Apare in cursul terapiei cu psihotrope. Clinic se manifesta mai ales pe psihic, motor si neurogetativ, avind un caracter in mare parte rersibil si fiind in strinsa corelatie cu toleranta individuala la psihotrope si cu structura chimica a acestora. Fals interpretat initial, ca un fenomen terapeutic, deoarece in orientarea actuala se vizeaza obtinerea efectelor terapeutice maxime, cu doze care nu induc acest sindrom, atit in tratamentul cu neuroleptice sedati, cit si cu cele incisi. Sindromul poate fi schematizat astfel: simptomatologie de ordin psihic: diminuarea dinamo-genezei pina la indiferenta; sindrom depresiv neuroleptic; stare de neliniste si insomnie, denumita de Flugel (citat de Predescu, 1968), stare de "turbulenta". P. Deni-ker arata ca se mai pot produce episoade confuzi, onirice, maniacale; simptomatologie de ordin motor: sindrom akinetic (inhibitia motorie); sindrom parkinsonian farmacologic (akineto-niperton; sindrom exeitomotar (diskineto-hiperton), localizat in principal la nilul facio-buco-faringean sau la nilul trunchiului; sindromul hiperkinetic-hiperton (anomalii de postura sau de miscare), distonii de torsiune, akatisia, tasikine-zia, crize epileptiforme etc. Simptomatologie de ordin neurogetativ:
hipotensiune arteriala pina la colaps, hipotermie, t
ahicardie sau bradicardie, uscaciunea mucoaselor,
tulburari de acomodare vizuala etc. Practic aceste trei mari categorii de simptome se pot intrica; exista in general o relatie dinamica, in sensul ca actiunea in sfera psihica si motorie este precedata de fenomene neurogetaiti, dar in functie de fazele curei neuroleptice. Obtinerea efectului terapeutic maxim, fara inducerea simptomelor secundare neuroleptice, ce, uneori, au o desfasurare impresionanta, mai ales din punct de dere motor, se realizeaza in primul rind prin individualizarea posologiei, prin entuala remaniere a tratamentului in functie de necesitati, iar, in caz de aparitie a sindromului, este necesara administrarea unei medicatii antiparkinsoniene (dintre care Romparkinul este cel mai accesibil), asocierea cu alte neuroleptice sau barbiturice (oral sau intranos, concordant cu loul clinic), in functie de neurolepticul administrat. Astazi, marea majoritate a autorilor considera ca nu este necesara administrarea unei me-dicatii profilactice de tip antiparkinsonian in cursul curei neuroleptice.
