Protectia impotriva radiatiilor: aparatura de radiodiagnostic

PROTECTIA IMPOTRIVA RADIATIILOR

In lumea contemporana orice fiinta vie de pe suprafata pamantului suporta o iradiere care nu poate fi evitata.

- 87% din aceasta iradiere este data de iradierea naturala.

-l3% este procentul de iradiere artificiala, din care 11,5% reprezinta iradierea medicala. Aceasta din urma se datoreaza in principal iradierii cu scop diagnostic.

Evolutia tehnologiilor de diagnostic, in special dezvoltarea imagisticii medicale si in mod particular a tehnicilor de explorare fara radiatii Rntgen (Ecografia si Imagistica prin Rezonanta Magnetica) nu au modificat esential acest procent, care continua sa ramana ridicat oriunde pe suprafata etei.

Mecanismul iradierii inca foarte mari este diferit in diferite zone geogr 727j91h afice:

in regiunile cu slaba dezvoltare economica iradierea se datoreaza utilizarii in continuare a unor tehnologii invechite de emisie, control si utilizare a radiatiilor.

in tarile cu inalta dezvoltare tehnologica, iradierea este aproape similara dar este excesul de investigatie. Aceasta apare ca un corolar al sistemelor sofisticate de sanatate publica, in care gestul medical subventionat impinge la excese si la risipa.

Tara noastra este undeva intre cele doua, incercand eforturi remarcabile de reinnoire si actualizare a echipamentelor radiologice si de rationalizare a explorarii, in contextul unui sistem de sanatate, care implementat la mare distanta de alte sisteme din care s-a inspirat, are datoria de a preveni defectele modelelor.

Ca raspuns la situatia semnalata mai sus singurele masuri de protectie eficiente si aplicabile sunt:

- rationalizarea explorarii radiologice in special la grupele de populatie cu factori de risc (copii, gravide etc.);

- modernizarea echipamentelor, cu extinderea tehnologiilor de achizitie si prelucrare digitala.

Pentru o rationalizare corecta a explorarilor trebuie cunoscute dozele proportionale de radiatii incasate de pacienti. Acestea se pot cunoaste din tabele si dau uneori date surprinzatoare. Pentru orientare iata cateva cifre ative cu privire la dozele incasate in cadrul diferitelor metode de radiodiagnostic folosind ca baza de atie radiografia toracica de fata, gestul radiologic cel mai curent si cu cea mai mica iradiatie

radioscopia conventionala toracica = 50-l50 radiografii

aceeasi cu amplificator si lant TV = 5-l5 radiografii

tomografia a toracica = 10-l5 radiografii/fiecare sectiune

radiografie de craniu = 1 radiografie pulmonara

radiografie abdominala = 10 radiografii pulmonare

urografie intravenoasa = 35 radiografii pulmonare

irigoscopie = 77 radiografii pulmonare

computertomografie = intre 26 si 48 radiografii pulmonare

Tot pentru a se realiza amploarea fenomenului, iata cateva date ative intre dozele incasate in cadrul diferitelor tehnici de Radiodiagnostic si iradierea naturala.

Datele oferite echivaleaza in timp de iradiere naturala tehnicile urmarite:

Radiografia toracica = 15 zile de iradiere naturala

Radiografia abdominala = 6 luni de iradiere naturala

Urografia intravenoasa = 18 luni de iradiere

Irigoscopia = 3 ani de iradiere naturala

Computertomografia =intre 1 si 2 ani

Cunoscand aceste doze se poate intelege de ce este nevoie de rationalizarea examenelor cu scop de prevenire a iradierii.

Rationalizare insemana in primul rand abtinere de la explorare. Examenul radiologic toracic la un copil fara semne clinice de boala cardiaca sau pulmonara este un exces, tot un exces uzual este si radiografia de coloana vertebrala repetata cu ocazia fiecarei internari la un bolnav cu leziune degenerative. Tot rationalizare se numeste si alegerea dintre mai multe posibilitati de explorare a aceleia care aduce maximum de informatii si poate inlocui metode mai iradiante. Desi ideea pare fantezista, cea mai buna metoda de diagnostic radiologic a afectiunilor sinusurilor fetei este computertomografia. Suspiciunea de diagnostic de adenom hipofizar obliga la examen prin Rezonanta Magnetica, evitandu-se iradiarea prin alte explorari radiologice mai neperformante in situatia data.

O solicitare de examen radiologic trebuie redactata in scris, lizibila si precisa. Ea trebuie sa indice contextul clinic pentru ca radiologul sa poata intelege problemele particulare pentru care se solicita explorarea respectiva. Este de datoria si de calificarea radiologului sa stabileasca metoda si tehnica optimala pentru situatia data.

In cadrul masurilor de radioprotectie este necesar sa cunoastem si modul de comportare intr-un serviciu de radiologie cu scopul evitarii iradierii inutile. Astfel, locul de maxima iradiere este cel de langa bolnav, unde radiatia secundara difuzata emisa de acesta in timpul iradierii diagnostice este maxima. Locul de maxima siguranta este in spatele tubului radiogen (protectie eficienta realizata de cupola port tub) sau in spatele radiologului cu obligatia protectiei personale prin echipamente specifice (sort, ochelari etc.).

In ceea ce priveste pe utilizatorii aparatelor de radiodiagnostic medici si personal mediu acestia trebuie sa accepte ideea ca legislatia de radioprotectie existanta este chezasul unei protectii maxime in conditiile deficitare existente.

Receptorul radiatiei reziduale modulate de corpul de radiografiat, este folosita in diagnosticul radiologic utilizata curent.

Receptarea informatiei se face in mai multe moduri:

radioscopie radiatia reziduala actioneaza asupra unui mediu cu proprietati fluorescente si produce o imagine dinamica real time a structurilor traversate.

radiografie impresionarea chimica directa si prin emisie luminoasa obtinuta cu ajutorul ecranelor intaritoare asupra emulsiei de saruri de argint de pe suprafata unui film radiografic.

Aparatura de radiodiagnostic

Orice instalatie radiologica se compune din doua parti:

aparatul propriuzis (.5)

accesorii.

.5

Aparatul se compune din:

-tubul radiogen

-transformatorul de inalta tensiune

-transformatorul de incalzire-de joasa tensiune

-cablurile sau troleele

-masa de comanda

Tubul radiogen consta dintr-un balon ,construit dintr-o sticla speciala, fabricata pentru a rezista la temperaturi deosebit de ridicate.Balonul are doua tuburi laterale situate unul in fata celuilalt :

- catodul polul negativ al tubului format dintr-un filament de tungsten, dispus in forma de spirala, adus la incadescenta de un transformator de

incalzire.

- anodul polul pozitiv format din aliaj de metale greu fuzibile care au proprietatea de a transmite rapid caldura primita, facilitand in felul acesta racirea tubului produsa si prin rotatia sa (3000 ture/min).

Transformatorul de inalta tensiune : transforma tensiunea obisnuita de la retea in tensiune inalta, cu cat tensiunea este mai mare se vor produce raze mai dure de aici rezulta calitatea razelor calitate inseamna tensiune deci kilovoltaj iar calitatea amperaj.

Masa de comanda: serveste la punerea in functiune si la oprirea aparatului.Aceasta este inzestrata cu aparate care permit :

-masurarea curentului de la retea

-masurarea intensitatii curentului

-masurarea timpului

-butonul de punere in functiune.

Trolee-sau cabluri

Accesoriile unei instalatii sunt:

-stativul de sustinere a tubului radiogen

-ecranul

-dispozitive de centrare

-dispozitiv de sustinere si fixare a casetelor

-grile antidifuzoare un dispozitiv format dintr-o serie de lamele de plumb asezate paralel intre ele la 0,3 mm unele de altele - principiul este ca orice raza parazita (secundara) ,care nu este situata in axul principal al fascicolului, nu va putea strabate spatiul dintre lamele si lovindu-se de ele,va fi absorbita de aceasta.

-materiale de protectie ( sorturi, manusi etc)

Receptorul

a) radioscopia in radioscopia clasica sau analogica imagine obtinuta direct pe ecranul ce este constituit dintr-o foaie de material celulozic sau plastic, pe care este dispersat un material fluorescent platinocianura de bariu , tungstatul de cadmiu sau sulfura de zinc si cadmiu. Astazi sunt folositi compusi de cesiu, titan, ytrium sau pamanturi rare. Pentru protectie in fata ecranului este o sticla speciala .

b) radiografia simpla (.6 ): se bazeaza pe efectul fotochimic al radiatiilor avand avantaje: document, doza de iradiere redusa, cost relative scazut.

Filmul radiografic este format dintr-un suport transparent, acoperit de o emulsie de cristale de bromura de argint suspendata in gelatina.

Prelucrarea filmului radiologic se face in camera obscura, unde se efectueaza developarea, cand imaginea latenta se transforma in imagine vizibila.

Formarea imaginii radiologice - imaginea radiologica exista in forma latenta in relieful spectral al fascicolului emergent. Intrucat organele au structuri neomogene, compozitie chimica, densitate, grosime variabile, relieful fascicolului emergent va traduce pe ul de proiectie variatii de absorbtie determinate de aspectul neuniform al organului de cercetat, fapt ce va duce la impresionarea discontinua inegala a sistemului detector.

Proprietatile optice ale imaginii radiologice-caracteristicile

proiectiei unui corp tridimensional pe bidimensional:

Proiectia conica-sub forma unui con cu varful la focarul tubului si baza pe ul de proiectie-astfel o imagine ce se afla in fascicol apare marita si deformata, marirea apare cu cresterea distantei focar-film.

Paralaxa fenomen ce permite disocierea structurilor suprapuse cand focarul si obiectul fac o miscare de translatie .

Penumbra are rol in calitatea imaginii-cu cat focarul este mai fin cu atat imaginea are contururi mai precise.

Incidentele tangentiale- conturul imaginii apare net cand raza incidenta este tangenta la conturul stucturii respective scizura, tablie. Cand raza este perpendiculara pe o structura, poate da o imagine neta in axul lung al obiectului, determinand imagini ortorntgenografice-conduct bronsic, pedicul vertebral.

Sumatia urilor- cand sumatia este pozitiva cand staturile sunt opace si cand se suprapune aer (transparent) imaginea devine mai putin opaca .