In acceptiunea psihanalitica, sentimentul de I. face parte din complexele psihice care apar in copilarie si este determinat, la fete, de constatarea absentei membrului viril (prin atie cu structura anatomica a baietilor). De aici sentimentul de I., dar si de culpabilitate si pedeapsa (deoarece fata crede ca l-a avut cindva dar ca a fost taiat drept pedeapsa). Conform schemei psihanalitice, sentimentul de I. si culpabilitate ar constitui sursa complexului castratiei sau muti-latiei, cu mari implicatii in evolutia ulterioara a psihismului la fete. Astfel s-ar explica aparitia complexului Dianei, care reflecta protestul inconstient dar si respectul pentru baiat. Acest complex determina tendinta spre masculinizare si prin aceasta o serie de alte tulburari instinctivo-afecti: homosexualitate, frigiditate etc. Fiind un sentiment de penibila traire, caracteristic omului, complexul de I. a existat dintotdeauna. Se considera ca orice om, in anumite conditii, poate resimti sentimentul de I. care nu este neaparat patologic, dimpotriva, asa cum spune A. Adler, el determina, prin mecanismul de compensare, depasirea situatiei dificile. Sentimentul de I. apare, dupa Adler, in copilarie si este consecinta unor deficiente fizice sau psihologice, precum si a modului in care grupul social se comporta fata de posesorul acestor deficiente. Supracompensarea I. poate imbraca aspecte anormale, conduite patologice, neurotice (mai ales la copii si tineri). Sentimentul de I. se intilneste la neuro-ticii obsesivi, scrupulosi, la melancolici, la schizofreni. Masurile educati potrivite, mediul familial sanatos si psihoterapia adecvata previn sau elimina I. la copii. in cazul in care I. apare ea simptom in contextul unei boli psihice va beneficia de terapia respectii boli.