Cresterea numarului de persoane rstnice a dus si la cresterea celor ce necesita asistenta si protectie in cadrul Unor institutii specializate, mai ales cele structurate pe asistenta medico-sociala, problemele acute intercurente, pur medicale, rezolndu-se de reteaua de asistenta medicala obisnuita. Prin dimensiuni si varietate, problematica rstnicului, care in trecut era in special in sarcina familiei, in prezent, in societatea moderna impune interventia statului.
Ca urmare, .societatea si-a creat o retea de institutii specializate de asistenta medicala si ocrotire sociala, variabila de la tara la tara, in raport cu unii factori ca ponderea populatiei rstnice, resursele economice, traditiile etc.
In tara noastra, problema rstnicului bolnav, handicapat, necesitind asistenta pe termen lung rene in parte retelei Ministerului Sanatatii prin unitatile de asistenta obisnuite, dar mai ales prin spitalele si sectiile de cronici, unitatile de geriatrie si de gerontopsihiatrie si mai ales retelei de ocrotiri sociale, in actuala organizare pendinte de Ministerul Muncii: ca-minele-spital, caminele de batrini, caminele pentru deficienti. Acestea sint de fapt unitatile pe care Ie avem in vedere in prezentarea citorva notiuni prind institutionalizarea.
Pe masura inaintarii in rsta, eforturile incep sa fie dozate, orarul actitatilor se redimensioneaza, preocuparile se restring, posibilitatile de integrare in mediul familial si social se reduc. Procesul ineil de scadere continua a fortelor, mergind pina la incapacitatea de autoserre si micsorarea mijloacelor de intretinere care se adauga in aceasta perioada a etii, fac din unii batrini fiinte dependente, care au nevoie de ocrotire.
Pe de alta parte batrinetea favorizeaza imbolnarile, iar acestea, la rindul lor, accelereaza imbatrinirea.
Toate acestea determina o tendinta la cresterea solicitarilor de spitalizare pentru perioade indelungate de timp, ca si o nevoie'crescuta de ocrotire sociala; 4 % din populatia de peste 65 de ani este internata permanent.

Cu toate eforturile de a promova o longetate activa, de a mentine independenta biologica si sociala, pastrarea integrarii sociale, mentinerea in mediul familial, o anumita parte a persoanelor rstnice va avea nevoie in ultima parte a etii de asistenta organizata in institutii profilate, ca masura protectoare pentru rstnic si, concomitent, ca masura de sprijinire u familiilor fara conditii de ingrijire si asistenta a rstnicului.
Este vorba de persoane afectate de un proces de degradare somatica si psihica progresiva si ireversibila, proces oare se intinde in multe cazuri pe mai multi ani, 23 ani in cele mai multe cazuri, 56 ani si uneori chiar mai mult. Intr-un inteles mai larg, documentele Organizatiei Mondiale a Sanatatii, elaborate pe baza studiilor grupurilor de experti, silesc grupele si efectivele de rstnici supuse la riscuri speciale pe ul sanatatii, dar si al situatiei economice sau sociale.
Perspectiva etarii prin masuri preventive si curative a acestui proces regresiv este, mai degraba, un ideal decit o realitate concreta, fie si pentru un itor mai indepartai. Aceasta inseamna ca intr-o conceptie realista si nu neaparat fatalista, cum ar putea fi considerata de un optimism fara acoperire, procesul de regresie marcata, care afecteaza amplu independenta biologica, psihologica si sociala a persoanelor rstnice, trebuie considerat ca atare, ca parte componenta a Smbatrinirii, ca ultima etapa, care in cele mai multe cazuri preceda iesirea din ata. Poate ca aceasta etapa finala a existentei umane pur involutionala nu ar trebui inclusa in sfera patologicului (in afara cazurilor de imbolnari), in ciuda tendintei care exista de a considera ca patologice neputinta, uzura, regresia. intr-o asemenea conceptie, etapa prefinala, de regresie marcata, de dependenta ar trebui mai bine studiata, urmind sa-i fie evaluate indeosebi dimensiunile sl rasunetul pe care aceasta il are in fiecare tara, in diferite medii sociale, colectitati ctc.
In acelasi timp, institutionallzarea a solutia de rezolvare a problemelor ridicate de rstnicii "institutionalizabili"

ar trebui si ea sa determine preocupari sustinute in vederea gasirii celor mai potrite forme.

O prima tendinta cvasigenerala care trebuie mentionata la inceputul acestor consideratii introductive este ca ocrotirea rstnicului dependent tinde in prezent, de la rezolvarea privat-indiduala la rezolvarea finantata in exclusitate de stat.
La aceasta contribuie pe de o parte cresterea nevoilor de ocrotire (protectie) pentru un numar din ce in ce mai mare de rstnici, pe de alta tendintele familiei contemporane de a forta institutionalizarea batrinilor sai.
Exista opinii relative la institutionalizare, care considera ca aceasta nu este decit o forma mascata de "izolare a batrinului" pe care o promoveaza familia si societatea. Consideram ca atit timp cit "raminerea in familie a rstnicului, mediul sau firesc", este pentru o parte a batrinilor (a celor dependenti) un ideal frumos, dar utopic, "institutionalizarea" dene o necesitate. Ea poate insemna izolare nejustificata, dar numai pentru o parte a rstnieilor "neinstilutionalizabili", compatibila cu raminerea in mediul familial, dar care sint institutionalizati cu usurinta de propria familie din comoditate si ca urmare a slabirii liantilor afecti intrafami-liali, mai ales in mediile urbane.
De altfel, in majoritatea tarilor dezvoltate, se poate vorbi astazi si de o institutionalizare a mortii, majoritatea deceselor rstnicilor and loc in spitale si camine-spital (in unele tari peste 80%).
Analizind tendintele amintite ale familiei de a forta institutionalizarea, se constata ca explieatiile sint de ordin obiectiv (dificultatea familiei adulte de a se ocupa de ingrijirea a 23 generatii, copin proprii, bunici si uneori strabunici, re.stringerea conditiilor de locuit in noile medii ur-s, deteriorarea psihica si fizica a rstnicilor care necesita ingrijiri si . eghere permanenta) si de ordin subiectiv (relaxarea legaturilor parentale, tendinta tinerilor de a uita grija si datoriile pe care le au fata de rstnicii lor, o anume psihologie indidualista, pragmatica, care respinge aspectele triste ale etii, ca batrinetea, invaliditatea-, moartea, omi-tinci ca si acestea fac parte din ata, chiar eind privesc pe proprii lor membrii rstniei ai familiei).
Aceasta separare a motivatiilor obiective si subiective dene utila, fiindca ajuta la orientarea actiunilor pentru atenuarea sau eliminarea factorilor subiecti.In concluzie, fiind prezibil ca, in mod obiectiv, cerintele de institutionalizare vor creste concomitent cu evolutia fenomenului demografic, este necesara cunoasterea mai buna a nevoilor de institutionalizare, evaluarea posibilitatilor, eliminarea sau limitarea motivatiilor subiective, care impun (artificial) cresterea nevoilor de institutionalizare, optimizarea asistentei in aceste institutii de profil.
Decizia de institutionalizare este un act de mare raspundere; factorii care o iau sint: familia, pentru cei cu familie, and sau nu acordul rst-nicului; rstnicul insusi, ramas fara familie si uneori and familie cu care insa se afla in relatii distante; medicul, organele de asistenta sociala, in sfirsit, organele obstesti din cartier, vecinii.
Aceasta decizie va fi luata pentru persoanele rstnice carora le vom zice institutionalizabile, adica and indicatii pentru aceasta forma de tenta si ocrotire.
actiQ, in ordinea "urgentei sociale" aceste categorii sint rstnicii locuind singuri, fara familie, din momentul in care nu se mai pot autoser corespunzator si in lipsa unor alte formule de ajutor, rude indepartate, prieteni, vecini, persoane angajate contra cost; rstnicii traind singuri sau in familie, cu tulburari psihice importante (de tipul dementelor) sau tulburari psihice cu grad de periclitate jantisociala ca agitatie, agresitate, stari grave delirante; rstnicii tintuiti la pat, cu incontinente ano-cale, fara conditii de ingrijire in mediul familial.