In psihiatrie, termenul se foloseste pentru a desemna unul din aspectele considerate esentiale in personalitatea istericului, si anume inclinatia sa spre teatralism. Istericul isi desfasoara existenta intr-un teatru creat de el, spune Jaspers. Aceasta implica o mare plasticitate si o identificare masiva, dar de scurta durata, cu rolul, ceea ce permite schimbarea cu usurinta a "rolurilor", in functie de auditoriu (Lempe-riere) ( si ISTERIE).