eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Microbilologie

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » GHID MEDICAL » microbilologie

Diagnosticul de laborator al infectiei produse de gonococ - enterobacterii

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire


Advertisements


DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECTIEI PRODUSE DE GONOCOC

Gonococul, bacterie exclusiv umana si intotdeauna patogena, este agentul etiologic al gonoreei (boala cu transmitere sexuala). Poate interesa orice fel de mucoasa a organismului uman, cum este conjunctiva (oftalmia la nou-nascuti).

Diagnosticul de laborator este bacteriologic (izolarea si identificarea germenului; efectuarea antibiogramei).

1. RECOLTAREA PRODUSELOR PATOLOGICE

Produsele patologice sunt reprezentate de secretia uretrala si secretia vaginala. Ele au un aspect purulent, sunt opace, cremoase, cu tenta galbuie, desprinzandu-se usor.

Recoltarea se face cu ansa sau cu tamponul. La barbati, prin usoara exprimare a uretrei, se obtine o picatura de material ce se recolteaza cu ansa sau cu tamponul. La femeie recoltarea se face din colul uterin, la cabinetul de ginecologie, avand grija sa nu se contamineze proba cu flora vaginala. Transportul se face utilizand mediul de transport Stuart.



   

2. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC

2.1. Examen direct

Frotiurile efectuate din probele recoltate se fixeaza chimic (alcool metilic) 2-l0 minute si se coloreaza albastru de metilen si Gram. In coloratia Gram se prelungeste cu un minut actiunea solutiei Lugol si se prelungeste decolorarea cu alcool-acetona. Se evidentiaza (urile 1 si 2 ):

-          coci Gram negativi, “in diplo”, reniformi, cu concavitatile fata in fata;

-          flora de asociatie bogata (alti coci sau bacili);

-          polimorfonucleare (PMN) in numar foarte mare;

-          celule epiteliale, intregi sau detritusuri.

In formele cronice apare polimorfismul dimensional si tinctorial.

ura 1: Frotiu colorat Gram din secretie uretrala: gonococi. Dupa A Colour Atlas of Microbiology, R.J. Olds 1975, 1986

 

2.2. Izolare  

Gonococul este un germen foarte pretentios, necesitand medii complexe (geloza-sange, -ser, -ascita, -socolat; mediul HYL; mediul Muller-Hinton), cu incubare in atmosfera de CO2 5-l0%

2.3. Identificare

- caractere cultura: examinarea culturii dupa 24-48 de ore pe geloza sange evidentiaza doua tipuri de colonii: unele sunt de tip „S”, mici, transparente, usor gri „in picatura de roua” (virulente), iar altele sunt mari, plate, uscate, granulate (nevirulente) (urile 3 si 4);

ura 2: Frotiu colorat Gram din secretie uretrala: gonococi. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

 

ura 3: Cultura din col uterin. Stanga: mediul geloza-socolat: mai multe tipuri de colonii. Dreapta: mediul Thayer-Martin: cultura pura de gonococi. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

 

-          caractere morfologice: frotiu din cultura care evidentiaza coci Gram negativi, “in diplo”, reniformi, nesporulati;

-          caractere biochimice: fermenteaza glucoza (ura 5), produce citocrom-oxidaza (testul oxidazei pozitiv) (ura 6);

-          caractere serologice: PCR (polymerase chain reaction) este o metoda de determinare a prezentei gonococilor in urina sau LCR.

2.4. Antibiograma

            Pentru testarea sensibilitatii se foloseste metoda difuzimetrica. Se foloseste mediul HYL si suspensie microbiana. In terapie sunt indicate Penicilina, Tetraciclina, Kanamicina. Se pot utiliza de asemenea aminociclitolii (Spectinomicina) in doza unica.

ura 4: Gonococ - geloza sange. Dupa A Colour Atlas of Microbiology,

R.J. Olds 1975, 1986

ura 5: Fermentarea glucozei  gonococ. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic

Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

ura 6: Testul oxidazei - gonococ. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

 

Test pozitiv

 

Test negativ

 

e maxim DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECTIILOR CU
ENTEROBACTERII

            Enterobacteriile reprezinta o vasta familie din grupul bacteriilor Gram negative, cu o mare variabilitate genetica (morfologica, biochimica, antigenica, de patogenitate). Aceste microorganisme, dezvoltate in intestinul omului si animalelor in conditii ecologice complexe, cu un metabolism foarte activ, sunt supuse frecvent fenomenelor de transfer genetic (transformare, transductie, conjugare) cu posibilitatea aparitiei atat de populatii bacteriene rezistente sau multiplu rezistente la antibiotice, cat si de populatii bacteriene cu patogenitate crescuta. Prin aceste mecanisme de recombinare in vivo, plasticitatea enterobacteriilor este nesfarsita, cu implicatii pe terapeutic, epidemiologic si profilactic. 

Enterobacteriile sunt bacterii de forma bacilara, majoritatea mobile (imobile: Shigella, Klebsiella), majoritatea necapsulate (exceptie Klebsiella), aerob sau facultativ anaerobe, nesporulate.

Unele dintre ele sunt intotdeauna patogene (Shigella si Salmonella), altele sunt comensale, intrand in componenta florei intestinale normale, dar la care se evidentiaza un potential de patogenitate (E. coli, Proteus, Klebsiella, Citrobacter, Enterobacter etc.). Acestea din urma sunt incriminate mai ales in etiologia infectiilor tractului digestiv, urinar, respirator si in infectiile intraspitalicesti. Patogenitatea intrinseca a enterobacteriilor conditionat-patogene (determinata de un bogat echipament enzimatic, de prezenta antigenelor de invelis, a endotoxinei, enterotoxinei, prezenta plasmidelor etc.) se exacerbeaza atunci cand statusul biologic al macroorganismului agresionat este modificat in sensul receptivitatii, prin deficite imune, boli medico-chirurgicale de fond, tratamente imunosupresive etc.

Majoritatea enterobacteriozelor predominent digestive precum si a celor extradigestive se pot complica cu bacteriemii, septicemii, soc endotoxinic, complicatii severe greu de stapanit terapeutic.

            Clasificarea enterobacteriilor, care a suferit o serie de modificari in decursul anilor, a avut la baza mai ales proprietatile biochimice si antigenice. In acest sens, se admite in momentul de fata existenta urmatoarelor triburi si genuri (tabelul 1):

Tribul

Genul

Escherichieae

Escherichia

Shigella

Edwarsielleae

Edwarsiella

Salmonelleae

Salmonella

Arizona

Citrobacter

Klebsielleae

Klebsiella

Enterobacter

Proteus

Proteus

Providencia

Yersinieae

Yersinia

Erwiniene

Erwinia

Pectobacterium


Tabelul 1: Incadrarea enterobacteriilor

La majoritatea enterobacteriozelor, care evolueaza ca boli infectioase acute, investigatiile de laborator se axeaza pe diagnosticul bacteriologic, in timp ce in febrele tifoide si febrele paratifoide, boli sistemice cu evolutie prelungita, se practica in plus si diagnosticul imunologic sau serodiagnosticul.

1. RECOLTAREA SI PRELUCRAREA PRODUSELOR PATOLOGICE

Produsele patologice se vor preleva cat mai aproape de debutul bolii si in functie de diagnosticul clinic, inainte ca pacientului sa i se fi administrat antibiotice. Recoltarea se face corect din punct de vedere al tehnicilor utilizate, respectand toate normele de asepsie si antisepsie.

Se recolteaza:

-          materii fecale (E. coli, Shigella, Salmonella) din scaunul emis spontan sau direct din rect (sonda Nelaton); in cazul purtatorilor de Salmonella si Shigella (elimina intermitent germenii) se recolteaza 3 coproculturi, 3 zile succesiv, dupa administrarea unui purgativ salin. Prelevatele se introduc in mediul de conservare si transport Carry-Blair;

-          sange (Salmonella) recoltat prin punctie venoasa: pentru hemocultura si pentru diagnostic serologic;

-          urina (Proteus, E. coli, Klebsiella) recoltata prin metoda jetului mijlociu, dupa toaleta riguroasa a organelor genitale externe;



-          sputa (Klebsiella pneumoniae);

-          bila (Salmonella, Klebsiella) prin tubaj duodenal cu sonda Einhorn;

-          puroi (Proteus, Klebsiella) recoltat in functie de tipul colectiei purulente: cu ansa, tamponul, pipeta Pasteur sau punctionare si aspirare cu seringa.

2. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC (MICROBIOLOGIC)

2.1. Examenul direct

Se efectueaza frotiuri direct din produsele patologice, colorate Gram, cu mare importanta pentru produsele patologice normal sterile. Se evidentiaza bacili Gram negativi, necapsulati (exceptie Klebsiella - ura 1), mobili pe preparatele native prin prezenta cililor - ura 2)(exceptie Klebsiella, Shigella), monomorfi, rareori polimorfi (forme cocoide, filamentoase in cazul genului Proteus).

ura 1: Bacili Gram negativi, capsulati, in diplo - Klebsiella. Dupa Atlas de Bacteriologie: Examens directs par colorations usuelles. J.L. Gestin, F.W. Goldstein, J.F. Acar. 1993

2.2. Izolarea

Se realizeaza prin insamantarea pe medii de cultura si inocularea produselor patologice la animalele sensibile de laborator (exemplu. izolarea Klebsiellei pe soarecii albi).

Categorii de medii de cultura utilizate:

ura 2: Bacterii intestinale ciliate (http //www. Lab Index, Photo Atlas)

-          mediu de conservare si transport: mediul semisolid Carry-Blair (thioglicolat de sodiu, clorura de calciu, fosfat disodic) ce permite viabilitatea germenilor patogeni aproximativ 4-6 zile;

-          medii de imbogatire (medii lichide care favorizeaza inmultirea anumitor bacterii patogene inhiband selectiv dezvoltarea florei de asociatie): bulion tetrationat Muller-Kauffmann si bulion selenit acid de sodiu pentru Salmonella;

-          medii simple: bulion, geloza simpla;

-          medii complexe: geloza sange;

-          medii selective (geloza, bila sau saruri biliare, lactoza, indicator) generale (Istrate-Meitert, Leifson, Mac-Conkey) si speciale (Levine pentru E. coli; Wilson-Blair pentru Salmonella typhi);

-          medii diferentiale (diferentiaza diferite tipuri de bacterii): mediul Drigalski, geloza lactozata cu albastru de brom timol, care diferentiaza bacteriile lactozo-pozitive de cele lactozo-negative.

2.3. Identificarea

a. Caractere de cultura

Pe medii simple solide, dupa incubare 24 de ore la 37°C, enterobacteriile formeaza, de regula, colonii mari, rotunde, convexe (de tip „S”), opace, semitransparente sau transparente; cele capsulate determina colonii mucoase, filante, ²in picatura de miere² (Klebsiella) (ura 3); la genul Proteus apare fenomenul de invazie si catarare (ura 4).

Pe medii simple lichide: tulbura intens mediile, cu formarea unei pelicule fine la suprafata (genul Proteus) sau a unei membrane groase (Klebsiella).

Pe medii simple lichide: tulbura intens mediile, cu formarea unei pelicule fine la suprafata (genul Proteus) sau a unei membrane groase (Klebsiella).

Pe mediile selective coloniile au urmatoarele aspecte:

-          pe mediul Leifson: prin fermentarea lactozei de catre bacteriile lactozo-pozitive (E. coli, Klebsiella, unele tulpini de Citrobacter) se realizeaza un mediu acid care determina virajul indicatorului, coloniile aparand de culoare rosie; bacteriile lactozo-negative (Proteus, Salmonella, Shigella) sunt necolorate, cu centru negru pentru Salmonella si Proteus;

ura 3: Colonii mucoase, filante, in picatura de miere - Klebsiella pneumoniae. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

 


-          pe mediul Istrate-Meitert: colonii de tip „S”, galbene la germenii lactozo-pozitivi (E. coli, Klebsiella) sau, la germenii lactozo-negativi, in culoarea mediului (Proteus, Salmonella, Shigella), opace (E. coli, Klebsiella, Proteus), semitransparente si albastrui (Salmonalla), transparente si verzui (Shigella);

-          pe mediul Mac Conkey coloniile lactozo-pozitive sunt rosii, iar cele lactozo-negative necolorate;

-          pe mediul Levine: coloniile lactozo-pozitive sunt negre cu luciu metalic, cele lactozo-negative sunt necolorate;

-          pe mediul Wilson-Blair coloniile de Salmonalla sunt negre cu luciu metalic; Salmonella typhi produce si colonii verzi, mici, fara halou. Celelalte bacterii din aceasta familie se dezvolta greu pe acest mediu, dand colonii brune;

-          pe mediile diferentiale (geloza lactozata cu albastru de brom timol), coloniile lactozo-pozitive sunt galbene, cele lactozo-negative sunt verzui.

b. Caractere morfologice

Pentru testarea mobilitatii se efectueaza fie un preparat proaspat intre lama si lamela, fie se urmareste mobilitatea in urma insamantarii pe geloza semisolida (metoda tubului in U) sau se utilizeaza mediul politrop MIU (urile 5, 6, 10 si 11).

Frotiul colorat Gram evidentiaza bacili Gram negativi, nesporulati, necapsulati (exceptie Klebsiella) (ura 7).

ura 5: Mediul MIU - testarea mobilitatii.

Dupa: A Colour Atlas of Microbiology, R.J. Olds 1975,1986

ura 6: Mediul MIU - testarea mobilitatii. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

 

ura 7: Bacili Gram negativi - frotiu cultura. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

c. Caractere metabolice (biochimice)

Dintre testele biochimice care permit incadrarea in familie, trebuie mentionate:

-          degradarea oxidativa si fermentativa a glucozei (ura 8);

-          reducerea nitratilor in nitriti;

-          lipsa citocromoxidazei.

In continuare, diferentierea triburilor si a unor genuri si specii se realizeaza prin alte reactii biochimice cum ar fi:

-          testul indol (ura 9);

-          reactia la rosu de metil;

-          reactia Voges-Proskauer;

-          utilizarea citratului ca unica sursa de carbon si energie (ura 12);

-          producerea de hidrogen sulfurat (urile 10 si 11);



-          producerea ureazei;

-         



producerea lizindecarboxilazei, fenilalanindezaminazei etc.

ura 8: Degradarea oxidativa si fermentativa a glucozei

Dupa: A Colour Atlas of Microbiology, R.J. Olds 1975,1986

 

Lipsa fermentarii glucozei

 

Fermentarea glucozei, cu producere de gaz colectat in tubusor Durham

 

Producerea de indol

            Triptofanul din mediul de cultura este transformat (prin dezaminare) in acid indol-carbonic si apoi in indol (ura 9).

Tehnica: cultura de cercetat este trecuta in apa peptonata cu incubare 24 de ore la 37°C; aparitia indolului se evidentiaza cu ajutorul reactivului Ehrlich, care se adauga peste cultura. Aparitia unui inel rosu-rubiniu la suprafata mediului indica prezenta indolului.

Se mai poate utiliza pentru demonstrarea prezentei indolului si mediul MIU. Reactia pozitiva este apreciata pe baza colorarii in rosu a hartiei indicatoare atasate la dop (imbibata in prealabil in reactiv Ehrlich).

Exemple de bacterii indol pozitive: E. coli, biotipuri de Proteus, biotipuri de Shigella.

In tabelul 2 sunt prezentate principalele caractere de diferentiere ale genurilor mai importante.

Testul

Escherichia

Sigella

Salmonella

Klebsiella

Proteus

Indol

+

variabil

-

variabil

+

Rosu-metil

+

+

+

-

+

Voges Proskauer

-

-

-

+

-

Utilizarea citratului

-

-

+

+

variabil

Hidrogen sulfurat

-

-

+

-

variabil

Lizin decarboxilaza

variabil

-

+

+

-

Fenil alanindezaminaza

-

-

-

-

+

Ureaza

-

-

-

+

+

Tabelul 2: Teste biochimice diferentiale ale principalelor genuri

O categorie importanta de medii sunt cele politrope (testeaza mai multe caractere biochimice pe acelasi tub):

-          TSI (trei zaharuri cu fier) (urile 10 si 11);

-          MIU (mobilitate, producerea de indol, ureaza).

ura 9: Producerea de indol. Dupa: A Colour Atlas of Microbiology, R.J. Olds 1975,1986

 

Mediu control



 

Reactie negativa

 

Reactie pozitiva

 

           

ura 10: Variante ale mediului TSI. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

 

Klebsiella

E. coli

 

Mediu neinsmantat

 

Citrobacter

 
                                 

                                                                                                                                       

Salmonalla

typhi

 

Shigella flexneri

 

Specii Proteus,

Salmonella

 

Proteus-specii

Salmonalla typhi

Shigella-specii

 

ura 11: Variante ale mediului TSI. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

 

Urmarind identificarea bacteriilor pe baza proprietatilor metabolice si incadrarea lor in gen, specie si biotip, se mai folosesc si alte medii de diagnostic biochimic:

-          pentru urmarirea spectrului fermentativ al zaharurilor se foloseste apa peptonata cu adaus de diverse zaharuri si un indicator de culoare (rosu fenol sau albastru de brom timol) (ura 12);

-          mediul Clark-Lubs pentru evidentierea reactiei la rosu-metil si pentru urmarirea reactiei Voges-Proskauer;

-          mediul cu citrat - Simmons si mediul malonat pentru evidentierea surselor de carbon si azot folosite de enterobacterii (ura 13);

ura 12: Spectrul fermentativ al zaharurilor (http //www. Lab Index, Photo Atlas)

ura 13: Spectrul fermentativ al zaharurilor (http //www. Lab Index, Photo Atlas)

ura 14: Decarboxilarea fenilalaninei. Dupa: A Colour Atlas of Microbiology,

R.J. Olds 1975,1986

 

-          pentru demonstrarea prezentei unor enzime cu actiune asupra unor aminoacizi, cum ar fi fenilalanindezaminaza (ura 14), sau lizindecarboxilaza, se foloseste mediul gelozat care include pe rand aminoacidul respectiv

d. Caractere antigenice (identificarea serologica)

            Proprietatile antigenice servesc pentru caracterizarea genurilor si, in special, a speciilor din cadrul acestora si serotipurilor circulante intr-o anumita perioada de timp intr-o colectivitate, tinand cont de existanta antigenelor somatice (O), de invelis (K si Vi) si flagelare (H).

Identificarea serologica a reprezentantilor familiei Enterobacteriaceae se realizeaza prin reactii antigen-anticorp, in care elementul necunoscut este antigenul (antigenele bacteriei izolate) si elementul cunoscut este reprezentat de anticorpii specifici dintr-un ser imun standard (obtinut prin inocularea unui animal de laborator).

In acest scop se folosesc doua reactii: reactia de aglutinare pe lama si in tuburi (pentru Salmonella, Shigella, E. coli enteropatogen) si reactia de umflare a capsulei (pentru Klebsiella).

Reactia de aglutinare pe lama se face amestecand o picatura din serul standard cu o suspensie de germeni provenind din cultura pura a germenului de pe mediu neselectiv. Se urmareste aparitia grunjilor de aglutinare care apar numai in cazul corespondentei imune dintre antigen si anticorp, identificand cu certitudine bacteria izolata. In cazul in care nu exista corespondenta imuna dintre cei doi reactanti imuni lichidul ramane lactescent (ura 15).

ura 15: Reactia de aglutinare pe lama. Dupa: Schneierson`s Atlas of Diagnostic Microbiology - Seventh Edition, Edward J. Bottone 1979

 

           

Poate exista si o corelatie intre diferitele serotipuri de enterobacterii si patogenitate. Un exemplu este intalnit la E. coli. Astfel, in infectiile urinare s-au izolat serotipurile O4, O7, O75, in diareea maligna a noului-nascut serotipurile O55B5, O126B6. Dintre tulpinile enteropatogene (EPEC) s-a evidentiat O157H7 iar dintre tulpinile enterohemoragice (EHEC) s-a identificat O26H11, O119H2.

Pentru identificarea tulpinilor patogene infantile de E. coli se practica si tehnica imunofluorescentei directe. Se efectueaza frotiuri din materiile fecale, care se acopera cu seruri fluorescente anti E. coli polivalent si monovalente. Dupa incubarea necasara se citesc in lumina ultravioleta. In cazul corespondentei imune vor apare aglutinate fluorescente.

e. Caractere de patogenitate

Aceasta identificare se practica in cazul reprezentantilor genului Klebsiella si Shigella prin studiul patogenitatii in vivo, in urma inocularii cu prelevat din cultura suspecta la soarecele alb in primul caz si prin inoculare intraconjunctivala la iepure sau cobai, in al doilea caz (testul Serenny).

            Soarecele alb inoculat subcutanat cu un filtrat de cultura de Klebsiella moare cu septicemie in 18-24 ore. Se izoleaza Klebsiella din sangele din cordul animalului prin tehnica hemoculturii.

            Testul Serenny se recomanda pentru diagnosticul complementar al tulpinilor de Shigella izolate recent. Tehnica consta in introducerea unei anse de cultura (obtinuta pe mediu simplu) sub pleoapa unui iepure sau cobai. Dupa 12 ore in cazul in care germenii sunt din genul Shigella apare o congestie conjunctivala, o secretie mucopurulenta abundenta urmata de opacifierea corneei si se instaleaza keratoconjunctivita.

f. Sensibilitatea la bacteriofagii litici (lizotipia)

Lizotiparea tulpinilor apartinand aceleiasi specii se efectueaza pentru a elucida problemele legate de stabilirea sursei de infectie, a cailor de transmitere si filiatiei cazurilor in enterobacteriozele epidemice (Salmonella).

ura 16: Lizotipia. Dupa: A Colour Atlas of Microbiology, R.J. Olds 1975, 1986

 

2.4. Antibiograma

Datorita comportamentului variat fata de chimioterapice a enterobacteriilor, se impune efectuarea obligatorie a antibiogramei.

3. DIAGNOSTIC SEROLOGIC

In aceasta etapa se evidentiaza anticorpii aparuti in serul bolnavilor, ca urmare a infectiei sau eventual a vaccinarii.

Are la baza reactii antigen-anticorp de aglutinare in care elementul necunoscut este reprezentat de anticorpii din serul de bolbav, iar elementul cunoscut de antigenele standard (reactia Widal in salmonelozele majore).

Evidentierea anticorpilor si mai ales cresterea titrului la dublu intre doua recoltari de ser are valoare de diagnostic de boala, dar poate depista si purtatorii de germeni, ca si trecerea prin infectii inaparente.

a importanta.




Alte materiale medicale despre: Microbilologie



In cele ce urmeaza vor fi prezentate numai tehnicile care utilizeaza antigenii (alergenii) in "starea lor obisnuita", adica testele cutanate si testel [...]
Acest sindrom de hipen-eaetivitate bronsica, observat la persoane cu o predispozitie constitutionala particulara, pune adesea probleme di-ficiile de d [...]
Dispneea reprezinta simptomul major, dar nu patogonomonic, al insuficientei respiratorii. Ea exprima, in primul rind, dar nu obligatoriu, o su fer [...]


Copyright © 2010 - 2019 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre microbilologie

    Advertisements


    Alte sectiuni
    Frumusete
    Termeni medicali
    Sanatatea copilului
    Igiena
    Geriatrie
    Sarcina
    Nasterea
    Venirea pe lume a copilului
    Mama dupa nastere
    Sanatatea femenii
    Dermatologie
    Homeopatie
    Reflexoterapie
    Adolescenta
    Kinetoterapie
    Ginecologie
    Obstetrica
    Psihiatrie
    Medicina generala
    Oftalmologie
    Oto-rino-laringologie
    Ortopedie
    Anestezia
    Masajul
    Sanatatea barbatului
    Urgente si primul ajutor
    Neurologie
    Odontologie
    Planificare familiala
    Maturitatea
    Varsta a iii-a
    Nefrologie
    Cancerologie
    Pediatrie
    Responsabilitatea juridica medicala
    Genetica medicala
    Simptome
    Rinologia
    Faringologia
    Laringologia
    Sistemul endocrin
    Radiologie
    Stomatologie
    Medicina legala
    Analize
    Asistenta medicala
    Chirurgie
    Dependente
    Fiziologie
    Microbilologie
    Neonatologie
    Optometrie
    Psihologie
    Reumatologie
    Traumatismele oaselor
    Traumatologie



    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile