Leziuni traumatice buco-maxilo-faciale

Leziuni traumatice buco-maxilo-faciale:

Fracturile oaselor masivului facial:

Fracturile oaselor nazale - sint frecvent observate datorita faptului ca piramida nazala reprezinta o proeminenta a fetei, p 454b14e recum si datorita fragilitatii acestor oase.

Fracturile osului malar - apar mai f ecvent ca urmare a lovirii active.

Fracturile arcadei temporo-zigomatice sint adesea asociate cu fracturile osului malar, fiind produse prin lovire directa, cadere sau comprimare.

Fracturile maxilarului superior - sint rare, fiind de obicei consecinta unor traumatisme faciale complexe.

Fracturile de mandibula - sint relativ frecvent intilnite datorita pozitiei anatomice a osului si a formei sale de potcoava. Pot recunoaste un mecanism direct (fractura apare la locul de impact) sau indirect prin modificarea curburii. Pot fi simple sau duble, pot interesa ramul orizontal, unghiul, ramul vertical sau apofizele (condil, apofiza coronoida). Luxatiile articulatiei temporo-mandibulare apar prin mecanism indirect de obicei, cu punct de impact gonionul, sau una din ramurile orizontale.

Leziunile endo-bucale:

Plagile mucoasei buzelor si ale obrajilor apar in lovire directa, prezinta un aspect contuz, pot fi cu sau fara solutie de continuitate

Leziunile mucoasei gingivale sint de obicei insotite de leziuni dentare sau chiar fracturi ale crestei alveolare.

Traumatismele limbii sint mai rare si de obicei recunosc un mecanism indirect prin muscare, in urma unei lovituri la nivelul mandibulei cu comprimarea limbii intre arcadele dentare.

Leziuni traumatice dentare sint leziuni frecvent intilnite in practica medico-legala, fiind consecinta de obicei a lovirilor directe, active si avind o localizare in special la nivelul dintilor frontali.

distingem

contuzii dentare,

luxatii partiale (cu mobilitate de diverse grade),

luxatii totale cu expulzie (avulsie),

fracturi coronare partiale,

fracturi coronare la colet,

fracturi coronare complete,

fracturi radiculare si corono-radiculare,

fracturi de creasta alveolara;

deteriorari ale unor lucrari dentare protetice anterioare.

se considera pierderea unui numar mai mare de 4 dinti ca o vatamare grava;

daca lipsurile dentare nu pot fi substituite printr-o proteza fixa, leziunea trebuie considerata ca o infirmitate.