Fungi

FUNGI

Fungii sau micromicetii sunt bioentitati microscopice, eucariote, uni- sau pluricelulare, heterotrofe, care contin chitina in peretele celular. Cu siguranta, aceasta definitie este incompleta si ramane perfectibilia, deoarece particularitatile morfo-structurale, eco-fiziologice si de inmultire, etalate de cele cca. 150.000 specii de fungi, fac imposibila enuntarea unei caracterizari unitare si general valabile a acestor organisme.

Din multitudinea criteriilor de clasificare a fungilor, criteriul morfologic este cel mai cunoscut si agreat in micologie medicala si permite descrierea a trei tipuri principale de micromiceti:

filamentosi

levuriformi

dimorfici

In prezent, cele patru phylum-uri acceptate in regnul FUNGI sunt Chitridiomycota, Zygomycota, Ascomycota si Basidiomycota.

Fungii se cultiva pe mediul Saubouroud.

Diagnosticul de laborator al infectiilor oculare

Conditia anatomica globul ocular este delimitat prin trei tunici, externa, medie si interna si contine mai multe medii dioptrice rezistente.

Tunica externa, groasa, fibroasa si rezistenta, da forma globului ocular si ii protejeaza structurile fragile. Este alba posterior formand sclerotica si transparenta anterior, formand corneea.

Tunica medie, uveea, cuprinde o bogata retea vasculara care asigura nutritia tesuturilor oculare, pigment si doua sisteme musculare. Uveea are trei parti: anterioara(irisul), mijlocie(corpul ciliar) si posterioara(coroida).

Tunica interna sau retina, delimitata intr-o parte posterioara, unde isi au originea fibrele nervului optic si o parte anterioara, lipsita de proprietati senzoriale.

Organele si anexele de protectie globii oculari sunt protejati prin sprancene, pleoape si glande lacrimale.

Conditia microbiologica.

Microbiota indigena a pleoapelor o reflecta pe cea a tegumentului, cu particularitati legate de dispozitia unitatilor pilosebacee si glandulare ale marginii libere la zona de tranzitie tegument-conjunctiva. Cele mai mari densitati bacteriene sunt realizate in unitatile pilosebacee si in orificiile glandulare. Dominanti apar stafilococii coagulazo-negativi si organismele facultativ anaerobe, care colonizeaza orificiile pilosebacee si ale glandelor sudoripare. Conditii prielnice de dezvoltare gaseste aici si Stafilococul aureu. Specii de Priponibacterium, in special Priponibacterium acnes, organisme anaerobe, colonizeaza mai profund unitatile polisebacee.

Conjunctiva si corneea, desi expuse continuu contaminarii cu microorganisme, raman cu o incarcatura microbiana redusa, datorita spalarii prin secretia lacrimala si miscarilor palpebrale.

Entitati nosologice

Complexitatea structurilor care compun globul ocular sau il protejeaza se reflecta in varietatea entitatilor nosologice cauzate de cei mai diferiti agenti infectiosi prin mecanisme patogenetice multiple:

conjunctivite si keratite

endoftalmite

infectii ale pleoapelor

infectii ale aparatului lacrimal

celulite orbitare

Spectru etiologic

Bacterii: Haemophilus influenzae, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Treponema pallidum, Mycobacterium tuberculosis, Francisella tularensis, Corynebacterium diphtheriae, Haemophilus ducreyi, Stretococcus pneumoniae, Strectococcus pyogenes, Staphylococcus aureus, Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Actinomyces spp., Bacillus spp., Fusobacterium spp., Lactobacillus spp., Propionibacterium spp., Peptostreptococcus spp.

Chlamidii: Chlamydia trachomatis serovar: A, B, Ba, C; D-K; L1-L3.

Virusuri: Adenoviride, serovaruri mai frecvente: 3, 4, 7, 14; Herpetoviride: v.herpes simplex, v.varicela-zoster, v.Epstein-Barr; Orthomyxoviridae: v.gripal; Paramyxoviridae: v.rujeolic, v.urlian; Picornaviridae: v.Coxackie; Togaviridae: v.rubeolic.

Paraziti: Toxoplasma gondii.

Fungi: Candida spp, Rhinosporidium seeberi, Sporothrix schenckii.

Complicatii oculare ale folosirii lentilelor de contact

Lentilele de contact se folosesc astazi la scara larga, uzul lor fiind de foarte multe ori pur estetic, dar si terapeutic. Portul lentilelor de contact nu este lipsit de reactii adverse si complicatii, de aceea, trebui intotdeauna puse in balanta beneficiile si riscurile.

Odata aleasa varianta folosirii lentilelor de contact, indiferent de scop, monitorizarea portului lor este vitala pentru a putea diagnostica si trata la timp complicatiile ce pot aparea in urma folosirii lor, in special cele infectioase.

Portul lentilelor de contact reprezinta un factor de risc, prin:

efectul mecanic asupra ochiului al lentilelor

modificari ale metabolismului corneean, variabile in functie de materialul din care sunt confectionate lentilele, gradul de curbura al lentilelor, portul nocturn al lentilelor

posibilitatea dezvoltarii unei alergii fata de produsele de intretinere a lentilelor si eventual o suprainfectie bacteriana

probleme de iginena sau de modul de intretinere al lentilelor, portul prelungit, ce pot duce la colonizarea sub lentile a microorganismelor.

Contactul prelungit al acestor microorganisme cu epiteliul corneean, asciat cu prezenta microleziunilor date de punerea si scoaterea lentilelor sunt la originea complicatiilor infectioase ale ochiului la persoanele purtatoare de lentile.

Complicatiile folosirii lentilelor de contact sunt:

neinfectioase iritativ-alergice, legate de substantele dezinfectante sau conservantii din substantele dezinfectante pentru lentile si sunt reprezentate de: conjunctivite alergice, conjunctivite papilare gigante, edeme epiteliale corneene, infiltrate sterile corneene

infectioase tin in special de proasta manipulare a lentilelor de contanct. Cele mai frecvente sunt reprezentate de keratite microbiene(bacteriene, virale, parazitate, fungice). Cele mai frecvente infectii la purtatorii de lentile de contact sunt date de coci Gram+(streptococi, stafilococi), desi studiile florei conjunctivale la purtatorii asimptomatici au demonstrat o modificare a florei normale prin predominenta bacililor Gram-, in special Pseudomonas, Serratia, E.coli, Klebsiela, Proteus, Citrobacter etc.