Cuprinde invAtAminte si nu pedepse pentru corectia unui comportament defectuos, scopul ultifn in aceste situatiifiind autocontrolul.
Tehnicile freent utilizate pentru corijarea tulburArilor de comportament includ: certuri, amenintAri si pedepse flzice care se sol-deazA adesea cu reactii potential adrse asupra securitAtii copilului si increderii acestuia in propria persoanA. Certurile creeazA adeseori interpretAri in sensul lipsei dragostei pentru copil si pot degenera in pedepse fizice, creseAnd riseul comportamentului abuziv al pArintilor fatA de copil.
AmenintArile de abandon sunt probabil cele mai dAunAtoare psihic si cele mai primejdioase pedepse. Copilul de orice vArstA poate rAmAne infricosat si anxios fatA de gAndul pierderii unui pArinte, chiar daeA amenintArile au trecut.

Tehnica alternativa frecnt utilizatA in corectarea unui comporta-ment defectuos este intArirea increderA in propria persoanA, in scopul reusitei performantei de comportament propuse.

Ingrijirea copilului in familie ("parenting") este o modalitate de control al comportamentului care presupune un echilibru dinamic intre cerinte sau reguliAxe pe de o parte, si libertate de expresie si explorare pe de altA parte. S-a observat ameliorarea dificultAtilor de comportament in cazul silirii unor rigori precise, in cadrul cArora copilul gAseste in general confort si securitate. Prea multe limite pot insA frAna autonomia dezvoltArii, iar pe de altA parte regulile impuse trebuie sA corespundA intotdeauna vArstei si temperamentului copilului.
Procedura prin care un comportament inadecvat sau supArAtor este tratat prin ignorare presupune (Jnerea evidentei frecntei mani-festArii patologice respecti, avAnd in dere aprecierea gravitAtii si evolutiei in timp a acesteia. PArintii trebuie artizati asupra posibi-litAtii de intensilicare (agravare) a unui comportament defectuos atunci cAnd este ignorat.
Tehnicilc disciplinare care implicA pauze obligatorii repre/intA moda-litAti terapeutice utile de corectie a unor comportamente inadeevate ce nu pot fi ignorate. Ele constau in scurte perioade de izolare impusA, care intrerup comportamentul respectiv. Metode corecA simple, cum ar A plasarea copilului in picioare intr-un colt al camerei sau trimiterea acestuia in camera sa, pol fi extrem de eficiente, chiar daeA nu de la ineeput, prin repetarea lor. Un protoeol recomandat presupune intreru-perea jocului in momentul aparitiei comportamentului nedorit si izolarea copilului intr-un loc mohorAt si neprietenos pentru o scurtA perioadA de timp. Se sperA cA o astfei de consecintA neplAcutA a unei deprinderi inadeevate va motiva copilul in incercarea de evitare a comportamentului respectiv. InsotitA si de un minim de revoltA exprimatA, aceastA tehnicA reprezintA un instrument efectiv de invAtare in mAna pArintilor, cu efecte minime fatA de alte modalitAti disciplinare frecnt aplicate.

Formarea deprinderilor legate de maturarea sfineterianA. Utilizarea olitei
Aceste deprinderi se referA la controlul sfincterian pentru urinA si materii fecale in cursul zilei, din momentul trezirii din somn si pAnA la eulcare ( si modulul 5). ExistA variatii mari de vArstA in stApAnirea lor perfecta a acestor deprinderi, iar demararea instruetiei pentru for-mare depinde de urmAtoarele semnale pregAAtoare:
- perioade de timp de cAteva ore in care copilul este uscat;

- interesul pentru olitA;

- dorinta copilului de a fi schimbat cAnd se simte ud sau murdar;

- capacitatea copilului de a indeplini comenzi simple.

Disciplinarea copilului in derea utilizArii olitei necesitA respeetarea cAtorva priircipii de bazAc
a) Certurile sau pedepsele aplicate pentru lipsa de performantA sau accidentele surnite in acest context sunt inadeevate si contra-produeti.
b) in cazul refuzului de a sta pe olitA vom permite copilului sA se ridice si il vom reaseza dupA o altA masA.
c) Rezistentele persistente din partea copilului necesitA o amAnare de cAteva sAptAmAni.
d) Relatiile incordate pArinte-copil trebuie evitate; ele pot conduce la retentie de fecale, constipatie cronicA sau enurezis, in care vointa de cAstig a pArintilor intrA in conflict cu autonomia copilului si cu aparitia sentimentelor de indoialA si rusine ale acestuia.
e) Succesul formArii acestor deprinderi este abordarea lor ca per-formante care apartin in totalitate copilului.
f) VArsta la care se instaleazA diseiplina utilizArii olitei depinde de o serie de factori care tin in mare mAsurA de copil: antieiparea orarului, intelegerea etapelor care preced si urmeazA actul propriu-zis (mer-sul la baie, dezbrAcatul, asezarea pe olitA, mictiunea sau defecatia, curAtirea regiunii perineo-genitale, reimbrAcatul, spAlatul mAinilor), ca si motivatia copilului de a-si forma aceste deprinderi.
Programul de educaAe pentru formarea deprinderilor legate de folo-sire a olitei ia timp, succesul este initial sporadic, iar accidentele oeazi-onale sunt adesea freente, desi manevrele respecti sunt deja bine stApAnite.