsuri si poate fi indicat membrul afectat. Nu se va face nici o afirmatie daca a fost suicid sau tentativa de suicid. Nu se va face nici o afirmatie daca a fost intoxicatie sau utilizare de droguri. Nu se va face nici o afirmatie daca a fost implicata decaderea morala.
C. Diagnostic si prognostic: in masura in care diagnosticul poate fi facut numai de un medic si poate depinde de explorarea de laborator sau radiologica, nici o afirmatie in ceea ce priveste diagnosticul nu trebuie formulata cu exceptia
celor facute de medicul curant sau in sprijinul lui. Pentru acelasi motiv,
prognosticul va fi formulat doar de catre medicul curant sau sub indrumarea sa.
D. Starea pacientului: o afirmatie poate fi facuta asupra starii generale a
pacientului folosind urmatoarele clasificari: leziuni minore sau alt diagnostic
general similar, stare buna, satisfacatoare, critica, serioasa.
Cind se cere o informatie referitoare la un anumit pacient, medicul trebuie sa
obtina consimtamintul pacientului sau al reprezentantului lui autorizat inainte de a
furniza o asemenea informatie. Decizia pacientului este hotaritoare in fata legii.
Medicilor li se cere in mod legal si etic sa apere dreptul la discretie personala si alte
drepturi legale ale pacientilor. Relatiile medic-pacient si natura lor confidentiala
trebuie mentinute. And in minte aceste considerente, medicul poate sta la dispozitia

mass-media in orice mod posibil.

5.05. Confidentialitati'; relatia avocat-medic. Istoricul bolii, diagnosticul, tratamentul si prognosticul pot fi discutate cu avocatul pacientului cu consimtamintul pacientului sau al reprezentantului lui legal. Un medic poate depune marturie in fata unui tribunal sau a unei comisii de impaciuire (compensation board) a lucratorilor sau ceva asemanator, in orice lezare a persoanei sau in cazuri conexe.

Confidentialitate: computere. Trebuie avuta o grija deosebita pentru protejarea confidentialitatii tuturor scriptelor medicale. Acest principiu etic se aplica si la inscrierile medicale computerizate, la fel ca si la alte inscrieri medicale.
Este de dorit confidentialitatea comunicarilor medic-pacient pentru a asigura dezvaluirea libera si deschisa de catre pacient in fata medicului a tuturor informatiilor necesare silirii unui diagnostic corect si unei evolutii clinice favorabile. Protejarea confidentialitatii datelor personale si medicale in asemenea inscrieri medicale este necesara, de asemenea, pentru a preveni umilirea, jena sau neplacerea pacientilor. in acelasi timp, pacientii pot avea dorinta legitima de a avea informatii medicale asupra ingrijirii lor si a tratamentului harazit altor pacienti.
Deopotriva, protectia confidentialitatii si furnizarea judicioasa de informatii in scripte sint in mod justificat asteptate de catre pacient. Medicul va trebui sa respecte asteptarile pacientului in legatura cu confidentialitatea inscrisurilor medicale care implica ingrijirea si tratamentul, dar totodata medicul trebuie sa respecte dorinta pacientului de a furniza informatii din inscrierile medicale celor pe care pacientul ii autorizeaza sa le inspecteze, in totalitate sau in parte, pentru scopuri legitime.
Tehnologia computerelor permite acumularea, stocarea si analiza unei cantitati nelimitate de informatii medicale. Posibilitatea de acces la informatii este mai mare in sistemul de computerizare a datelor, decit in cazul informatiilor depozitate in forma scrisa, traditionala, in biroul medicului. Urmeaza opt reguli de indrumare cu patru puncte pentru securitatea datelor.

Confidentialitate: reprezentantii companiilor de asigurari. Istoricul bolii, diagnosticul, prognosticul si alte date acumulate in cadrul relatiilor medic-pacient pot fi comunicate unui reprezentant al unei companii de asigurari numai daca pacientul sau reprezentantul sau legal a consimtit la aceasta dezvaluire. Responsabilitatile unui medic fata de pacientul sau sint nelimitate in actuala practica medicala. Ele cuprind, de asemenea, si indeplinirea unor sercii subordonate practicii medicale. Aceste sercii pot include eliberarea unui certificat medical care sa ateste ca pacientul s-a aflat sub ingrijirea medicului si comentarii asupra diagnosticului si terapiei in cazurile particulare (bilet de iesire).

Confidentialitate: medicii din industrie. Atunci cind serciile medicale sint limitate la controlul medical la angajare sau la examenul facut pentru a determina daca angajatul care a fost bolnav sau accidentat se poate intoarce la lucru, nu exista nici o relatie intre medic si acesti indizi. Cu toate acestea, informatia obtinuta prin respectivele examinari este confidentiala si nu trebuie comunicata unor terti fara consimtamintul scris al indizilor, decit daca este ceruta de lege. Daca indidul autorizeaza difuzarea informatiei catre un patron sau un potential patron, medicul trebuie sa dea numai acele informatii rezonabil relevante pentru decizia patronului in ceea ce priveste abilitatea indidului de a duce la indeplinire actitatile cerute de slujba. Relatia medic-pacient exista de fado cind medicul trateaza un angajat, chiar daca medicul este platit de catre patron. Daca boala angajatului sau accidentul sint legate de munca, eliberarea informatiilor medicale in legatura cu tratamentul aplicat angajatului poate fi subiect pentru materialul probator in cadrul Legii de Compensare a Lucratorului. Medicul trebuie sa actioneze in functie de dezideratele acestor legi, daca sint aplicabile. Cu toate acestea, medicul nu poate discuta altfel, decit cu consimtamintul pacientului, starea sanatatii pacientului angajat - cu patronul, iar in cazul in care angajatul este incapabil, doar cu consimtamintul familiei.
Atunci cind se difuzeaza informatii statistice despre sanatatea angajatilor, toate identitatile angajatilor trebuie acoperite.