Diareea, consecinta a mai multor cauze, este un sindrom clinico--coprologic, caracterizat prin emisia de scaune frecnte, neformate, cu resturi alimentare nedigerate sau incomplet digerate. Clinic, apare sindromul carential: scaderea ponderala (in greutate), paliditate, astenie (oboseala), reducerea capacitatii de efort, depresiune psihica, hipotensiune arteriala. Examenul de laborator poate indica: hipo-calcemie, hipopotasemie, hiponatremie (calciu, potasiu si natriu scazute), acidoza meolica, ajungandu-se pana la deficiente hormonale. Cauze mai frecnte in declansarea bolii sunt: nevroze (diareea emotionala), endocrine (persoanele hipertiroidiene), alergii la medicamente sau alimente, intoxicatii, descarcari bruste de fiere, insuficienta pancreatica (cu scaune grasoase), inflamatii intestinale, cauze microbiene sau virotice etc.
Obiectile terapeutice nespecifice, comune de altfel si altor enteropatii, sunt: incetinirea tranzitului, stimularea mucoprotectiei, stoparea procesului inflamator, corectarea deficientelor nutritionale. Diareile cronice (de lunga durata) beneficiaza de tratament reflexo-terapeutic. Regimul alimentar trebuie respectat in raport cu tipul diareii (de fermentatie sau de putrefactie), deci depinde de afectiunea in cadrul careia apare sindromul diareic. La testarea zonelor reflexe ale intestinului subtire, gros, zona hemoroizi, acestea sunt deosebit de sensibile. De asemenea, sunt sensibile si zonele corespunzatoare urmatoarelor organe: tiroida, pancreas, ca biliara, plex solar, in raport cu factorii care au produs sindromul diareic.