eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Microbilologie

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » GHID MEDICAL » microbilologie

Izolarea bacteriilor in vivo - diagnosticul bacteriologic

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire


Advertisements


IZOLAREA BACTERIILOR IN VIVO

Izolarea bacteriilor in vivo se realizeaza prin inocularea la animale sensibile a produselor patologice (exemple: pneumococul sau Klebsiella pe soarece, bacilul tuberculozei pe cobai, etc.).

Produsul patologic se inoculeaza ca atare sau suspensionat in solutie cloruro-sodica izotona, utilizand seringi si ace sterile.

Calea de inoculare este diferita in functie de afinitatile pentru tesut ale germenului: calea subcutanata pentru produsele cu flora de asociatie care ramane cantonata la poarta de intrare; calea intraperitoneala utilizata pentru produsele patologice monomicrobiene; calea intravenoasa; instilare pe mucoasa nazala, calea conjunctivala, per os, intramuscular, intracerebral etc.

Daca operatiunea de inoculare a animalului nu este urmata de leziuni, animalul ramanand sanatos, se pot efectua o suita de pasaje oarbe pe animale in scopul exacerbarii virulentei germenului.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN INFECTIILE CU STAFILOCOC

Stafilococii sunt germeni ubicvitari, raspanditi in natura (in apa, aer, sol), prezenti pe pielea si mucoasele organismului uman. Stafilococii, in special S. aureus si S. epidermidis, fac parte din flora normala a unor indivizi (“purtatori asimptomatici”), ca germeni saprofiti, localizarea predilecta fiind fosele nazale. Ei se pot afla la originea unor procese infectioase, fie prin auto-infectie, fie prin transmitere la alti indivizi.


Aproximativ 20-75% dintre indivizi sunt purtatori de S. aureus, fapt deosebit de important in urmarirea si aparitia infectiilor nosocomiale. Se apreciaza ca peste 80% din personalul medico-sanitar este purtator de S. aureus. Transmiterea este in special interumana directa (contact direct, maini murdare) sau indirecta, prin alimente sau din mediul exterior.

Infectiile umane stafilococice sunt foarte variate. La nivelul pielii si mucoaselor pot genera impetigo, furuncule, foliculite, sindromul “pielii oparite” sau boala Ritter von Rittershain prin secretie de exfoliatine; la nivel visceral pot fi implicati in producerea de osteomielite, endocardite, septicemii, infectii urinare, toxiinfectii alimentare, enterocolite acute si temutul sindrom al socului toxic TSST-l (Toxic Shock Syndrome Toxin 1), consecinta unei vaginite cu S. aureus secretor de exotoxina 1 la femeile folosind tampoane intravaginale.

Diagnosticul de laborator in infectiile stafilococice este bacteriologic: se urmareste insamantarea si identificarea germenilor, precum si testarea sensibilitatii la antibiotice in vederea instituirii unei conduite terapeutice adecvate.

1. RECOLTAREA PRODUSELOR PATOLOGICE

            Recoltarea trebuie facuta inaintea administrarii de antibiotice si cu respectarea riguroasa a regulilor de antisepsie, atat in ceea ce priveste hemocultura, LCR, lichidul articular, urina, dar si in cazul secretiilor purulente, aspiratul bronsic, exudatele faringiene si nazale. Cel mai mare risc este reprezentat de contaminarea accidentala a prelevatelor cu tulpini de S. aureus si S. epidermidis prezenti la nivelul pielii.

In cazul toxiinfectiilor alimentare se vor recolta materii fecale, lichid de varsatura, resturi din alimentul ingerat. In situatiile cand sunt incriminate epidemiile hidrice se recolteaza probe de apa din retaua de aductiune sau din piscine.

In mediul spitalicesc se recolteaza probe de pe suprafete si din aer conform normelor antiepidemice in vigoare si in colaborare cu medicul epidemiolog.

Pentru depistarea purtatorilor nazofaringieni de stafilococ patogen se recolteaza exudatul faringian si nazal.

Transportul probelor recoltate se face cat mai repede la laborator folosind mediile de transport gelozate sau recipiente sterile corespunzatoare (urocultoare, coprocultoare, tampoane pentru exudat faringian sau nazal etc.).

2. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC

2.1. Examenul direct:

Se efectueaza direct din produsele patologice, prin doua tipuri de preparate:

- intre lama si lamela: pentru aprecierea mobilitatii germenului, a prezentei sau absentei capsulei bacteriene;

- pe frotiuri fixate si colorate: Gram, albastru de metilen si May-Grunwald Giemsa.

Frotiurile efectuate direct din produsele patologice, colorate Gram, evidentiaza coci Gram pozitivi sferici, asezati in gramezi (in ciorchine de strugure), nesporulati, uneori incapsulati, care, in cazul produselor normal contaminate, pot fi insotiti de alti coci sau bacili (flora de asociatie), polimorfonucleare (PMN) si celule epiteliale, intregi sau detritusuri (urile 1 si 2).

Examenul direct intre lama si lamela evidentiaza germeni imobili.

Coloratiile cu albastru de metilen si May-Grunwald Giemsa evidentiaza aspectul citologic si relatia dintre fagocite si germeni.

ura 1: Frotiu colorat Gram dintr-un abces: Stafilococi. Dupa: A Colour Atlas of Microbiology, R.J. Olds 1975, 1986

 

ura 2: Frotiu colorat Gram din sputa unui pacient cu pneumonie stafilococica.

Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

 

2.2. Izolare in vitro

Se insamanteaza produsele pe medii de cultura simple (bulion glucozat, geloza simpla), stafilococii fiind germeni putin exigenti din punct de vedere metabolic, ca si pe geloza cu 5% sange defibrinat de berbec (geloza sange). De asemenea, se pot folosi mediile de cultura hiperclorurate, lichide si solide, care contin NaCl in concentratie de 7,5 g%, deoarece permit dezvoltarea preferentiala a stafilococului inhiband flora de asociatie (pentru produsele patologice polimicrobiene sau alimente). Mediul hiperclorurat lichid Chapman este un mediu de imbogatire pentru stafilococ. Dupa insamantarea produsului pe acest mediu si incubare 48 de ore la 37°C se fac treceri pe mediul hiperclorurat solid Chapman, care evidentiaza fermentarea manitei, caracter de patogenitate al stafilococului.

            Stafilococii sunt aerobi, facultativ anaerobi, iar incubarea mediilor se face la 37°C fara precautii deosebite.

2.3. Identificare

De departe, cea mai importanta specie incriminata in patologia umana este cea a S. aureus, dar, in cazul izolatelor repetate ce provin din hemoculturi, LCR, lichid intraarticular, seroase, in cazul purtatorilor de valve cardiace, imunodeprimati, sunt de aceeasi gravitate si identificarea altor specii de stafilococi, de ex. S. epidermidis, S. schleiferi, S. lugdunensis, S. warneri sau S. haemolyticus.

In acest context, utilizarea termenului de “stafilococ patogen”, “stafilococ auriu hemolitic” in editarea buletinelor de analiza trebuie proscris, tinand cont de semnificatia clinico-epidemiologica, dar si datorita faptului, unanim acceptat astazi, ca specificitatea unor caractere precum hemoliza, pigmentogeneza sau fermentarea manitei este inconstanta si nu numai apanajul definitoriu al tulpinilor de S. aureus.

            De aceea stabilirea diagnosticului bacteriologic de certitudine in infectiile stafilococice trebuie sa reprezinte, in final, rezultatul colaborarii dintre medicul clinician si medicul microbiolog.

2.3.1. Caractere de cultura

§         Pe mediile lichide

Stafilococii tulbura uniform mediul cu depozit moderat la fundul tubului de cultura.

§         Pe mediile solide

Pe mediile cu geloza determina aparitia de colonii de tip S (“smooth” - neted), opace, convexe, de aspect cremos, cu diametrul de 2-3 mm, dar putand atinge si dimensiuni de 7 mm in cazul unei incubari prelungite, de la 48 la 72 de ore. Marginile coloniilor  sunt regulate, suprafata lucioasa. Tulpinile de stafilococi cu alterari ale peretelui celular provenind din probe ce contin substante antimicrobiene pot da colonii de tip G (“glossy”- lucios), pitice, sau de tip G-R (“rough”- rugos), mici, cu margini imperfecte, granulate. Pe mediu lichid acest tip de germeni nu tulbura mediul, depunandu-se doar la baza tubului sub forma unui mic depozit granular.

In cazul stafilococilor cu capsula polizaharidica (“slime”) acestia dezvolta colonii de tip M, mucoase, in special in cazul culturilor efectuate direct din prelevate.

Coloniile sunt pigmentate diferit (alb, aureu, citrin). Clasic, coloniile de S. aureus sunt descrise ca producand un pigment de culoare galben-auriu (oranj), ca o caracteristica relativ constanta, dar acesta productie este descrisa si la alte specii cum ar fi S. saprophyticus, S. hominis, S. haemolyticus si de aceea are o valoare mai mult orientativa. Pigmentogeneza se intensifica dupa 1-2 zile la temperatura camerei. Mediile cu suplimente nutritive (ou, ser, lapte etc.), cum ar fi, de exemplu, geloza P cu lapte, favorizeaza pigmentogeneza. Mai sunt descrise si colonii de S. aureus de culoare galben citrin, portocalii sau albe (urile 3, 4 si 5).

Pe mediul cu telurit Baird-Parker coloniile de S. aureus au diametrul de 1-l,5 mm, sunt convexe, negre stralucitoare cu bordura ingusta, alba si halou clar cu diametrul de 2-5 mm.

Pe geloza cu 5% sange defibrinat de berbec (geloza sange) tulpinile de S. aureus, dar si S. haemolyticus, produc o zona de hemoliza completa, clara, neta, de tip alfa (se datoreaza eliberarii hemolizinei alfa). Mai pot determina si o hemoliza incompleta, nebuloasa dupa 24 de ore de termostatare, dar dupa depunerea la frigider a placii cu mediu se accentueaza (hemoliza de tip “cald-rece”), datorata hemolizinei beta.

2.3.2. Caractere morfologice

Examenul microscopic al frotiurilor efectuate din culturile crescute in medii lichide sau pe mediile solide si colorate Gram evidentiaza coci Gram pozitivi sferici, asezati in gramezi neregulate, necapsulati, nesporulati (urile 6 si 7).

            Pe preparatul nativ intre lama si lamela se observa lipsa mobilitatii.

ura 3: Stafilococi albi - geloza sange (sursa: http://www. microbes_med.sc.edu 85)



ura 4: Stafilococi aurei - geloza sange (sursa: http://www. microbes_med.sc.edu 85)

 

ura 5: Stafilococi aurei - geloza sange (sursa: http://www. microbes_med.sc.edu 85)

 

ura 6: Frotiu colorat Gram din cultura - Stafilococi. Dupa: A Colour Atlas of Microbiology, R.J. Olds 1975, 1986

 

ura 7: Frotiu colorat Gram din cultura - Stafilococi. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology  Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979.

 

2.3.3. Caractere metabolice

         Fermentarea hidratilor de carbon

Stafilococii au un metabolism oxidativ fermentativ, spre deosebire de micrococi. Ei fermenteaza hidratii de carbon, precum: glucoza, lactoza, maltoza, zaharoza, acidificand mediul.

Stafilococii tolereaza medii cu concentratie crescuta de NaCl (7,5 g%), iar 94% dintre tulpinile de S. aureus, spre deosebire de majoritatea celorlalte specii de stafilococi fermenteaza manita cu productie de acid. Aceste proprietati sunt exploatate de mediul Chapman, care contine 7,5 g% NaCl (ceea ce face mediul selectiv pentru genul Staphylococcus) si manita care este fermentata de catre S. aureus. Acidifierea mediului se traduce prin virajul culorii indicatorului de pH (rosu metil) in galben.(ura 8).

         Testul catalazei

Stafilococii ca si micrococii, spre deosebire de streptococci, poseda o catalaza capabila sa transforme peroxidul de hidrogen in oxigen si apa. Testul se efectueaza pe o lama de sticla port-obiect (prin descarcarea unei colonii dintr-o cultura de stafilococi intr-o picatura de peroxid de hidrogen) sau in tub. Degajarea unor bule de gaz traduce prezenta catalazei. Se prefera recoltarea coloniilor de pe mediul nutritiv gelozat, evitand geloza sange, deoarece pot apare reactii fals positive, in cazul existentei streptococilor, prin antrenarea de hematii din mediu (ura 9).

ura 8: Testul fermentarii manitei pe mediul Chapman: negativ (rosu) la stanga si pozitiv (viraj in galben) la dreapta (sursa: http://www. microbes_med.sc.edu 85)


         Testul oxidazei

            Stafilococii sunt oxidazo-negativi, spre deosebire de micrococi care sunt oxidazo-pozitivi. In practica se folosesc fie benzi de hartie, fie discuri de oxidaza. Descarcarea unei colonii bacteriene poate duce la aparitia unei reactii colorate in violet in primele 30 de secunde pentru germenii oxidazo-pozitivi (micrococii), sau lipsa unei reactii de culoare in cazul tulpinilor oxidazo-negative (stafilococii, streptococii). O reactie de culoare ce apare intr-un interval de timp mai mare de 30 secunde se va interpreta ca reactie fals pozitiva!

         Determinarea sensibilitatii la novobiocina

Stafilococii “coagulazo-negativi”, initial considerati germeni comensali, sunt astazi recunoscuti ca bacterii potential patogene, responsabili de infectii nozocomiale, in special in serviciile de reanimare, la purtatorii de catetere sau de proteze. Cei mai des intalniti sunt S. epidermidis, S. haemolyticus, S. lugdunensis (considerat ca fiind cel mai patogen), S. schleiferi, S. saprophyticus, S. hominis.

Determinarea sensibilitatii la novobiocina a diferitelor specii de stafilococi izolati la om, a permis sa se individualizeze 2 categorii: stafilococii sensibili la novobiocina, aici fiind cuprins si S. aureus, dar si 9 specii de stafilococi “coagulazo-negativi” si stafilococii rezistenti la novobiocina, cuprinzand numai 3 specii de stafilococi “coagulazo-negativi” (tabelul I).

Sensibili la Novobiocina

S.aureus

S. auricularis

S. capitis subsp. capitis

S. capitis susp. ureolyticus

S. caprae (*)

S. epidermidis

S. haemolyticus



S. hominis



S. intermedius

S. lugdunensis

S. schleiferi subsp. coagulans (*)

S. schleiferi subsp. schleiferi

S. simulans

S. warneri

Rezistenti la Novobiocina

S. cohnii

S. saprophyticus

S. xylosus

(*) = caz unic de tulpina izolata la om

Tabelul I: Clasificarea stafilococilor de origine umana dupa sensibilitatea la Novobiocina (dupa F. Vandenesch ., M. Bes, J.Etienne - Staphylococcus. In: Manuel de Bacteriologie clinique, Ed. Elsevier, 1995)

Testul se realizeaza studiind cresterea bacteriana in jurul unui disc de novobiocina (5 mg/disc). Tulpinile sunt considerate rezistente daca diametrul zonei de inhibitie este mai mic de 12 mm in cazul tulpinilor insamantate pe mediu gelozat aditionat cu 5% sange de berbec, sau mai mic de 16 mm in cazul tulpinilor insamantate pe mediu gelozat tip Mueller Hinton (ura 10).

         Stabilirea profilului biochimic (biochemotipia)

Biochemotipia conta in stabilirea profilului biochimic (reactiile specifice in prezenta anumitor substraturi) al fiecarei tulpini izolate, prin utilizarea galeriilor biochimice standardizate si miniaturizate.

Au la baza utilizarea unui numar variabil de teste biochimice (acidifierea diferitilor hidrati de carbon si producerea de reactii specifice in prezenta unor substraturi ca: ureaza, nitraza, fosfataza, ornitildecarboxilaza etc.). Rezultatele se bazeaza pe citirea vizuala sau automata a reactiilor de culoare aparute dupa inocularea galeriilor cu o suspensie din tulpina de testat si termostatate timp de 18-24 ore la 37 oC.

ura 10: Aspectul testului la Novobiocina pentru o tulpina pozitiva (stanga) si o tulpina negativa (dreapta) (sursa: http://www. microbes_med.sc.edu 85)

Extrem de folosite la nivel mondial in cadrul laboratoarelor de analize medicale, dar si al laboratoarelor de cercetare, aceste galerii biochimice standardizate si miniaturizate incep sa-si faca loc si in practica obisnuita a laboratoarelor de bacteriologie din Romania.

Fiabilitatea rezultatelor, scurtarea timpului de investigatie, gradul mult mai redus de eroare fata de tehnicile clasice (cu conditia respectarii acuratetei tehnicii preconizata de producator), acceptarea internationala a datelor astfel obtinute sunt tot atatea argumente care pledeaza pentru utilizare lor pe scara larga in cadrul identificarilor bacteriologice de rutina in vederea stabilirii unui diagnostic microbiologic corect.

Studiile multicentrice internationale realizate in ultimii ani au demonstrat buna reproductibilitate a acestor sisteme, ele permitand identificarea corecta in mai mult de 95,5% din cazuri pentru majoritatea speciilor bacteriene cunoscute.

Dintre galeriile de identificarea speciilor de stafilococi amintim :

o       galeriile API STAPH (bioMerieux): folosesc 19 teste de identificare - 19 specii de stafilococi identificate; citire vizuala si automata.

o       ID 32 STAPH (bioMerieux): folosesc 26 de teste de identificare - 24 specii identificate; citire vizuala si automata.

o       galeriile ATB 32 STAPH (France Api System): folosesc 26 de teste de identificare - identificarea inclusiv si a speciilor nou descrise in ultimul deceniu; citire vizuala si automata.

o       Micro Scan Pos Combo (Baxter Diagnostic) si Rapid Pos Combo (Baxter Diagnostic) - au si avantajul deteminarii sensibilitatii la antibiotice; citire automata.

2.3.4. Caractere de patogenitate

            Se evidentiaza prin teste de patogenitate in vitro si in vivo.

Teste de patogenitate in vitro

         Testul pigmentogenezei: stafilococii citrini sunt nepatogeni, cei albi sunt 20% patogeni si 80% nepatogeni, cei aurei sunt 80-90% patogeni si 10-20% nepatogeni.

         Testul hemolizei: stafilococii hemolitici sunt patogeni (hemoliza de tip “cald-rece” datorata hemolizinei beta).

         Testul fermentarii manitei: pe mediul hiperclorurat solid Chapman (NaCl, manita, rosu fenol ca indicator) (ura 8).



         Testul coagulazei (coagulaza: enzima legata de virulenta-patogenitatea germenului, cu rol antifagocitar).

Identificarea coagulazei libere

Prezenta coagulazei libere este un element major pe baza caruia se poate afirma caracterul patogen al unei tulpini de stafilococ.

Este considerat, inca, testul principal de identificare a S. aureus, dar si o serie de alte specii de stafilococi, precum S. delphini, S. intermedius, S. schleiferi subsp. coagulans, S. hyicus produc coagulaza. Aceste tulpini sunt, insa, in mod cu totul exceptional izolate la om.

Desi testul permite identificarea a 99% dintre tulpinile de S. aureus, s-au descris tulpini de S. aureus care nu produc coagulaza libera ca urmare a unui deficit transcriptional sau post-transcriptional al genei coagulazei: identificarea speciei, in acest caz, se realizeaza prin coroborarea rezultatelor altor teste.

Tehnica

-          Se efectueaza in tuburi de hemoliza, punand in contact 0,5 ml plasma liofilizata de iepure si resuspendata extemporaneu in apa distilata cu 0,5 ml din cultura in bulion (ex. apa peptonata, bulion cord-creier, bulion Tripcase-soia) a tulpinii de testat, incubata in prealabil timp de 18-24 de ore la 37oC.

-          Se agita amestecul astfel realizat punandu-se la etuva sau la bain-marie la 37oC.

-          Se citeste reactia prin inclinarea usoara a tubului, la: 30 minute, 1 ora, 3 ore, 4 ore. Aparitia unui cheag de fibrina complet semnifica o reactie pozitiva. Dupa citirea cheagului la 4 ore, cultura se lasa in continuare la termostat la 37oC timp de 18 ore. Aparitia unui cheag incomplet in acest interval de timp defineste tot o reactie pozitiva. Reactia negativa se traduce prin lipsa aparitiei fenomenului de coagulare al plasmei in conditiile de mai sus (ura 11).

ura 11: Testul coagularii plasmei in tuburi (sursa: http://www. microbes_med.sc.edu 85)

 

Identificarea coagulazei legate, sau evidentierea factorului de afinitate pentru fibrinogen sau clumping factorul (Clumping factor test)

Factorul de afinitate pentru fibrinogen, un receptor proteic pentru un fragment al fibrinogenului prezent la nivelul peretelui bacterian al S. aureus, permite constituirea unui agregat bacterian in prezenta fibrinogenului in solutie. In vivo el determina aderarea germenilor de micro-cheagurile prezente la nivelul breselor vasculare si de materialele straine (ex. valve cardiace).

In interpretarea rezultatelor se va tine cont de faptul ca, un procent cuprins intre 1 si 10% dintre tulpinile de S. aureus, in special cele rezistente la meticilina, nu produc factorul de afinitate pentru fibrinogen; pe de alta parte, si alte specii de stafilococi, cum ar fi: S. schleiferi subsp. Schleiferi, S. lugdunensis si S. intermedius pot da rezultate positive.

Tehnica

Metoda clasica, dar care la ora actuala este in mare parte abandonata, consta in determinarea aglutinarii pe lama a stafilococilor, proveniti dintr-o cultura de 24 de ore la 37oC pe geloza inclinata, in prezenta unei picaturi de plasma umana diluata 1/5.

Metode moderne

Lipsa standardizarii, riscul bio-contaminarii personalului de laborator si posibilitatea reactiilor neconcludente sub influenta diferitilor factori individuali in cazul metodei clasice sus-amintite a facut ca, la ora actuala, sa fie comercializate si puse la dispozitia laboratoarelor suspensii standardizate de hematii de berbec sensibilizate cu fibrinogen uman purificat (ex. Staphyslide Test, Bio Merieux, Franta; Staphyloslide - BBL, USA etc).

Ca tehnica, in paralel cu un martor negativ de control, se pune in contact o picatura de reactiv anti-stafilococic si o colonie de talie mijlocie din tulpina de testat recoltata cu ansa de pe suprafata mediului de cultura gelozat.

Timp de 10-l5 secunde se imprima lamei o usoara miscare de rotatie.

O reactie pozitiva se traduce prin aparitia unei aglutinari sub forma de grunji. Reactia este neinterpretabila daca reactivul de control prezinta aglutinare. O reactie negativa, deci lipsa factorului de afinitate pentru fibrinogen, este evidentiata prin absenta aglutinarii (ura 12).

ura 12: Identificarea coagulazei legate (evidentierea factorului de afinitate pentru fibrinogen) (sursa: http: //www.2 ac-lyon.fr/enseigne/biotech/microbio/tests_microbiologie 2.htm)

         Testul fibrinolizinei. Se efectueaza pe un mediu alcatuit din 7 parti geloza si o parte plasma oxalatata care se adauga la geloza topita si racita la 50°C. Dupa insamantarea tulpinii izolate si incubarea la 37°C se observa o zona clara in jurul coloniilor prin topirea de catre fibrinolizina.

Teste de patogenitate in vivo

Exista tehnici prin care se testeaza patogenitatea stafilococilor pe animale de laborator (iepure, pisoi) care, insa, astazi, nu mai sunt de actualitate:

- testul dermonecrotic (inoculare intradermica) si testul letal (inoculare intravenoasa) la iepure;

- testul Dolman: inoculare intraperitoneala la pisoi de 3-6 saptamani, a filtratului de cultura fiert 30 de minute la 100°C (evidentiaza enterotoxina ce este produsa de anumite tipuri de stafilococi capabile sa produca toxiinfectii alimentare).

Mai nou detectarea toxinogenezei stafilococilor este apanajul laboratoarelor de specialitate (Institutul Ion Cantacuzino - Bucuresti, laboratoare de igiena si supraveghere antiepidemica etc.). Se utilizeaza truse standardizate comercializate de diferite firme pentru evidentierea productiei de enterotoxine stafilococice (Oxoid, Ridascreen Germany etc.). Medodele utilizate au la baza fie tehnica ELISA, fie reactii cromogenice, fie reactii de aglutinare pasiva inversata (reversed passive latex agglutination - RPLA).

2.3.5. Sensibilitatea la bacteriofagii litici (lizotipia)

Lizotipia consta in determinarea sensibilitatii unei tulpini bacteriene la actiunea litica a unor bacteriofagi. Este metoda cea mai utilizata in epidemiile cu S. aureus. Setul de baza de bacteriofagi folositi si metodologia de lucru sunt standardizate si revizuite periodic sub controlul Comitetului International pentru Lizotipia Stafilococilor cu sediul la Colindale (Anglia) inca din 1950. In 1998 acest comitet a stabilit setul de baza international al bacteriofagilor utilizati pentru tiparea S. aureus de provenienta umana, la recomandarea Subcomitetului OMS pentru Lizotipia Stafilococului. Utilizarea acestor seturi standardizate de bacteriofagi permite exprimarea unitara la scara internationala a diferitelor lizotipuri. care definesc urmatoarele grupe litice :

§         Grupul I (29/52//52A/79/80); Grupul II (3A/3C/55/71);

§         Grupul III (6/42E/47/53/75/77/83A/84/85); Grupul V (94/96);

§         Grupul  Miscellaneous (81/95); Grupul experimental (88,89,90,HK2, D11);

§         Grupul aditional (69,73,78,42B, 47C,52B).

Prima citire a actiunii fiecarui fag, tradusa prin prezenta sau absenta plajelor de liza, se face dupa 24 de ore de incubare la 30oC, iar a doua citire dupa mentinerea placilor timp de 24 de ore la temperatura camerei (laboratorului).

Rezultatul actiunii fiecarui fag se traduce prin prezenta sau absenta plajelor de liza.

Pe epidemiologic se considera ca doua tulpini sunt diferite daca ele variaza prin cel putin doua atacuri fagice puternice (lize confluente).

Tulpinile de stafilococ de origine umana fac parte in majoritatea lor din grupurile fagice I si III. Exista de asemenea si multe atacuri mixte.

Tulpinile de grup fagic II au tropism accentuat pentru tesutul dermic, iar cele enterotoxigene din grupurile III si IV.

Tulpinile de SARM sunt cel mai frecvent de grup fagic III sau nelizotipabile.

2.4. Antibiograma

Antibiograma (antibiotipia) reprezinta stabilirea caracterelor de sensibilitate ale tulpinii bacteriene la actiunea diferitelor antibiotice si substante dezinfectante uzuale.

Spectrul de sensibilitate la antibiotice ofera informatii pretioase asupra circulatiei unei tulpini pe arii restranse, dar si exprimarea unor caractere cu specificitate regionala sau chiar de tara.

Este obligatorie dupa identificarea unei tulpini recunoscute ca avand un potential patogen declarat sau care poate deveni patogena in anumite situatii clinico-epidemiologice, in vederea instituirii unei terapii adecvate.




Alte materiale medicale despre: Microbilologie



In cele ce urmeaza vor fi prezentate numai tehnicile care utilizeaza antigenii (alergenii) in "starea lor obisnuita", adica testele cutanate si testel [...]
Acest sindrom de hipen-eaetivitate bronsica, observat la persoane cu o predispozitie constitutionala particulara, pune adesea probleme di-ficiile de d [...]
Dispneea reprezinta simptomul major, dar nu patogonomonic, al insuficientei respiratorii. Ea exprima, in primul rind, dar nu obligatoriu, o su fer [...]


Copyright © 2010 - 2019 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre microbilologie

    Advertisements


    Alte sectiuni
    Frumusete
    Termeni medicali
    Sanatatea copilului
    Igiena
    Geriatrie
    Sarcina
    Nasterea
    Venirea pe lume a copilului
    Mama dupa nastere
    Sanatatea femenii
    Dermatologie
    Homeopatie
    Reflexoterapie
    Adolescenta
    Kinetoterapie
    Ginecologie
    Obstetrica
    Psihiatrie
    Medicina generala
    Oftalmologie
    Oto-rino-laringologie
    Ortopedie
    Anestezia
    Masajul
    Sanatatea barbatului
    Urgente si primul ajutor
    Neurologie
    Odontologie
    Planificare familiala
    Maturitatea
    Varsta a iii-a
    Nefrologie
    Cancerologie
    Pediatrie
    Responsabilitatea juridica medicala
    Genetica medicala
    Simptome
    Rinologia
    Faringologia
    Laringologia
    Sistemul endocrin
    Radiologie
    Stomatologie
    Medicina legala
    Analize
    Asistenta medicala
    Chirurgie
    Dependente
    Fiziologie
    Microbilologie
    Neonatologie
    Optometrie
    Psihologie
    Reumatologie
    Traumatismele oaselor
    Traumatologie



    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile