Din partea mea, ar putea, incepe odata. Burta mea este enorma, iar eu ma misc tot mai greu, ca o locomotiva. Vremea este fierbinte. Toti se amuza, la strand sau la gradini de vara beau bere, numai eu stau in casa, cu gandul la plimbari insorite. Ar fi timpul ca tu sa i pe lume. Dar tu nici nu te gandesti inca. Tot la doua zile merg la laborator, la control (albumina din urina) finali-zandu-se cu CTG-ul (aparatul care arata contractiile uterine dureroase). Abia simti cordonul aparatului in jurul burtii si te si retragi intr-un colt. Rezultatele sunt doar partiale
(incomplete) - acest lucru o nelinisteste pe d-na doctor. Cu 5 zile inainte de termenul calculat, voi primi de la ea biletul de internare in spital. Pe formular scrie cam asa : "Suspecta de gestoza -EPH". Nu sunt foarte nelinistita, merg acasa si imi pregatesc sacosa pentru spital. Spre seara, tatal tau ma duce la spital, unde aproape toti ne asteapta agitati. Unde intarziem atata, a dat alarma medicul meu. Aparatul din spital care masoara intensitatea contractiilor uterine dureroase, este mult mai sensibil si inregistreaza clar bataile cordului fetal. Moasele sunt calme, noi de asemenea. Timp de 3 zile raman in spital, apoi mi se permite sa ma intorc acasa - de ziua mea. Termenul fixat pentru nasterea ta a expirat - nu s-a intamplat nimic. Mai primesc o internare in spital.

De data aceasta se incearca declansarea nasterii in mod artificial. Lor le este frica sa nu-ti fie rau dintr-o data. Prima incercare s-a facut cu un supozitor; putinele dureri pe care le am, dispar numaidecat. La 2 zile mai tarziu se produce urmatoarea incercare - de aceasta data cu perfuzie. Acelasi joc ca inainte - durerile nu sunt stimulate, ci stopate. La sfarsitul saptamanii pot merge pentru o zi acasa; ma rog sa fie pentru ultima oara. incerc sa-mi provoc durerile cu plimbari lungi. Seara la spital, moasele ma privesc pline de speranta. "Poate se va intampla la noapte, n-ar fi rau". Luni dimineata, din nou acelasi joc - putina perfuzie si durerile cedeaza din nou. Tatal tau si cu mine suntem foarte agitati, nervosi chiar-probabil ca si tu esti la fel.
Putin inainte de amiaza, ginecologul meu ne in sala de nastere. Ma consulta foarte atent, ma palpeaza si ma asculta, ii sopteste ceva moasei - se pun de acord. "Ar trebui sa facem o cezariana", incepe ea sovaitoare "Nu va fie teama, copilul este bine-inca este bine. Si trebuie sa ramana in starea asta. insa aceasta stare poate sa se inrautateasca destul de repede. Vrem sa depasim acest risc." Ochii imi inotau in lacrimi, RISC - de acest cuvant ma tem de 9 luni. Pret de o secunda sunt si eu sovaielnica: "Da, faceti-mi cezariana". Ce s-a mai intamplat apoi, nu prea mai stiu. Tot ce se leaga de aceasta operatie, imi produce teama si agitatie.

Timpul mai are rabdare, mi se explica cu calm ca toate pregatirile pentru operatie, (care au loc in timpul anesteziei), in cazul unei cezariene, trebuie sa fie facute cat sunt inca constienta. Timpul medicului este dramuit, lui nu-i raman decat 40 de minute din momentul in care isi face efectul anestezia si pana cand ne copilul pe lume (pentru ca sa nu ajunga la copil anestezicul). M-au asezat pe o masa de operatie, rece ca gheata, mi-au fixat picioarele si mi-au dezinfectat burta. Tremuram toata si ma scuzam fara incetare. Anestezista mi-a administrat un sedativ al carui efect a fost doar inchiderea sub pleopele grele a unei realitati de care ma temeam. Sa auzi doar pregatirile si sa nu le , iti este si mai frica. Apoi aud un "gata" si se face intuneric. M-am trezit dupa aproape doua ore - au survenit complicatii, nu la tine ci la mine. Se afla pe uter un vas varicos care trebuie inlaturat de urgenta pentru a te aduce pe tine pe lume. Abia apoi se trece la oprirea hemoragiei. Neincrezatoare si putin emotionata, ma uit la tine, fiinta minuscula din patutul de langa mine. Acesta trebuie sa fie fiul meu, m-am gandit eu, atat de dragalas si atat de perfect? Am simtit in acel moment o fericire nesfarsita si o emotie pentru care aproape ca nu ga-sesc cunte, infricosata, vreau sa te ating-cat de fina iti este pielea! 3*" Apoi, tatal tau te asaza in pat langa mine, iar mie mi-e teama sa nu-ti fac vreun rau, sa nu cumva sa te doara ceva si ma simt anchilozata, de parca as avea mii de ace in maini. Maine puisor, maine sigur ca ne va fi amandorura mai bine, ma gandesc, si am si adormit. Primele zile dupa cezariana sunt groaznice. Stai inca sub perfuzii, si totusi, trebuie sa te ridici. Abia dupa 3 zile, daca totul merge normal, voi putea sa ma ocup mai indeaproape de tine. il oblig pe tatal tau sa-mi povesteasca cum ti-ai petrecut prima ora din ata cu el. Nu, nu sunt deloc trista. Nici nu am sentimentul ca daca nasti "normal" ai fi si o mama excelenta.

Eu, in orice caz, in forul meu interior sunt multumita ca exista aceasta posibilitate, pentru ca datorita ei, am putut inlatura eventualele riscuri. in ochii mei, si tatal tau a avut astfel un prilegiu extraordinar, cel de a te conduce primul in ata-si a facut-o fantastic. Noi putem sa-ti dam dragostea si caldura de care ai atata nevoie, cand iei sticla in locul sanului. Startul tau intarziat in ata nu era uit, insa acum ai capul tau, mintea ta. Si s-o spunem altfel: un copil nemaipomenit, special, cum esti tu, isi cauta un drum special in aceasta lume.