Termen psihanalitic prin care se intelege transpunerea (comutarea) unei stari tensionale psihomotorii pe corporal (somatic). Este caracteristica structurilor isterice, bolnavii proiectind tendintele refulate intr-o multitudine de simptome fizice ca: paralizii (care nu respecta topografia nervoasa), anestezii, parestezii, contracturi, tulburari senzoriale (surditate, cecitate, afonie etc). Fenomenul este cunoscut si sub denumirea de "aptitudine expresiva", "mito-plasticitate" etc. (Porot). Majoritatea psihiatrilor diferentiaza C. de devierea excitatiei emotionale pe sistemul neuro-getativ, fapt observat in clinica la bolnavii suferinzi de neuroza anxioasa. In primul caz manifestarea somatica este golita de continutul anxios, spre deosebire de a doua situatie, in care, asa-zisa disto-nie neuro-getativa sau disgetoza, pastreaza elementul anxios (uneori chiar exacerbat). C. este larg folosita in fundamentarea unor conceptii cum sint psihanaliza si psihosomatica.