Problemele preadolescentilor si ale adolescentilor

PROBLEMELE PREADOLESCENTILOR SI ALE ADOLESCENTILOR

1. Conceptul de problema

Rezolvarea de probleme este una din cele mai importante abilitati in dezvoltarea personala a copiilor si adolescentilor.Aceasta abilitate le permite elevilor sa faca fata intr-un mod adaptativ situatiilor de criza, sa ia decizii responsabile si sa evite implicarea in comportamente de risc.Multe dintre comportamentele de risc au ca functie rezolvarea problemelor emotionale si a conflictelor intr-un mod total neadaptativ.Acest model de abordare a problemelor ii face pe tineri sa fie nepregatiti pentru situatiile de viata si sa adopte comportamente negative, de risc pentru sanatatea lor mentala si fizica.

Dezvoltarea abilitatii de rezolvare a problemelor ii invata pe copii si pe adolescenti sa rezolve situatiile dilematice intr-un mod care sa le protejeze calitatea vietii.In consecinta, dezvoltarea abilitatilor rezolutive sta la baza dezvoltarii personale (stima de sine, comunicare, decizie, ificarea vietii si carierei) si a prevenirii comportamentelor de risc (fumat, consum de alcool, droguri, pasivitate, agresivitate, suicid).

Cel mai adesea, problema este definita ca diferenta intre starea curenta si o stare dorita, diferenta nedepasita spontan datorita existentei unor impedimente.Discrepanta dintre starea curenta si cea dorita este generata de existenta unor obstacole care pot include atat caracteristici obiective (conditii fizice, sociale etc.), cat si caracteristici subiective (expectante nerealiste, absenta informatiilor).

Situatia problematica implica gasirea unei solutii sau optarea intre mai multe solutii posibile.Astfel spus, rezolvarea de probleme presupune luarea unei decizii.

Orice problema contine trei elemente de baza:

-datele sau starea curenta (de exemplu o dorinta neimplinita);

-scopul sau starea dorita (implinirea dorintei);

-restrictiile impuse, care ghideaza alegerea deciziei de rezolvare.

2. Clasificarea problemelor preadolescentilor si adolescentilor

2.1. Dupa gradul de definire:

-probleme bine definite;

Ex.: Pana acum am mers la discoteca.As dori sa merg mai des, de cel putin 2 ori pe luna.Nu pot realiza acest lucru intrucat parintii nu imi dau voie, nu au suficienti bani.

-probleme slab definite;

Ex.: As vrea sa fiu fericit toata viata.

Copilul (preadolescentul) si adolescentul trebuie incurajat in identificarea cat mai clara a elementelor unei situatii problematice.Cu cat aceste elemente sunt mai bine definite cu atat mai usor se vor gasi solutii de rezolvare.Problemele slab definite vor conduce la solutii rezolutive neclare sau vor persista prin absenta reperelor rezolutive.

2.2. Dupa gradul de specificitate:

-probleme specifice;

Ex.: Mama mi-a dat doar 10 mii, iar eu aveam nevoie de o suma mai mare de bani.

-probleme generale;

Ex.: Mereu am nevoie de mai multi bani.

Este recomandat sa luam in calcul confruntarea cu probleme specifice, punctuale.Problemele generale pot duce la preocupari sterile si ingrijorari de lunga durata, rareori avand solutii punctuale.Problema generala poate fi segmentata in probleme specifice in functie de cauzalitatea lor.

2.3. Dupa criteriul importantei:

-probleme minore;

Ex.: Mi-am uitat ceasul la prietena mea.

-probleme majore;

Ex.: Am pierdut tot ce aveam mai scump in viata.

Problemele sunt intrinseci vietii psihice si sociale, iar receptivitatea la ele faciliteaza o adaptare eficienta la problemele cotidiene.Ignorarea, evitarea sau negarea lor este adesea asociata cu disfunctii in adaptare si cu scaderea performantelor in diferite domenii.

De exemplu, daca un elev isi ignora abilitatile sociale scazute, acest fapt poate avea consecinte negative de lunga durata cum ar fi lipsa prietenilor sau izolarea sociala.Recunoasterea existentei unor probleme ca modalitate de dezvoltare a unor abilitati sau competente modifica perspective asupra convingerii ca a avea probleme are numai consecinte negative.Situatia problematica nu mai trebuie vazuta ca o lipsa de abilitati, ci ca o situatie normala de viata.

3. Procesul rezolutiv

Procesul de rezolvare de probleme presupune parcurgerea anumitor pasi in vederea atingerii starii dorite sau in vederea descoperirii modalitatilor de a face fata adaptativ evenimentelor cotidiene.

Rezolvarea de probleme presupune doua componente:

3.1. Atitudinea fata de problema un precursor necesar al dezvoltarii eficiente, presupune existenta unui set atitudinal format din valori, convingeri despre lume si despre sine.

Preadolescentii si adolescentii trebuie motivati in a recunoaste problemele ca situatii normale de viata, in a-si asuma confruntarea cu problema si angajarea in rezolvarea ei.

3.2. Abilitatile rezolutive reprezinta operatii specifice implicate in procesul rezolutiv, cele mai importante fiind gandirea alternativa, gandirea anticipatorie si gandirea ificata.

Gandirea alternativa reprezinta abilitatea de a genera solutii alternative multiple, depasind stereotipia si rigiditatea convingerii ca o problema are o singura si unica solutie ideala.

Gandirea anticipatorie consta in abilitatea de a anticipa consecintele pe termen scurt si lung a anumitor situatii.

Gandirea ificata este definita ca abilitatea de a ifica o serie de actiuni specifice pentru a implementa o anumita solutie.

4. Principiile rezolvarii de probleme

Invatarea si dezvoltarea abilitatilor rezolutive vor avea ca si consecinte prevenirea afectivitatii negative, a dificultatilor comportamentale, rezolvarea situatiilor curente, relatii interpersonale pozitive, intr-un cuvant dezvoltarea armonioasa a copilului (preadolescentului) si adolescentului.

4.1. Problemele sunt naturale.

Este important ca elevul sa accepte ca problemele sunt o componenta normala a vietii si ca existenta unei probleme nu indica o slabiciune ci mai degraba o situatie in care iti identifici sfera de abilitati sau cunostinte pe care trebuie sa le dezvolti.

4.2. Majoritatea problemelor pot fi rezolvate.

Convingerea ca problemele nu pot fi rezolvate si ca a avea probleme este o slabiciune ii face pe elevi sa renunte la rezolvarea lor inca din momentul identificarii ei.

4.3. Asumarea responsabilitatii pentru probleme.

Rezolvarea problemei presupune asumarea responsabilitatii pentru acea problema.Daca copilul (preadolescentul) si adolescentul este incurajat sa isi asume aceasta responsabilitate contribuim la maturizarea lui din punct de vedere psihologic si social.

4.4. Definirea problemei inainte de a actiona.

Este mai eficient ca atunci cand apare o problema elevul sa fie invatat sa o defineasca, sa clarifice aspectele problemei, sa identifice consecintele ei, prioritatile, abilitatile sau consecintele pe care le are, sa formuleze solutii posibile si sa le evalueze.

4.5. Rezolvarea de probleme inseamna sa stabilesti cecea ce poti sa faci si NU ceea ce nu poti face.

Elevul este invatat sa isi stabileasca scopuri realiste in rezolvarea unor probleme si sa se focalizeze pe ceea ce deja cunoaste sau stie si nu pe ce nu detine.

4.6. Solutiile trebuie selectionate in functie de abilitatile si cunostintele personale.

Selectarea unor solutii care depasesc abilitatile personale ale elevilor pot duce la esecul rezolvarii acelei probleme si scaderea sentimentului de competenta.

4.7. Rezolvarea problemelor presupune respectarea drepturilor personale si ale celorlalti indivizi.

Anumite atitudini fata de problema pot avea consecinte negative asupra rezolvarii ei, si anume: renuntarea la rezolvarea problemei, evitarea ei, alegerea unei solutii inacceptabile pentru sine sau alegerea unei solutii fara sa tina cont de sentimentele si drepturile celorlalti.

5. Etapele rezolvarii de probleme

5.1. Recunoasterea problemei.

Detectarea si identificarea precoce a situatiilor problematice permite solutionarea eficienta sub aspectul reducerii consecintelor negative efort mai mic, timp mai putin, evitarea emotiilor puternice.

Evaluarea consecintelor unei probleme este esentiala pentru dezvoltarea abilitatii de recunoastere a unei probleme.Recunoasterea problemei se bazeaza pe identificarea unor indici cognitivi, comportamentali si emotionali relevanti pentru existenta unei probleme.

Indicii cognitivi sunt acele cognitii sau ganduri care contin informatii ce exprima expectante, predictii, evaluari sau descrieri care trimit implicit la existenta unor dorinte neimplinite.

Indicii afectivi sunt deosebit de relevanti in situatiile problematice.Emotiile sunt o parte constitutiva importanta a vietii psihice.

Indicii comportamentali sunt comportamente neadecvate unei situatii specifice.Identificarea lor se realizeaza in functie de caracterul nefamiliar al comportamentului.

5.2. Definirea si formularea problemei.

Definirea si formularea problemei reprezinta una dintre cele mai importante faze, intrucat de reusita realizarii ei depinde intreg procesul rezolutiv.O problema bine definita contine informatiile privind componentele esentiale ale acesteia: datele sau starea actuala, scopurile sau starea dorita, restrictiile sau obstacolele.Ea permite organizarea si dirijarea in continuare a procesului rezolutiv, determinarea actiunilor posibile si evaluarea eficacitatii solutiei aplicate.

5.3. Generarea solutiilor alternative.

Aceasta faza consta in identificarea a cat mai multe idei sau solutii pozitive care sa maximizeze probabilitatea de a gasi cea mai eficienta solutie.Din acest motiv este recomandata generarea a cel putin trei solutii.Metodele utilizate pentru maximizarea numarului de solutii generate sunt brainstormingul, modificarea cadrului de referinta si adoptarea unei solutii de la o problema similara.

5.4. Evaluarea solutiilor alternative si luarea deciziei.

5.4.1. Evaluarea solutiilor alternative consta in:

- rezultatele posibile;

-riscurile asociate;

-resursele interne si externe necesare implementarii;

-timpul necesar implementarii;

-interferenta negativa a solutiei cu alte situatii, optiuni ale celor implicate in decizie.

5.4.2. Luarea deciziei presupune aplicarea unei analize cost-beneficiu.Adesea decizia este influentata de mai multi factori: valorile si atitudinile elevului, starea afectiva in momentul deciziei, informatiile pe care le are despre acea tema, a caror valoare functionala depinde de context.

5.5. Implementarea solutiilor selectionate.

Aceasta etapa implica realizarea sarcinilor la scoala sau in alte contexte sociale.Planificarea presupune organizarea sarcinilor in functie de anumite criterii (complexitate, timp, relatii cauzale) si descrierea modului in care subactiunile vor trebui completate.

5.6. Evaluarea efectelor.

Evaluarea efectelor partiale si finale si area lor cu cele anticipate determina stabilirea unei concluzii finale.Daca rezultatele nu sunt cele asteptate se reinitiaza procesul rezolutiv, pentru a identifica sursa esecului.

Daca consecintele nu sunt cele dorite se reia ul de rezolvare de la prima etapa si se evalueaza fiecare componenta.Este important ca elevul sa invete sa perceapa rezultatul ca un efect si procesul de rezolvare ca un proces continuu de rezolvare.

Bibliografie

1.     Andrei Cosmovici, Luminita Iacob, Psihologie scolara, Ed. Polirom,

Bucuresti, 2005;

2.     M. Miclea, Psihologie cognitiva-modele teoretice experimentale, Ed. Polirom, Bucuresti, 2004;

3.     Adriana Baban, Consiliere educttionala-ghid metodologic pentru orele de dirigettie si consiliere, Ed. Ardealul, Cluj-Napoca, 2001;

4.     Dorina Salavastru, Psihologia educttiei, Ed. Polirom, Iasi, 2004.