in sensul cel mai larg, prin E. se intelege terapia prin munca

ea fiind una din metodele terapiei ocu-pationale. intre primii psihiatri care au sustinut E. se mentioneaza Ph. Pinel si B. Rush. In secolul al XX-lea, ea este insti-tutionalizata si introdusa in majoritatea spitalelor mari din Europa si America. Psihiatria romaneasca s-a situat pe pozitii inaintate, ea cunoscind si aplicind metodologia specifica E. inca de la sfirsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, asa cum reiese din lucrarile prof. Obreja, Ureche, Preda. intr-un sens mai restrins si mai precis, E., spune A. Po-pescu, "are la baza semnificatia intrinseca a muncii in procesul de reinsertie profesionala" si sociala a bolnavului. "Ea trebuie sa duca la formarea unor stereotipuri dinamice iar, ulterior, prin intermediul unei actitati productive remunerate si condusa medical, sa se ajunga la o reabilitare sociala". Fireste E. necesita un cadru organizatoric si o dotare tehnico-materiala corespunzatoare, iar indicatiile medicale trebuie silite cu precizie in functie de bolnav si felul bolii. Mai frecvent, E. se desfasoara in cadrul unor ateliere (timplarie, olarie, mecanica, de reparatii, de tesut, artizanat, croitorie etc), dar ea ramine deschisa initiativelor celor mai variate. Legislatia in goare reglementeaza cadrul si posibilitatile E. (HCM nr. 1210 din 1970).