Punctiile

Punctiile

Punctiile reprezinta o manevra chirurgicala prin care se realizeaza o cale de comunicare, prin intermediul unui ac, intre exterior si o cavitate naturala sau patologica a organismului. Dupa scopul urmarit punctiile pot fi:

a)      exploratorii sau de diagnostic, atunci cand se urmareste certificarea existentei unei cavitati cu lichid patologic;

b)      evacuatorii, cand se urmareste golirea unei cavitati;

c)       terapeutice, utilizate in scopul introducerii in cavitate a unor substante medicamentoase;

d)      pentru biopsie, cand se urmareste recoltarea unui mic fragment de tesut dupa aseptizarea tegumentelor. Inainte de efectuarea punctiei se va efectua anestezia locala cu un sedativ (Diazepam) si un vagolitic (Atropina).

Cele mai utilizate tehnici de punctie sunt:

Punctia simpla de evacuare a unei colectii, din zona de maxima confluenta. Se efectuiaza cu un ac gros sau un trocar sub anestezie locala.

Punctia pleurala (toracocenteza) pentru revarsatele lichidiene libere ale cavitatii pleurale. Se efectuiaza in spatiul VII-VIII intercostal pe linia axiala posterioara. Evacuarea lichidului se va face progresiv, chiar in sedinte succesive (max. 1 litru pe zi).

Punctia cavitatii peritoneale (paracenteza) se efectuiaza pe linia ce uneste ombilicul cu spina pubelui, pe partea stanga la 1/3 de spina si 2/3 de ombilic.

Punctia fundului de sac Douglas, pe cale transrectala la barbat si pe cale transvaginala la femee.

Punctia pericardica, utilizata in scop diagnostic sau evacuator. Ea se poate efectua atat pe cale transtoracica prin spatiile V sau VI intercostale stangi, cat si pe cale epigastrica.

Punctia rahidiana, utilizata in scop diagnostic sau terapeutic (anestezic). Se efectuiaza intervertebral intre L₂-L₃.

Punctia cii urinare, utilizata in scop evacuator de urgenta, daca urina nu poate fi golita altfel (de ex. in ruptura de uretra). Se foloseste un ac lung de 7-8 cm, introdus perpendicular pe tegumente, razant cu marginea superioara a simfizei pubiene.