Diagnosticul de TOC nu se aplica atunci cind gindurile sau comportamentul sint egosintonice sau agreabile, iar rezistenta la aceste ginduri are, in principal, rolul de a evita consecintele lor daunatoare, in situatiile in care gindul obsesia devenit o idee supraevaluata, diagnosticul de TOC ramine o posibilitate, daca persoana este capabila sa recunoasca in cele din urma ca ideea respectiva este nefondata. Asocierea tulburarii obsesiv-compulsive cu
depresia este mentionata frecvent in literatura de specialitate. in cazul in care aparitia simptomelor TOC este precedata de simptome accentuate de
depresie sau daca simptomele depresive si cele obsesive predomina in aceeasi masura, se poate pune diagnosticul de depresie si se va trata tulburarea depresiva predominanta. in diagnoza diferentiata se observa adesea o diferenta calitativa intre gindurile obsesive si cele depresive, mai ales in ceea ce priveste sesizarea lipsei de fundament a gindurilor si rezistenta la ele. Absenta ritualurilor compulsive la cei care sufera de depresie constituie un indiciu pentru diagnosticul diferential. Alte diferente asemanatoare sint evidente in comportamentele stereotipe asociate cu schizofrenia, in care stereotipia este declansata adesea ca urmare a unor idei fixe sau delirante sau ca reactie la alte simptome psihotice.
Simptomele tulburarii anxioase generalizate (TAG) pot fi diferentiate de TOC printr-o serie de aspecte. in ceea ce priveste continutul, cognitiile anxioase asociate cu TAG sint legate de obicei de probleme cotidiene (sanatate, familie, serviciu etc), spre deosebire de temele frecvent intilnite la pacientii cu TOC, cum ar fi murdarirea (contaminarea), violenta, sexul, agresiunea si blasfemia. O alta diferenta des sesizata este absenta ritualurilor - comportamentale sau mentale -, ca reactie la gindurile ingrijoratoare asociate cu TAG, care poate fi considerata o reflectare a gradului de rezistenta la aceste ginduri. De asemenea, diferentierea mai poate fi tacuta in raport cu gradul de "inaccepilitate" al acestor ginduri (de exemplu, gindurile obsesive sint egodistonice), cu inoportunitatea lor si, desigur, pe baza faptului ca pacientii care sufera de TAG experimenteaza ginduri ingrijoratoare legate de motivatii realiste. Revizuind d^renjele dintre ingrijorare si obsesie, Turner si colaboratorii sai (1992a) afirma ca, in atie cu obsesiile, ingrijorarile sint percepute mai rar ca fiind situate in afara controlului personal, iar cele asociate cu TAG, mai ales, se refera la procese cognitive in mod substantial diferite de cele caracteristice fenomenului obsesidin TOC.
