Nici un medicament psihotropic nu poate fi inca recomandat ca tratament al fobiilor specifice (Fyer, 1987). Bernadt si colaboratorii sai (1980) au demonstrat ca diazepamul scade anxietatea anticipatorie si evitarea, in timp ce beta-blocantele inhiba simptomele somatice ale anxietatii. Cu toate acestea, rezultatele nu pot fi generalizate asupra componentelor subiecti ale preocuparilor pacientului fobie. Exista o multitudine de studii care prezinta anumite efecte benefice ale benzo-diazepinelor si beta-blocantelor (Whitehead et al., 1978; Campos et al., 1984), dar nu exista nici o dovada clara a efectelor pe termen lung in reducerea simptomelor dupa urmarea unui astfel de tratament. Mai mult, Zitrin si colaboratorii sai (1983) au raportat faptui ca imipramina, un antidepresiv triciclic, nu a reusit sa sporeasca desensibilizarea sistematica. Dupa cum remarca Barlow (1988), absenta unor indicatii clare asupra eficacitatii triciclicelor in tratarea fobiilor specifice este surprinzatoare, daca tinem cont de faptul ca acestea dau rezultate foarte bune in tratamentul altor tulburari anxioase. Cercetarile viitoare ar putea sa conduca la alte concluzii. Oricum, dupa parcurgerea literaturii de specialitate, am ajuns la concluzia ca interntiile bazate pe expunere constituie cel mai indicat tratament, si nu medicamentele.