Metode si mijloace de masurare in antropometria capului

METODE SI MIJLOACE DE MASURARE IN ANTROPOMETRIA CAPULUI

Consideratii generale

Masurarea dimensiunilor capului nu pot fi decat aproximative, din mai multe motive:

capul nu are suprafete absolut e, nici proeminente sferice, iar instrumentele de masurare nu au baze de sprijin perfect determinate. Se asimileaza uneori o portiune a fetei cu o linie dreapta sau cu o circumferinta, ceea ce nu este decat o aproximatie in scopul simplificarii cotelor de masurat si de a permite o reprezentare grafica sau numerica normalizata.

aspectul fetei este schimbator. Muschii fetei modifica trasaturile in fiecare moment. Sprancenele urca si coboara impreuna sau separat. Ochii se rotesc in toate sensurile, sincron sau nu. Pometii urca cand subiectul vorbeste sau rade. Fruntea se increteste. Multe modificari ale fetei sunt involunare.

Totusi, trebuie sa se aibe in vedere eventualele miscari anormale, cum ar fi ticurile, inflamatiile patologice, fenomenele congestive trecatoare, unele anchilozari datorate artritei cervicale si alte cauze ce pot influenta masuratorile.

Un alt aspect important il reprezinta si faptul ca suprafetele capului sunt moi. Instrumentele de masura se afunda mai mult sau mai putin in epiderma, functie de natura structurii fetei.

Pe tot parcursul vietii dimensiunile capului se modifica.

Ochelarii sunt si ei schimbatori, au o elasticitate care depinde de model si se modifica prin folosire.

In timpul masuratorilor, se impune subiectului o pozitie arbitrara, iar acesta la randul sau are o expresie arbitrara. Acestea ar trebui sa fie cat mai apropiate de starea sa naturala.

Presiunea exercitata de instrumente ar trebui sa fie abila cu cea exercitata de montura ochelarului.

Pot exista diferente intre valorile masuratorilor efectuate de diversi optometristi, dependent de experienta, echipamente de testare si masurare, temperament etc.

Riglete

La inceput s-a folosit pentru masuratori ale capului rigla dublu decimetrica din metal, lemn sau masa plastica. Fiecare tip de material are avantaje si dezavantaje. Rigla metalica este mai precisa, rezista mai bine, dar gradatiile sunt putin vizibile, iar muchiile pot zgaria. Rigla de lemn are gradatii vizibile, este usoara, nu zgarie, dar este putin rezistenta. Rigla din plastic, daca este facuta din material stabil este foarte buna, permite sa se observe prin trasparenta detalii ale capului in acelasi timp cu gradatiile.

Pentru imbunatatirea masuratorilor, dublu decimetrul a fost modificat realizandu-se numeroase variante de riglete.

Rigleta din .2a are gradatii milimetrice pe o latura pana la 160 mm. Pe latura opusa exista o degajare si o proeminenta a carei latura b' serveste ca reazem pe suprafata interioara a decuparii pentru lentila a monturii in scopul masurarii intervalului monturii.

Pentru a masura distanta interpupilara se aseaza suprafata b' tangenta la marginea interna a pupilei din dreapta si se citeste distanta in dreptul marginii externe a pupilei din stanga.

Pentru a aprecia inclinarea lentilei in raport cu bratul este gravat un mic raportor.

Rigleta din .2b are o decupare circulara care serveste pentru asezarea pe nas. Se pot citi distantele de la nas la cele doua pupile.

Rigleta din .2c (de la firma Zeiss), are pe o latura o scara milimetrica. Exista si o decupare destinata sa urmareasca santul auricular, putandu-se determina astfel si lungimea bratului drept. Pe verso exista o gradatie identica, pentru masurarea lungimii bratului stang.

Mai exista si alte tipuri de riglete cu articulatii care in principiu permit masuratori complexe ale capului.

Dezavantaje:

lipsa de stabilitate deoarece optometristul trebuie sa tina dispozitivul in fata subiectului;

manevrare relativ complicata cerand experienta si timp.

Un dispozitiv relativ simplu, convenabil pentru determinarea unor detalii ale fetei este prezentat in . Dispozitivul are o placa frontala trasparenta cu o degajare pentru nas si posibilitate de reglare pe inaltime. Se pot trasa pe placa frontala, cu creion dermatograf, pozitiile pupilelor, pozitiile centrelor de montaj al unui ochelar mono focal sau bifocal.

3 Ochelarii pentru testarea subiectiva

Acestia pot fi folositi servi si pentru diferite masuratori faciale (.4). El trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

reglaj monocular al distantei interpupilare;

puncte reglabile in inaltime si adancime;

brate acoperite si care sa exercite o usoara presiune laterala;

brate cu lungime variabila;

sistem pentru aprecierea distantei lentila - ochi.

Ochelarul trebuie sa fie robust, usor manevrabil, cu greutate mica.

Pentru masurarea distantei interpupilare se aseaza pe montura compensarea ametropiei si reticulele in cruce. Compensarea este importanta deoarece astfel sinergia de acomodare convergenta poate modifica sensibil distanta interpupilara in cazul ametropiilor mari. Se recomanda in aceste cazuri sa se controleze distanta interpupilara cu ajutorul cilindrului Maddox asezat succesiv orizontal si vertical. Intervalul care determina coincidenta liniei rosii cu punctul luminos va fi at cu intervalul masurat dupa metodele descrise mai sus, cu sau fara compensare. Aceste valori pot fi adesea diferite, dar se acorda importanta intevalului obtinut cu Maddox, daca ametropia este mare.

Cu ochelarul de testare se determina usor asimetriile pupilare. In cazul asimetriilor pe inaltime putem avea:

a)      un ochi mai sus decat celalalt, restul fetei este simetric. Cele doua sprancene sunt pe aceeasi orizontala. In acest caz este convenabil sa se respecte alura generala a capului si sa se descentreze lentila.

b)     toata fata este simetrica si ochiului mai jos ii corespunde pomete, spranceana, ureche mai joase. In acest caz tot ochelarul trebuie modificat. Uneori ochiul cel mai sus este sub o spranceana mai joasa. Astfel, se va face un compromis intre montura si centrii optici.

inainte de a se alege solutia definitva, trebuie avut in vedere urmatoarele:

se observa cu atentie portul capului, care adesea compenseaza anomalia aparenta printr-o inclinare. Portul inclinat al capului influenteaza perceptia notiunii de orizontalitate. in cazurile delicate se informeaza clientul despre asimetria sa si se tine seama de parerea acestuia, in ce priveste alegerea solutiei finale.

orice descentrare a lentilelor se controleaza cu cilindrul Maddox sau alta metoda. Eroarea de centraj pe inaltime nu trebuie sa depaseasca 0,25 pdpt. Asimetria faciala poate fi insotita de hiperforie, dar nu neaparat. Este necesar sa se verifice pozitia centrelor optice cand se decide pozitia exacta a monturii.

Daca lentilele sunt multifocale problema centrajului este si mai complicata. Firmele producatoare de lentile multifocale, aplica o toleranta in ceea ce priveste pozitia diferitelor centre optice ale acestor lentile. Subiectul si el la randul sau, poate avea o hiperforie cu care s-a obisnuit.

Optometristul, pentru a respecta campul vizual al fiecarui ochi si pentru a asigura sincronismul trecerii de la o zona la alta, plaseaza liniile de separatie la aceeasi inaltime in raport cu fiecare pupila, desi este posibila o asimetrie. Aceste trei cauze sunt generatoare de efecte prismatice, care se pot compensa sau se pot acumula, marind hiperforia naturala a subiectului care simte disconfort la portului ochelarului, fara sa isi dea seama de ce. Astfel, trebuie sa se prevada inaltimea segmentelor lentilelor multifocale, se masoara hiperforia subiectului si se recomanda la fabricarea lentilelor, efecte prismatice, pentru a fi siguri ca toleranta nu va inrautati vederea.

Daca pentru a respecta o asimetrie faciala trebuie sa sa incline montura, trebuie sa se tina seama in cazul trasarii lentilelor astigmate, de faptul ca orientarile sectiunilor principale ale lentilelor, trebuie sa ramana corespunzatoare ochilor.

4 Pupilometre

Sunt aparate pentru masurarea distantei interpupilare. Trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

pozitia sa pe nas sa fie stabila;

observatorul trebuie sa poata vedea clar in acelasi timp reperele aparatului si pupilele
subiectului;

sa permita masurarea intervalului pupilar al subiectului cand poarta ochelari.

a) Pupilometre simple: rigle obisnuite, ochelari de testare, riglete cu locas pentru nas.

Tehnica masurarii cu riglete cu locas

Reperul 0 al riglei corespunde cu axa locasului pentru nas.

Observatorul se aseaza in fata subiectului la 0,4 m. Se aseaza rigleta pe nasul subiectului fara sa se acopere ochii - .5. Observatorul inchide ochiul stang si cere subiectului sa priveasca ochiul sau drept. Se repereaza pozitia ochiului stang din spatele riglei (intervalul stanga). Fara sa se miste, observatorul inchide ochiul drept si cere subiectului sa priveasca ochiul sau stang. Se stabileste pozitia ochiului drept (intervalul dreapta). Aceasta metoda presupune ca observatorul sa inchida succesiv cei doi ochi si sa vada bine reperele de pe rigla si totodata ochiul subiectului

Testarea asimetriilor verticale

Pentru a evidentia asimetriile verticale se poate folosi rigleta astfel: se tine rigleta asezata pe nas in pozitie orizontala cu doua maini, intre degetul mare si aratator. Celelalte trei degete se reazama pe cap. Se aseaza rigleta tangenta la pupila cea mai de jos, in partea ei superioara si se observa pozitia celeilalte pupile. Cu putin antrenament, se poate aprecia un decalaj de 1, 2, 3 mm. Aceasta masuratoare este importanta pentru montarea lentilelor multifocale.

Se poate constata ca persoanele care au un ochi mai sus ca celalalt, au tendinta sa aplece capul lateral pentru a aseza ochii pe aceeasi orizontala.

Masurarea intervalului pupilar in vederea aproape - ametropii simple

Se plaseaza ochiul observatorului in dreptul nasului subiectului la distanta de vedere in ul apropiat. Se cere subiectului sa observe acest ochi (celalalt fiind inchis). Se aseaza rigleta in fata ochilor subiectului, asezand linia de 0 in centrul pupilei din dreapta si se citeste intervalul pupilar total, in dreptul centrului pupilei din stanga. Daca rigleta este in ul lentilelor de ochelari la distanta normala de cornee, se obtine o valoare suficient de precisa. in principiu, distanta cornee - lentila este de 12 mm, dar poate varia functie de proeminenta nasului, lungimea genelor etc. Valoarea intervalului

masurata este valabila daca ul rigletei coincide cu ul lentilelor.

Exista pupilometre concepute special pentru masurarea intervalului pupilar in vederea aproape.

O alta metoda folosita este urmatoarea: se ajusteaza pe capul subiectului o montura de ochelari, in care sunt montate lentile afocale. Ochelarul este asezat la distanta corecta fata de cornee. Se cere subiectului sa fixeze ochiul observatorului asezat in dreptul nasului, la distanta de lucru corespunzatoare. Observatorul priveste pupila subiectului si cu un creion dermatograf sau creion cu fetru, marcheaza pe lentila punctul situat pe linia celor doua pupile (a observatorului si a subiectului).

Metoda este utila pentru reperarea pozitiei segmentelor lentilelor multifocale, cu conditia de a plasa ochiul observatorului la distanta de punere la punct pentru compensarea in vederea aproape.

Pentru ca masurarea in vederea aproape sa fie cat mai corecta, ar fi necesar ca subiectul sa fie pus in conditii de lucru efectiv sau cat mai aproape de aceste conditii.

b) Pupiiometre complexe

pupilometrul cu doua tuburi avand la mijloc o lentila de 6,00 dpt. La un capat fiecare tub are un orificiu prin care se uita observatorul, la celalalt capat este o scara gradata, ce se vede odata cu pupila subiectului.

pupilometrul cu coincidenta;

pupilometrul cu reflex corneean - permite observarea reflexelor corneene ale unui izvor de lumina asezat in aparat si pe care observatorul le percepe ca fiind la infinit sau la distanta finita, dependent de pozitia lentilei din aparat. Aparatul este tinut de observator sau de subiect, rezemat de nasul pacientului. In acelasi timp cu reflexia pe cornee, observatorul vede niste fire verticale care pot fi deplasate pentru a le suprapune imaginile reflectate ale corneei.

Alte aspecte

Foarte des apar dificultati la interpretarea masuratorilor intervalului pupilar, datorita pozitiei incorecte a capului subiectului in timpul masuratorilor.

Probleme de centraj apar la persoanele care au nevoie de corectie optica cu lentile aeriene, dar au afectiuni specifice. Astfel, persoane care au:

anomalii de comportament;

deviatia coloanei vertebrale, artroza cervicala;

asimetrie faciala pronuntata;

exigente profesionale care necesita o vedere nesimetrica in raport cu corpul sau care lucreaza mult monocular, folosind instrumente cu un ocular;

anizometropii;

ametropii mari. Ochelarii find pentru departe, miopii converg mai putin, hipermetropii mai mult;

afacii al caror echilibru binocular este instabil;

anomalii binoculare: heteroforii, cei care vad departe cu un ochi si aproape cu celalalt;

ambliopii monoculare si persoanele care neutralizeaza unul din ochi cu sau fara deviatie strabica aparenta.

Procedura practica

- se observa cu atentie atitudinea subiectului cand priveste departe. Un examen realizat cu ochelarul de testare informeaza mai mult asupra portului capului. Se observa subiectul cand citeste, scrie si cand priveste la observator. Este important ca subiectul sa fie destins, asezat confortabil, necomplexat.

- se masoara intervalele pupilare in vederea departe si aproape, cu instrumente obisnuite. Daca este posibil se fac masuratori cu si fara compensare.

- se verifica intervalul in vedere aproape sau in vedere intermediara.

- se controleaza centrajul lentilelor dupa aproximativ 10 zile de folosire si se modifica daca este necesar, tinand seama de disconfortul resimtit de subiect.

In cazul strabicilor cu deviatie mare, este mai convenabil sa se monteze lentilele fara sa se tina seama de strabism. Centrajul lentilelor este simetric. Daca subiectul s-a obisnuit de mult timp, cu un centraj diferit, nu i se va schimba obisnuinta, caci el a construit adaptarea sa spatiala fata de sistemul lui optic cu care este obisnuit, desi este imperfect. Ochiul strabic daca neutralizeaza vederea centrala ramane eficace in vederea laterala.

In cazul strabismului alternant fara ambliopie, centrajul se face ochi cu ochi.

Cefalometre

Aceste instrumente masoara latimea capului in diferite puncte.

Sunt de doua feluri: cu culisa si de tip compas.

Tipul cu culisa este o varianta de subler cu ciocurile mai lungi si profilate, ca sa se poata masura distanta intre doua puncte. Este precis, dar manipularea oarecum dificila, presiunea pe cap neputand fi controlata usor.

Instrumente pentru masurarea nasului

Nasul nu are forma regulata, astfel ca masuratorile sale sunt aproximative.

Pentru masurarea latimii nasului se ia ca baza linia canturilor. Mai trebuie cunoscute proeminenta, inaltimea, unghiurile de fata, de fuga si unghiul muchiei.

Ochelarii de testare pot fi folositi pentru a determina unele dimensiuni ale nasului (inaltimea si proeminenta nasului) in functie de ul lentilelor.

Pentru masurarea latimii nasului se utilizeaza un instrument cu culisa.

Pentru determinarea unghiurilor de fata se foloseste o rigla cu decupari cu diferite unghiuri. Daca nasul este regulat se pot obtine indicatii destul de precise. De regula, alaturi de aceasta rigla exista si un set de sabloane pentru evaluarea decuparii pentru nas a monturii ochelarului.

Cu ajutorul a doua rigle cu decupari identice, suprapunandu-le si apoi deplasand una fata de cealalta, se poate obtine un sistem care permite determinarea asimetriilor unghiurilor de fata.

Masuratori pentru bratele ochelarului

Patru elemente determina ajustarea bratelor unui ochelar: lungimea, inclinarea, deschiderea, forma pentru ambele parti ale capului.

Lungimea propriu-zisa a bratului este evaluata de la axul balamalei la inceputul curbei pentru ureche. In practica, cand se masoara subiectul, se determina distanta de la fata monturii la punctul de inceput al santului de dupa ureche. Pozitia axului articulatiei in raport cu ul monturii variaza functie de tipul balamalei. Se pot folosi diferite instrumente: riglete, ochelari de testare cu brate de lungime variabila, instrumente speciale.

inclinarea bratului este definita ca unghiul pe care il face acesta cand este deschis, cu normala la ul monturii. inclinarea depinde de inaltimea urechii, de pozitia balamalei, de morfologia capului, de utilizarea ochelarului (ochelarul pentru aproape este mai inclinat ca cel pentru departe). Ochelarii de testare care au bratele mobile pot ajuta la determinarea unghiului.

Deschiderea bratului se defineste fie prin unghiul pe care il face cu ul monturii si care depinde de intervalele sfenoidale, temporale si auriculare, fie prin distanta intre balamalele bratelor (mm).

Metode fotografice

Aceste metode au avantajul realizarii unui document care poate fi studiat, masurat, pastrat.

Una din metode se bazeaza pe folosirea unui aparat obisnuit, cu vizor reflex, cu obiectiv cu f = 400 mm, cu film de 35 mm. Fotografierea se face de la 6 m. Capul subiectului este fixat pe un suport. El poarta montura de ochelari ajustata, in care se monteaza lentilele. Procedeul este foarte costisitor.

O alta metoda utilizeaza un aparat ce face fotografii pe cliseu polaroid ale unei parti a fetei, in care sunt ochii si montura de ochelari ajustata, cand subiectul priveste departe si aproape. Dezavantajele metodei constau in: capul subiectului este fixat intr-o pozitie fortata, cliseul nu cuprinde totalitatea monturii, cost ridicat.

Aparatul de tip adaptometru permite determinarea punctelor de centraj pe montura preajustata pentru montarea lentilelor si controlul ochelarului definitiv, masurarea distantei ochi-lentila, inclinarea monturii si diametrul lentilei semifabricat necesara, dimensiunile pupilei, irisului si deschiderii palpebrale.

Conformatoarele sunt alte dispozitive ce masoara diferiti parametri specifici capului. Exista o gama variata de metode si instrumente pentru masurarea inaltimii si descentrarii lentilelor multifocale.