Obturatia de canal cu conuri de argint (nedeformabile) a fost initiata de Jasper (1930) ca necesitate de a se depasi inconvenientele intalnite dupa aproape un secol de utilizare a gutapercii in acest scop:
- timpul indelungat necesar pentru largirea corespunzatoare a canalelor,
I- dificultatea obturarii canalelor inguste; - dificultatea obturarii canelelor curbe; - obturatiile de canal deseori incomplete. Premiza tehnicii obturatiel de canal cu conuri calibrate nedeformabile a constituit-o evolutia clinica si radiologica favorabila in multe cazuri de tratamente endodontice unde s-a produs accidental fracturarea pe canal a instrumentarului utilizat pentru tratamentul biomecanic, cu conditia de a se fi efectuat o largire minima (cate numere de ace) iar parodontiul apical sa fi fost sanatos.
Varianta de pionierat a obturatiei de canal cu conuri calibrate nedeformabile a constituit-o fracturarea intentionata a instrumentarului in canal dupa prealabila introducere a unui ciment de sigilare. Indicatii:
- canalele curbe si inguste. Timpii operatori:
- largirea canalului cu ace Kerr (pila sau burghiu) sau Hedstrom pana la nr. 20-25;
- crestarea mandrinului celui mai gros ac utilizat in largirea canalului la o distanta de rf ce mai lunga decat lungimea de lucru a canalului;

- prepararea cimentului de sigilare;

- depunerea cimentului in imediata vecinatate a constrictiei apicale, printr-o cantitate minima, transportata in canal pe rful unui ac Kerr tip burghiu cu un numar mai mic decat cel care fi cimentat in canal;
- coafarea peretilor canalului, mai ales in portiunea apicala printr-o miscare de rotatie a acului Kerr in sens invers acelor de ceasornic;
- introducerea pe canal pana la nivelul constrictiei apicale a acului cu mandrinul crestat;
- rasucirea acului pentru fracturarea sa intentionata in canal. Dezantaje:
- coroziunea acului;
- cimentul de sigilare se acumuleaza in santurile dintre spiralele acelor de canal in loc sa patrunda in neregularitatile spatiului endodontic.