Drenajul

Drenajul

Drenajul reprezinta o metoda chirurgicala prin care se evacuiaza la exterior anumite colectii cu lichide patologice (secretii, puroi) din interiorul unor cavitati naturale sau neoformate. Drenajul ch 131b11b irurgical poate avea doua scopuri:

a)      preventiv (profilactic), necesar cand complicatiile operatorii ridica problema unei infectii, hemoregii sau fistule;

b)      terapeutic (curativ), cand se urmareste asigurarea evacuarii permanente a colectiilor patologice.

Drenajul se poate realiza:

cu tuburi, pentru colectiile mari. Tuburile sunt din cauciuc sau din materiale plastice. Ele trebuie sa fie elastice, rigide, usor sterilizabile si neiritante pentru tesuturi;

cu mese de tifon, pentru colectiile mici. Mesele se bazeaza pe capacitatea mare de absorbtie si pe fenomenul de capilaritate pe care il prezinta.

Drenajul trebuie sa respecte urmatoarele principii:

Drenul trebuie sa fie asezat in zona cea mai de jos (decliva) .a leziunii. De exemplu, in fundul de sac Douglas la cavitatea peritoneala.

Drenul nu va fi plasat in vecinatatea unor formatiuni vasculare, trunchiuri nervoase sau diverse organe, pentru a nu produce ulceratii, hemoragii, fistule sau nevralgii;

Calibrul tubului va fi adaptat consistentei fluidului ce trebuie evacuat;

Traiectul tubului de dren pana la exteriorul organismului trebuie sa fie cat mai scurt posibil;

Drenajul va fi fixat la piele pentru a nu fi aspirat inauntrul cavitatii sau expulzat afara;

Durata drenajului poate varia in limite largi, in functie de evolutia leziunii. Drenajul va fi suprimat dupa 48 ore de la disparitia secretiilor sau cand ele au capatat un aspect seros. Pentru plagile adanci, drenajul va fi suprimat progresiv prin scurtare cu 1-2 cm la 2-3 zile, dirijand astfel procesul de granulare catre suprafata.