Termenul de audit are diverse semnificatii. Pentru FHSAs reprezinta controlul indeplinirii contractului nostru de prestatori de sercii, si linii directoare asupra utilizarii eficiente a resurselor, prin intermediul grupului de audit financiar din ce in ce mai puternic, si prin intermediul lui Medical Audit Adsory Group (Grupul Consultativ de Audit Medical). Aici auditul nu este legat de educatie, si are numai o legatura artificiala cu calitatea. Din punct de vedere academic si profesional, audit inseamna controlul calitatii prin numaratori si masuratori - si, combinat cu sistemul peer reew (p. 514), este baza educatiei medicale permanente. Auditul fuzioneaza deseori cu cercetarea,1 dar de obicei se refera mai mult la scopuri si la modificarea comportamentului, pe cand cercetarea se ocupa cu descoperirea unor noi fapte, teorii sau relatii. Auditul inseamna punerea unor intrebari ca: "Avem scopuri comune in practica medicala?", "indeplinim aceste scopuri?" si "Ce putem face ca sa ne imbunatatim performantele?" Procesul de audit poate fi impartit in 6 stadii. Acestea sunt ilustrate mai jos, utilizand exemplul unui cabinet care doreste sa stie daca este necesar un sistem mai formal de inregistrare decat metodele sale improzate de sumarizare a notelor. Observati ca auditul este similar cercetarii in printa metodelor, dar, pe cand cercetarea se intreaba ce ar trebui facut, auditul intreaba "Facem ceea ce ar trebui facut?"
1. Scopul. Scopul ar putea fi de a avea la indemana rapid si intr-o forma accesibila toate informatiile importante despre un pacient.
2. Silirea standardelor. Cabinetul poate decide ca fisele trebuie sa fie in ordine cronologica, fisele voluminoase trebuie sa aiba si o fisa-sumar, iar pacientii in tratament cronic trebuie sa aiba o fisa de tratament.
3. Definirea metodelor. Managerul cabinetului va selecta un esantion randomizat .de fise pentru analiza "controlului calitatii".
4. Analiza datelor. Managerul cabinetului poate inregistra ce proportie din fise este in ordine cronologica, si daca sunt utilizate fise-sumar.
5. Planificarea si implementarea schimbarii. Schimbarea poate sa nu fie necesara daca toate fisele analizate sunt conforme standardului. Daca nu, trebuie pusa la punct o metoda pentru a realiza acest lucru. De exemplu, personalul cabinetului poate pune notele in ordine cronologica, si fiecare doctor isi poate propune sa sumarizeze un anumit numar pe zi.
6. Evaluarea schimbarii. Au functionat urile? Dupa un interval de timp specificat, se analizeaza un alt esantion randomizat.
Acest ultim element este foarte important, pentru ca ne impiedica sa ne facem iluzii ca strategiile noastre prezente sunt in mod necesar eficiente.
Asa cum s-a demonstrat mai inainte, exercitiile de audit ale altora sunt foarte plicticoase. Numai cand un cabinet se angajeaza in propriul audit se trezeste interesul, iar observarea dezvoltarii propriului cabinet printr-o serie de astfel de audit-uri da multe satisfactii. Odata ce populatia deserta de cabinet a fost impartita pe sex si varsta (registrul varsta-sex, sau lista computerizata) si este pusa la punct o lista de pacienti cu anumite diagnostice (cunoscuta sub numele de sectiunea E dupa inventatorul ei, dr. T. Eimerl), se pot face audituri prind multe aspecte ale practicii medicale, si se poate raspunde la intrebari ca: "Este asistenta diabeticilor adecvata?"; "Ar fi eficienta o mini-clinica?"; "Suntem siguri ca toate pacientele noastre fertile sunt imune la rubeola?"; "Este eficient grupul nostru de participare a pacientilor?"; "Notati ca managerul cabinetului are un rol central in efectuarea unui exercitiu de audit. El sau ea are capacitatea de a usura medicul de povara colectarii datelor, si poate comunica rezultatele audit-ului in raportul anual al cabinetului, impreuna cu audit-uri mai putin formale prind rata consultatiilor, rata zitelor la domiciliu, rata trimiterilor la spitale si orice alta actitate a cabinetului.