Stilul imbracamintei si al tunsorii. Acestea fac parte din modul in care adolescentii se conformeaza standardelor grupului lor, si majoritatea au nevoie de acest conformism pentru a se simti acceptati si in siguranta. Unii aleg diferite stiluri pentru a-si confirma identitatea si unicitatea, altii ca sa sfideze pe parinti, vecini sau profesori. In acest ultim caz, este posibil ca adolescentii sa incerce si sa ii socheze pe adulti, ca un fel de manusa aruncata autoritatii lor.
Parintii pot fi de ajutor adolescentilor daca le inteleg comportamentul si apoi ii ajuta sa se inteleaga singuri. Daca le explicati de ce va impotriti la anumite extravagante, s-ar putea sa-i conngeti fara sa trebuiasca sa ajungeti la interdictii sau amenintari. Pe de alta parte, se poate intampla ca adolescentul care poate discuta liber cu parintii sa ajunga sa ii connga si sa-i faca sa accepte punctul sau de vedere.
Adultii accepta mai lent moda noua si ceea ce ni se pare oribil la un moment dat, poate deveni mai tarziu foarte banal. Asa s-a intamplat cu moda parului lung la barbati, introdusa in anii '60, sau cu moda purtarii pantalonilor de catre femei.

Intalnirile.

In Statele Unite, inca din anii 1950, a aparut obiceiul intalnirilor intre tineri, care formeaza un cuplu ce merge impreuna la petreceri, filme sau alte distractii, intalniri bazate nu atat pe dragoste, cat pe conveniente sociale. Aceste intalniri ofera siguranta mersului la petreceri, incredere in popularitatea tinerilor si o senzatie de maturitate. Din pacate se stimuleaza astfel intimitatea intre 2 persoane cu mult inainte ca ele sa poata avea suficienta capacitate de iubire generoasa, respect reciproc si chiar comunicare adevarata, si astfel se joaca un rol in cresterea ratei de aparitie a graditatii la adolescenti.
A ramane insarcinata fara a iubi, si a fi expusa la atitudinea punitiva si reprobatoare a multor oameni, sunt experiente care au efect de deziluzionare si amaraciune asupra persoanelor sensibile.
Din contra, cand o fata si un baiat maturi se indragostesc deoarece sunt potriti unul cu celalalt, creste dorinta fizica, dar este intotdeauna integrata cu si sub controlul sentimentelor de tandrete si generozitate.
O problema frecventa in zilele noastre este ca adolescentii care nu se simt inca pregatiti sa aiba o experienta sexuala completa (aproape jumatate din total), sunt facuti sa creada ca din aceasta cauza ar fi anormali prin glumdle si ironiile colegilor mai indrazneti.
Adolescentii isi pot intari increderea in sine daca li se arata ca este normal ca multi tineri idealisti sa se simta rezervati fata de actul sexual sau sexul opus si sa doresca sa astepte pana ce sunt siguri de dragostea lor pentru o persoana, inainte de a avea contacte sexuale cu aceasta.

Supravegherea de catre parinti a intalnirilor.

Dupa parerea mea, parintii sunt indreptatiti sa discute cu copin lor ora la care ii vor astepta sa se intoarca acasa de la intalniri sau petreceri, unde si cu cine merg, si cine-i va conduce cu masina. Daca copilul intreaba de ce vor sa stie toate acestea, ii pot raspunde ca parintii buni se simt responsabili pentru copin lor. Parintii pot spune: "Daca se intampla ceva si intarzii, trebuie sa stim unde sa te cautam" sau "Daca apare o urgenta, vrem sa putem sa luam legatura cu tine". Si parintii trebuie sa le spuna copiilor unde se duc la petreceri si cand se intorc acasa, din aceleasi motive. Daca accidental apare o schimbare de program sau intarzieri, adolescentii (ca si parintii) trebuie sa telefoneze acasa si sa anunte inainte de a trece ora silita pentru intoarcere. Faptul ca parintii silesc o anumita ora la care ii asteapta pe copii sa se intoarca acasa, de comun acord cu acestia, le reaminteste copiilor ca parintii sunt permanent ingrijorati (in mod natural) despre siguranta lor si despre purtarile pe care le au. Cand copin organizeaza o petrecere acasa, parintii trebuie sa fie prezenti.
Parintii nu pot sa le porunceasca adolescentilor ce sa faca sau sa le vorbeasca de sus, dar pot avea discutii in care sa existe respect reciproc, ca de la adult la adult. Tinerii nu au dorit niciodata sa fie dirijati peste o anumita limita de parinti, dar asta nu inseamna ca nu au beneficiat de pe urma discutiilor cu ei.

Delicventa juvenila.

Subiectul e mult prea complex pentru a se putea prezenta mai mult decat o scurta definitie si cateva exemple. Termenul este generator de confuzie, deoarece acopera toate motivele pentru care un tanar poate fi adus in fata justitiei, de la furt pana la crima. Agresitatea baietilor in adolescenta este marita si multi se antreneaza in delicte precum : vagabondajul, furturi minore (de exemplu stergatoare de parbriz), provocarea de ube (spargerea ferestrelor unor cladiri nelocuite), o data sau de cateva ori, fara ca in general sa ajunga sa fie prinsi. Astfel de delicte nu au de obicei mare importanta din punct de vedere psihologic, daca baiatul nu le comite decat o data sau de doua ori si antrenat de un grup. insa societatea trebuie sa le dezaprobe ferm si parintii la fel. Oricum, repetarea acestor delicte in cazul unui baiat crescut intr-un cerc sever si educat, inseamna fie ca el are o tulburare de comportament, fie ca nu a fost niciodata iubit in mod adecvat si nu-i pasa prea mult ce cred parintii si societatea despre persoana lui, fie ca parintii sai au tendinte subconstiente catre delicventa si in ciuda manifestarilor exterioare ei se bucura pe furis de escapadele baiatului, fie ca baiatul are o tendinta compuisiva de a fura (cleptomanie). In cazul unui baiat care creste intr-un cartier sarac, cu rata crescuta a criminalitatii, repetarea acestor delicte poate insemna doar ca baiatul isi dovedeste barbatia in fata prietenilor prin sfidarea politiei.
Delicte care includ foarte multa agresitate (flirtul armat), destructitate (incendierea) sau cruzime (bataia sau olul) arata nu numai ca baiatul a fost crescut fara dragoste, dar si ca a fost in plus supus cruzimii si ostilitatii.
Pe de alta parte, baietii care incearca sa priveasca pe furis persoanele de sex opus cand se dezbraca (la dus, in dormitor etc.) sau cei care fac avansuri unei fete straine care sta alaturi la cinematograf nu au de obicei o agresitate exagerata, ba din contra, sunt fortati la o exprimare incompleta a sexualitatii, datorita unor interdictii exagerate sau a unei timiditati anormal de mari.
Fetele manifesta, in medie, mai putina agresitate decat baietii si delicventa la ele se manifesta prin supararea parintilor in locul sfidarii autoritatilor sau atacarii-altora. O forma ceva mai grava de delicventa la fete este fuga de acasa, care apare la o persoana imatura si insila, aflata de foarte mult timp in dezacord cu parintii. Alt exemplu de delicventa mai grava este atunci cand fata se angreneaza in actitati sexuale in promiscuitate pentru a scandaliza si infuria pe parinti si, in acelasi timp, pentru ca se simte fara de valoare. De obicei in aceste cazuri exista conflicte grave in sanul familiei si o deficienta in ce priveste dragostea parintilor fata de fata.
Multi oameni dau na pe anturajul adolescentilor pentru orice fel de probleme ar aparea. Dar, dupa parerea mea, un adolescent normal, dintr-o familie normala, nu ajunge sa aiba necazuri serioase numai datorita influentei anturajului.
Principalul lucru pe care vreau sa-l subliniez in ce priveste formele mai grave de delicventa, este ca ele nu apar brusc, la adolescentii care erau bine adaptati anterior. Ele apar in familiile dezechilibrate, unde relatiile parinte-copil au fost de multa vreme perturbate profund, unde a existat prea putina dragoste si unde comportamentul copilului a prezentat grave aberatii cu mult inaintea adolescentei. Prevenirea delicventei juvenile consta, edent, in ajutarea si sfatuirea familiilor dizarmonice, efectuata precoce si, in principal, in incercarea de a realiza o societate mai dreapta si mai echilibrata.