Termenul defineste inflamatia acuta a meningelui cauzata de agenti infectiosi variati (bacterii, rusuri, protozoare, metazoare, fungi), ce poate cointeresa si substanta nervoasa adiacenta, realizindu-se o meningo-encefalita sau meningo-mielita. Criteriul frecvent de clasificare al meningitelor este aspectul LCR, deosebindu-se: M. cu lichid clar, de obicei rotice; M. cu lichid tulbure, in majoritate de origine bacteriana, si M. cu lichid hemoragie, eventualitate mai rara, cu etiologie de obicei bacteriana. Este necesara silirea unui diagnostic etiologic prin explorari de laborator. Evolutiv, ativ cu M. bacteriene, se mentioneaza caracterul in general benign al M. rotice. Interferenta propriu-zisa cu patologia psihiatrica se realizeaza in domeniul posibilelor sechele tardive, preponderent la copil, atit din punct de vedere neurologic (sin-droame paralitice, deficite senzoriale, epilepsie), cit si psihice, reprezentate, in principal, de intirzierea in dezvoltare (oligo-frenie), fenomene de tip psihopatoid (tulburari de comportament), insilitate psiho-motorie. In general, indicele mai mare de sechele se intilneste la copii, cu precadere sub rsta de 2 ani.