Initial E. a fost o notiune vitalista (Stahl), intelegindu-se acea forta sau principiu care alaturi de corp si suflet constituie omul in totalitatea sa (Barthez). E. sau principiul vital este considerat de Barthez "cauza generala a fenomenelor miscarii si a vietii". Sensul metafizic preluat si de embriologi a fost multa vreme definitoriu pentru E. (Driesch). P. Guiraud il numeste dinamism organizator sau formativ, atribuindu-i origine materiala, iar Spearmann demonstreaza rolul inductor si formativ al buzei dorsale a blasto-fomului ca substrat material. E. dupa Sherongton este interpretat ca o dorinta dublata de afectivitate, el stind la originea "tonusului" psiho-afectiv al individului. H. Bergson considera E. contingent materiei vii si nu predeterminat, iar Sahlea-nu (1976) il identifica cu elementul cheie din doctrina evolutiei creatoare. Modificarile E., partial cunoscute, aduc tulburari psihice. Scaderea E., a dorintei si a bucuriei de a trai, este un simptom caracteristic starilor depresive. Astazi este silita relatia dintre efect si E. care, foarte probabil, sint integrate in circuite neuro-dinamice comune. Conceptia neuro-biologica a lui P. Guiraud aduce in acest sens o serie de argumente necesare, ea reprezentind una din teoriile materialiste moderne in psihiatrie.