eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Copilul atopic

NAVIGARE RAPIDA: » Pagina principala » GHID MEDICAL » pediatrie » copilul atopic

Alergia medicamentoasa si reactiile adverse la medicamente


Alergia medicamentoasa si reactiile adverse la medicamente
Se considerA drept reactie adversA la medicament (RAM) orice rAspuns nefavorabil ce apare la o dozA terapeuticA adecvatA de medicament in timpul sau dupA tratament. Reactiile adverse medi-camentoase (RAM) pot fi previzibile sau imprevizibile.
AproximaA70-80% din RAM sunt previzibile, dependente de dozA si in relatie cu actiunea farmacologicA a medicamentelor, ele sunt reprezentate de:
- reactii toxice locale sau sistemice (supradozA morfinA);
- reactii secundare nefavorabile (somnolentA la antihistaminice);
- reactii secundare indirecte (schimbarea florei bacteriene dupA anti-bioAce);
- interactiunea medicamentelor (scAderea meolizArii teofilinei de cAtre cimetidinA).
Reactiile imprevizibile sunt de obicei independente de dozA si sunt legate de rAspunsul imun sau de susceptibilitatea geneticA. Idiosin-crazia este o reactie neobisnuitA la actiunea farmacologicA a medica-mentului si este determinatA de susceptibilitatea geneticA si de diferenta de meolizare.
Reactiile alergice sunt independente de actiunea farmacologicA a medicamentului si sunt rezultatul interactiunii Ag-Ac. Spre deo-sebire de reactiile idiosincrazice ce apar dupA prima expunere la medicament, reactiile alergice necesitA o expunere anterioarA sau cel putin 7 zile de terapie continuA cu medicamentul in discutie.
Patogenie. Reactiile de hipersensibilitate la medicament pot apArea in oricare dintre cele 4 mecanisme de hipersensibilitate din clasifi-carea lui Gell si Coombs.
Factorii care pot influenta dezvoltarea alergiei la medicamente sunt reprezentaii de:

a) Alergene - medicamente ce au greutate molecularA destul de mare si servesc ca Ag complete, dar sunt medicamente cu greutate molecularA micA si nu sunt Ag complete, ci haptene. Aceste haptene necesitA legarea cu o moleculA transportoare (carrier proteine serice, proteine de pe suprafata celulelor) pentru a fi imunogene. RAspunsul imun poate fi declansat de haptenA, de proteina carrier ort de un deri-vat meolic al medicamentului. Desi reactia imunA este specificA, existA reactii incrucisate cu alte medicamente inrudite chimic (diferite tipuri de peniciline, cefalosporine).
Unele medicamente produc si reactii pseudoalergice prin eliberarea nonspecificA din mastocite a histaminei, mimAnd tipul I de reactie imunA (substante de contrast, narcotice, vancomicina).
b) Aplicarea topicA determinA sensibilizare mult mai frecvent decAt alte cAi de administrare a medicamentelor, deoarece proteinele carrier sunt usor disponlbile in piele. Expunerea la lumina soarelui poate activa reactiile cutanate la medicamente (tetracicline sulfamidice).
c) Dozele moderate intermitente predispun la sensibilizare mai frecvent decAt tratamentul continuu.
d) Incidenta RAM este aceeasi pentru pacientii atopici si non-atopici, dar persoanele atopice sunt mult mai expuse sA dezvolte reactii severe.
ManifestArile clinice ale reactiei de hipersensibilitate pot implica orice organ sau sistem. Eruptiile cutanate sunt cele mai frecvente manifestAri ale alergiei medicamentoase si includ: Urticaria, angioedemul, eczema, eritemul nodos, fotosensibilitatea; cele mai putin frecvente sunt eruptiile buloase. Sindromul Stevens-Johnson si necroliza toxica epidermalA -sindromul Lyell (dupA Sulfonamide, anticonvulsivante antAnfiamatorii nesteroidice) ce pot fl potential fatale. Reactii generalizate ca anafilaxia, boala serului, vasculite, autoimunitate indusA de medicament pot apArea independent.
Febra poate fi singurul semn al RAM la copil. Alergia la medicamente in timpul anesteziei poate induce hipertermie maligna (suc-cinilcolinA, halotan).
Alte manifestAri ale alergiei medicamentoase includ: o reactie asemAnAtoare LED; manifestAri hematologice (anemie hemoliticA, trom-bocitopenia, purpura); pneumonia de hipersensibilitate; suferinta hepatocelularA, colestaza; nevrita perifericA si rar convulsii.
O reactie la medicament trebuie intotdeauna sA fie consideratA ca potential responsabilA de orice modificare neexplicatA sau complicatie ce apare in timpul tratamentului unei afectiuni.
Diagnosticul se bazeazA pe un istoric bine condus. Reactiile tipice alergice nu trebuie confundate cu efectele farmacologice cunoscute ale medicamentului. O relatie intre administrarea medicamentului si manifestArile clinice se va sili in prezenta unui interval Aber.
Examenele de laborator. Nu existA un singur test pentru diagnos-ticarea alergiei medicamentoase. Testele cutanate de tip imediat pot fi utilizate pentru diagnosticarea reactiilor mediate IgE (hormoni, peniciline). Testele de hipersensibilitate de tip intArziat pot fi de aju-tor in anumite tipuri de reactii cutanate de contact. Testul patch cu plasture sau bandaj foloseste plasarea Ag-ului suspectat in contact direct cu pielea pentru un timp de 24-48 de ore, acoperit cu un bandaj, ceea ce reprezintA de fapt un test de provocare. Acest test este util in dermatita de contact si in reactiile de fotosensibilitate.
Cresterea nivelului IgE serice si eozinofllia pot apArea in reactiile acute. Detectarea Ac IgM si IgG antimedicament poate fi de ajutor in reactiile hematologice (trombocitopenia indusA de medicamente, anemia hemoliticA si agranulocitoza). IgE, IgM, IgG specifice antipenicilinA pot fi detectate in hipersensibilitatea la penicilinA.

Tratament Indiferent de manifestArile clinice, tratamentul alergiei medicamentoase incepe cu intreruperea administrArii medicamentului declansator la primul semn de reactie adversA si se va evita con-tactul ulterior cu medicamentul respectiv. CantitAti mici care pot sensibiliza pacientul pot fi gAsite uneori in vaccinuri, alimente. Indi-vizii cu o hipersensibilitate severA la un medicament dat vor fi aver-tizati asupra altor surse ascunse de contact cu medicamentul. Desi desensibilizarea a fost folositA cu succes in unele cazuri, aceasta nu este recomandatA; este mai bine sA se substituie medicamentul sen-sibilizant cu un medicament neinrudit chimic.
Tratamentul simptomatic este de obicei eficace. Emolientele si ste-roizii topici vor fi folositi in tratamentul eruptAlor cutanate.
Epinefrina SC, agenti vasopresori IV, refacerea volumicA sunt nece-sare in tratamentul anafilaxiei. Reactiile usoare si moderate pot fi tratate cu antihistaminice ca diphenhidramina, hidroxizin. Glucocorticoizii con-troleazA reactiile severe in doze de 1-2 mg/kg/zi (prednison).
Pacientii suspectaA a A hiperreactivi la substantele de contrast vor fi in prealabil tratati cu steroizi si antihistaminice la fei ca pacientii suspecti a fi alergiei la un medicament, care vor fi avizaA sA nu folo-seascA medicamentul respecti(chiar daeA alergia nu a fost demon-stratA) si sA foloseascA administrarea pe calea oralA care este cea mai putin sensibilizantA.



Alte materiale medicale despre: copilul atopic

Se presupune ca jumatate din populatia globului sufera de o forma oarecare de alergie. in Occident, numarul persoanelor alergice creste cu rap [...]
Se presupune ca jumatate din populatia globului sufera de o forma oarecare de alergie. in Occident, numarul persoanelor alergice creste cu rap [...]
Ackroyd (2) considera, inca din anul 1963, ca diagnosticul reactiilor adverse ce urmeaza administrarii medicamentelor, prevenirea si tratamentul lor, [...]

Copyright © 2010 - 2024 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre copilul atopic

    Alte sectiuni

    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Unde se incadreaza problema medicala?

    Scrie codul din imaginea alaturat

    Vezi toate intrebarile