O entitate frecnt intilnita in practica, in medicina geriatrica, care constituie in acelasi timp si o infirmitate obisnuita a batrinilor cu cit virsta este mai inaintata, este parapareza (paraplegia) senila.
In practica asistentei, medicul este confruntat de obicei cu o instalare lenta, progresiva, care incepe prin acuze insistente alo subiectului virstnic privind astenia

adinamia, pina la impotenta functionala a membrelor inferioare; in final, se instaleaza o impotenta functionala definitiva, care imobilizeaza bolnavul, expunindu-l tuturor riscurilor imobilizarii (a se dea modulul "sindromul de imobilizare").
Parapareza (paraplegia) este expresia instalarii unui sindrom piramidal progresiv, predominant la membrele inferioare.
Aceasta parapareza poate fi si expresia unei imbatriniri normale (ortogere), cind ia forma unei usoare hipertonii cu intensificarea reflexelor osteo-tendinoase. Cel mai adesea insa, sindromul are cauze patologice (vasculare, compresiuni medulare, traumatice, degenerati, dis-meollce, tumorale, inflamatorii), mai specifice virstnicului fiind originea vasculara si degenerativa.

Incidenta acestui sindrom este foarte mare in unitatile de geriatrie, de internare pe termen lung. intr-o statistica pe care am facut-o cu mai multi ani in urma, in camin-spital proportia batrinilor imobilizati de pa-raplegia senila atingea 27"/o, imobilizarea fiind unul din motile cele mai importante pentru institutionalizare.
Instalarea sindromului este intens reclamata de bolnavi ,si de familie, ingrijorati de perspectiva imobilizarii, medicului cerindu-i-se "sa faca ceva" pentru impiedicarea imobilizarii si reluarea mersului normal.
De multe ori impotenta functionala este atribuita de bolnav si de familie reumatismului cronic, mai ales cind bolnavul are si un trecut reumatic, instituindu-se, uneori si cu acordul medicului curant neavizat, tratamente dirse antireumatice, balneare ctc.
Ca urmare, in fata unui batrin care acuza scaderea fortei musculare la membrele inferioare, o impotenta functionala care progreseaza, care-i impiedica mersul, apoi ortostatiunea, in final imobilizindu-l la pat, medicul trebuie sa se gindeasca la entualitatea instalarii unui sindrom de parapareza (paraplegie) si sa procedeze la un examen minutios pentru silirea diagnosticului .pozitiv, apoi pe cit este posibil si la determinarea cauzelor.
Parapareza din arterioscleroza cerebrala este relativ frecnta si se datoreste acumularii de leziuni de tip microramolisment in zonele su-pramedulare, interesind sistemul piramidal.
Mai rar parapareza poate fi o consecinta a unei ischemii medulare care da trei forme clinice: joma parapareiica propriu-zixa, care dezvolta un sindrom piramidal spastic progresiv, ce poate sa ajunga de la derobaii din ce in ce mai frecnte ale membrelor inferioare pina la loul pa-raplcgiei senile; forma amiotrofica si forma .pseudomielitica foarte rare, ultima chiar exceptionala.